Nu, nu e vorba de faptul ca mi-am pierdut speranta sau ceva asemanator, ci doar faptul ca m-am saturat sa visez noaptea. Vreau nopti linistite si somn normal. Cel mai rau e ca visez aproape in fiecare noapte, tin minte fiecare detaliu – iar visele mele nu sunt nici pe departe cele mai frumoase – si ma trezesc dimineata extrem de obosita. In visele mele se amesteca tot felul oameni pe care ii cunosc, rude si prieteni, locuri bizare si intamplari din cele mai ciudate. Chiar cand adorm linistita, incep sa ma invadeze lumi necunoscute, pe care nu le vreau. Am incercat o perioada sa le gasesc un sens, o oarecare logica, insa fara succes. Aceleasi intamplari bizare se nasc din inconstientul meu, trezindu-mi temeri pe care nu stiam ca le am, intrebandu-ma daca nu cumva exista vreo vaga legatura cu realitatea. Cartile de vise nu ajuta, caci ele se bazeaza pe o semiotica generala, iar subiectivitatea profunda a fiecarui vis ramane subiect de analiza al psihologiei. Insa ce te faci cand nu ai langa tine, in fiecare dimineata, un psiholog gata sa te asculte si sa te linisteasca? Eu stiu ce fac: ma chinui toata ziua sa-mi dau seama ce cauze ar fi putut avea acel vis, ce ar putea insemna si ma regasesc, de fiecare data, luand totul prea in serios. Dar totul pare atat de real si pertinent. Exceptand decorurile ciudate si scenariile si mai bizare, oamenii si sentimentele pe care le am cand visez imi par la fel de intense si veridice precum cele pe care le am cand sunt treaza. Ufff…Am obosit. Asta se intampla de ani buni. Si acum imi aduc aminte de unele vise ce m-au marcat. Si mai e momentul cand, printr-o stranie intorsatura a sortii, se intampla ceva in viata reala ce semana mult cu ceva din vis. Atunci confuzia e deplina, iar sirul intrebarilor – fara sfarsit.
Exista insa o exceptie: cand il visez pe El. Visele acelea sunt calde si linistitoare si ma fac sa zambesc in somn. Atunci ma trezesc fericita ca mi-a fost alaturi, chiar daca nu fizic.
Intotdeauna am avut o “aplecare spre interior”, spre mistic, o inclinatie si o dorinta nestavilita de a afla ce se ascunde dincolo de lucrurile aparent disparate din viata mea. Am ferma convingere ca totul se intampla pentru un motiv si tot ceea ce mi se intampla are legatura. Insa acum trec spre un alt nivel: acela de a-mi dori sa-mi controlez cumva gandurile, pentru oarecum hedonistul motiv de a reusi sa ma odihnesc.
Asta e inca una din diminetile in care ma bantuie fantoma unui vis urat. Un vis ce m-a tulburat si dupa care nu reusesc sa-mi revin.
If anyone out there knows how to make stop dreaming, please lend a helping hand to a poor, tormented girl that needs her beauty sleep!
Intre timp, cred ca o sa ma las de dormit.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=mPG61YhkneM&hl=en]
Dacă tu vrei să nu mai visezi, alţii îşi doresc din tot sufletul să o facă. Acel somn de jumătate de oră, profund şi odihnitor, cel mai bun antidot.
Visele sunt doar proiecţii ale subconştientului, dacă nu ai visa, s-ar aduna toate lucrurile acolo şi la fel ca un lemn uşor afundat în apă, vor ieşi la suprafaţă cu presiune. Deci, într-un fel eşti binecuvântată.
Sie eu am aceeasi problema ca si tine:(. Nu exista noapte in care sa nu visez. Am vise ciudate, urate, grele care ma consuma foarte mult. Unele din ele au o semnificatie ( de exemplu cel mai marcant vis pe care nu-l voi uita niciodata este acela cand am visat ca a murit tatal meu si toata lumea pangea, toata familia era distrusa de durere, a fost un vis foarte real, iar a doua zi cand m-am trezit i l-am povestit mamei mele, iar seara pe la 18.00 am primit cumpita veste ca tatal meu a murit…a fost un soc total pentru ca nu se astepta nimeni, nu avusese niciodata probleme de sanatate). Nu stiu ce sa mai fac sa nu mai visez atata…exact ca si tine…imi doresc ca noaptea sa ma pot odihni sa nu visez nimic…m-am saturat de tatea vise dintre cele mai ciudate si urate:(
Eu am aproape aceeasi problema. Nu e noapte in care sa nu visez,am vise de toate genurile dar, nu asta ma deranjeaza, ci faptul ca ma trezesc foarte obosit, neodihnit, zici ca n-am dormit toata noaptea. Ce n-as da pentru un somn linistit si fara vise,sa pot sa dorm, creierul sa se odihneasca nu sa lucreze in cont…. Ma poate ajuta cineva va rog?
eu am problema opusa…in fiecare dimineata ma trezesc cu creierul spalat…ori nu visez (ceea ce ma indoiesc) ori uit ce visez si uit…eu as vrea sa visez…ai cumva ceva obiceiuri care te fac sa visezi?….suna ciudat dar daca ai te rog sa-mi spui:)
Nu am nici un obicei anume care ma face sa visez, pur si simplu cred ca e vorba de o hiperactivitate a creierului. Si nu suna ciudat deloc.
Aseara am visat ca eram pe malul unui rau (Putna mai precis) si totul era alb, dar nu era zapada si…sare. Stiu, e ciudat, dar…caile subconstientului sunt necunoscute. Cred ca relaxarea are aici un rol foarte important. Have sweet dreams!
multumesc:)
mam regasit foarte mult in tot ce ai spus.exact asa sunt si eu.nu exista noapte in care sa nu visez.si visez foarte foarte mult.uneori am impresia k am visat 12 ore, atat de multe lucruri imi amintescaseara am visat un intreg scenariu pe care il tin minte acum foarte bine,cu fiecare detaliu.doar k pe mine nu ma oboseste,nu ma deranjeaza.pe mine ma deranjeaza knd stiu k am visat si nu imi amintesc ce.dar knd imi a mintesc fac legatura cu realitatea si imi cam dau seama de ce visez lucrurile alea.am visat si eu scari aseara.multe.fugeam pe ele cu mai multi oameni/ cunostiinte si tot picam.cand urcam knd coboram..
si mam visat si eu mireasa.eram foarte frumusica:D nu aveam voal.eram pe scarile catedralei:)
ce semnifica totusi scarile?
Inca nu am reusit sa gasesc nimic legat de scari si de semnificatia lor, dar vara asta mi-am propus sa citesc lucrarea lui Freud despre vise, poate reusesc sa descopar acolo ceva. Insa ceea ce ajuta un somn sa fie linistit este un pahar de vin inainte de culcare.
e foarte simplu sa nu visezi,tr sa iti antrenezi subconstientul sa numai visezi,ar tr sa te uiti la filmul inception si o sa intelegi totul acolo,ceea ce e in film e pe bune,se poate intampla si in realitate..dar ceea ce nu arata e cum poti sa numai visezi dar totu sta in antrenament , tr sa nu iti doresti sa visezi.mie unu mi`a iesit cu greu dar mi`a iesit.Mi`am zis mereu ca visele sunt pt cei slabi,ca ele ma slabesc atat fizic si psihic si nu imi doream asta,asa ca atc cand ma duceam la somn imi goleam mintea,eliberam creierul de orice.