Nici talentul nu i-a părăsit, fiindcă au făcut un show remarcabil, de-a lungul căruia m-am întrebat în repetate rânduri cum de Chester mai poate încă vorbi, după efortul vocal susținut de atâția ani. Pasiunea a fost prezentă, iar publicul (format, în majoritatea lui, de puști sub 18 ani) a rezonat la fiecare piesă, cântând versurile alături de trupă. Mă uitam la puștii din jur și înțelegeam foarte bine experiența lor, fiindcă aș fi dat și eu orice să-i văd pe Linkin Park acum câțiva ani, când mă regăseam atât de mult în muzica lor.

Trupa a cântat un mix foarte reușit de piese vechi și noi, precum:

• Papercut
• One Step Closer
• With You
• Points Of Authority
• Runaway
• By Myself
• In The End
• A Place For My Head
• Forgotten
• Somewhere I Belong
• Easier To Run
• Breaking The Habit
• Numb
• Leave Out All The Rest
• What I’ve Done

”In the end” și ”Numb” au fost preferatele publicului, la care toți au cântat din tot sufletul, fiecare vers. În mod cert piesele de pe ”Hybrid Theory” sunt în continuare cele mai iubite, deși au trecut 12 ani de la crearea lor. Iată cum muzica acoperă ruptura dintre generații și declanșează aceleași emoții și la adolescenții de azi, dar și în rândul celor pentru care adolescența e o perioadă pe care o privesc cu nostalgie.

A fost o experiență muzicală frumoasă, pe care o privesc cu ochii celui care știe să se bucure de șansa de a-și asculta idolii, chiar dacă perioada lor de glorie poate să fi trecut. Întotdeauna vor fi fani pentru care muzica unei trupe va rămâne mereu actuală și e tare plăcut să împărtășești amintiri cu prieteni din vremea în care nu aveam griji și muzica pentru noi era un punct esențial de referință.

Mulțumesc Ciuc Premium pentru invitație și pentru faptul că fac eforturi să aducă în România concerte excelente de muzică live, precum Bon Jovi sau Shakira. Keep up the great work! Și nu uitați să gustați un Ciuc Radler.