Joburile si generatia noastra

Am citit pe Portal HR un articol care m-a îngrijorat pe o parte și m-a bucurat pe de altă parte. Articolul e despre generația tânără a României care nu are un loc de muncă. Îngrijorarea vine din faptul că se menține o discrepanță destul de puternică între așteptările angajatorilor și pregătirea potențialilor angajați. Iar bucuria provine din faptul că 15% dintre tineri sunt supracalificați pentru joburile lor, deci sunt preocupați de pregătirea continuă și de rafinarea abilităților și a cunoștințelor.

Dar diferențele de abilități, experiență, pregătire sau salarii din piață sunt extrem de evidente, mai ales pe sectoare emergente, așa cum este cel de digital. Am adunat aici câteva păreri documentate despre o serie de lucruri importante de care ar trebui să ținem cont când ne facem planuri de carieră, fiindcă așteptările noastre pot fi uneori prea roz în contrast cu realitatea.

Nu mai există formule fixe

Un studiu Ernst & Young numit ”Avoiding a lost generation” propune spre dezbatere tema rolului antreprenorilor în revenirea economică a statelor G20. Cifrele mi-au dat fiori și m-au făcut să văd o întreagă generație ce ar putea rpămâne fără muncă, generând un regres uriaș în toate planurile vieții noastre.

The International Labour Organization (ILO) reports that almost 13% of the world’s youth — close to 75 million young
people — are unemployed and many are also underemployed relative to their training and capabilities.

The Economist thinks the real rate is much higher, with an estimated total of almost 290 million young people neither working nor studying.

Formulele fixe pentru rezolvarea acestei probleme nu există, iar modelele actuale de organizare a muncii nu mai funcționează, în ciuda încercărilor companiilor închistate de a le implementa. Suntem blocați într-o paradigmă care nu ni se mai potrivește, iar schimbarea va fi una de durată și extrem de dificilă. Moneda curentă de care vom avea nevoie va fi constituită din valoarea muncii realizate, iar nu de numărul orelor petrecute la birou. Multe sectoare ale societății actuale nu prea mai au nimic în comun cu realizarea unei cote de produse pe zi. Dar companiile se încăpățânează să înghesuie activitățile pe care noi le realizăm în aceste tipare.

Cum măsori valoarea unei idei?

Andreea a scris un articol foarte bun care dezbate mai riguros ideile de mai sus. Și tot acolo am găsit și referința la un articol bun de pe NY Times care dezbate exact problema cuantificării valorii muncii intelectuale pe care o face generația noastră.

Practic, din generația noastră, cei necalificați rămân fără joburi și împart aceeași soartă cu unii dintre cei supracalificați. E un paradox al unei societăți care nu a mai investit în educație și în adaptarea tinerilor la mediul de lucru sau așa privesc eu problema. Vouă vi s-a întâmplat să vi se comunice la un interviu că sunteți prea bine pregătiți pentru postul respectiv?

lost gen

Așteptările în carieră

Înarmați cu aceste informații, poate ar trebui și noi să ne echilibrăm așteptările cu privire la carieră. Conform statisticilor, nu vom avea cele mai bune joburi, cei mai frumoși copii sau cele mai fericite vieți, însă putem încerca să obținem toate acestea sau măcar o parte dintre ele.

Cu privire la carieră, trebuie să fim realiști, adaptabili și să ne menținem apetitul pentru studiu și îmbăgățirea abilităților. Dacă rata de șomaj nu vă îngrijorează, luați-vă la rând cunoștințele și gândiți-vă cam câți dintre ei au schimbat joburi sau au fost dați afară.

Noi nu vom mai fi generația care să aibă același job timp de 20, 30 sau 40 de ani. Siguranța locului de muncă e doar o iluzie și trebuie să fim pregătiți să o putem lua oricând de la capăt, cu toată experiența și cunoștințele acumulate. Nu e loc pentru comoditate și nici pentru delăsare, motiv pentru care presiunea crește constant. Din perspectiva mea, trebuie însă să acceptăm acest mediu și să încercăm să ne găsim locul acolo unde cele mai multe dintre dorințele noastre profesionale sunt întâmpinate cu succes.

În digital e poate mai dificil decât în alte părți, pentru că standardele lipsesc cu desăvârșire și va mai dura destul până când va exista o tentativă de reglementare a industriei, de setare e unor benchmarks care să ne ofere repere față de care să ne evaluăm în mod real munca. Momentan învățăm și construim.

Voi ce soluție vedeți pentru această situație?
Cum vedeți schimbările din industria voastră?
Ce putem face noi pentru a evita să fim parte din ”generația pierdută?”

4 Responses

  1. Daniela
    Aug 19, 2013 - 11:59 PM

    Da, mi s-a întâmplat să mi se comunice după un interviu că sunt prea bine pregătită pentru postul respectiv. Am crezut că e o glumă, iniţial. Ştiu, poate părea ciudat, însă cred că aşteptările mele faţă de respectivul angajator au fost cu mult prea mari. Nu-ţi pot spune decât că a fost foarte frustrant pe moment, însă gândind retrospectiv, mă bucur că nu am ajuns să lucrez acolo.

    Un fel de “nimic nu e întâmplător.” 🙂

    Şi nu, nu cred că există riscul ca noi să fim “o generaţie pierdută”. Avem ditamai potenţialul. Trebuie doar să găsim căile potrivite pentru a-l fructifica. Iar aici e destul de mult de muncă. Ani buni, chiar.

    Reply
    • Andra Zaharia
      Aug 20, 2013 - 08:43 AM

      Si eu sper sa gasim o cale sa valorificam acest potential, fiindca ar fi de-a dreptul tragic sa nu o facem.

      Reply
  2. Sorin
    Oct 16, 2013 - 11:22 AM

    Mereu exista cel putin o solutie la orice situatie. Parerea mea personala si subiectiva este urmatoarea : investeste in tine. Investeste din orice parte, culege informatii, citeste, invata, participa la orice fel de activitati care te pot creste ca persoana, atat personal cat si profesional. Apoi da mai departe celor din jur pentru a-i ridica si pe ei. Fii un exemplu pentru ceilalti prin exemplu si prin rezultatele pe care le ai. Rezultatele sunt cele care definesc o persoana. Notele ne defineau in timpul scolii, acum ne definesc lucrurile si rezultatele pe care le avem. Daca o persoana care are 100kg vine si imi spune sa ma apuc sa merg la sala si sa tin dieta, cu siguranta nu voi face nimic in aceasta privinta pentru ca nu vad ca lucrurile astea au dat rezultate pe ea. Insa daca o persoana care arata bine si este sanatoasa imi spune acelasi lucru, bineinteles ca voi face la fel pentru ca SE VEDE, iar daca voi face la fel si eu voi deveni la fel in timp.
    Persoanele care nu se afla in varful clasei muncitoare si care se afla la varsta ideala pentru a da randament profesional maxim, sunt persoanele care NU au principii pentru a-si seta succesul predictiv. Ei functioneaza pe principiul “as it is”. Iau totul ca atare, daca li se intampla sa fie angajati se bucura, daca nu, “e ok”. Insa nimeni nu se intreaba de ce nu au reusit sau nu au avut succes si ce pot face sa nu se mai repete situatia. Fact : 80% din angajati se gandesc la problema banilor (10% din ei nu dorm noaptea datorita acestui lucru !!!!!! ) si este prioritara pentru ei, insa la fel, cati oare se gandesc ce pot face pentru a se imbunatati sau imbunatati activitatea lor pentru a castiga mai mult, a da mai mult randament. Pana la urma , toti dispunem de 8h la dispozitie, diferenta dintre un om de succes sau nu este cum se petrece acel timp. Ori esti ridicol de bun in ceea ce faci ori astepti sa treaca o zi la fel ca cealalata si te astepti ca viata ta sa se schimbe in bine!!

    Reply

Trackbacks/Pingbacks

  1. Milenarii. Visatori de joburi banoase | Elena Pelmus-PR si timp liber

Leave a Comment

 

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.