Redescoperă România: Dobrogea, ziua 1

Astăzi a fost cu siguranță una dintre cele mai frumoase zile de toamnă din acest an. Dimineață m-am bucurat de liniștea Bucureștiului adormit, când totul pare mai frumos și mai plin de farmec, apoi am pornit la drum alături de Doru Panaitescu, Anca Bundaru și Augustin Radu către Dobrogea.
Pe A2, ne-am reunit cu restul găștii la un Petrom, unde am luat micul dejun rapid și ne-am încărcat cu energie și râsete. Voia bună și râsul de dimineață ar trebui să înlocuiască orice combustibil din lume, fiindcă generează cea mai mare cantitate de energie pentru organismul nostru.
Entuziasmul ne-a fost susținut pe parcursul călătoriei de glume și poante marca Doru și Augustin, mai subțiri sau mai groase, dar niciodată fără sens. Echipajul nostru condus de Doru căpitan de plai a șezut comod într-un Mitsubishi Outlander de care m-am îndrăgostit la prima vedere. Pe parcursul zilei ne-am cunoscut mai bine și pot spune că dragostea față de Outlander tot îmi crește. Dar despre asta vă voi povesti altă dată.

Traseul acestei călătorii a fost urmat așa cum am planificat. Am văzut Cetatea Capidava, liniștită și ceva mai mare decât mi-o închipuiam. Veți găsi cetatea pe malul drept al Dunării, la jumătatea distanței dintre Hârșova și Cernavodă, după un drum de vis prin Dobrogea cea fermecătoare. Peisajele sunt parcă desenate de o mână dibace, iar drumurile bune și aproape deloc circulate. E o plăcere să conduci pe ele. Din istoria cetății puteți citi aici că a ”ocupat un loc important în sistemul defensiv roman, făcând parte din seria de castre și fortificații ridicate în timpul împăratului Traian, la începutul secolului al II-lea”.
Mai departe, am mers către Parcul Național Munții Măcinului, care m-a impresionat prin perisajele neobișnuite și prin aerul aproape exotic al locului. E ceva în legătură cu Dobrogea care o face să fie o piesă specială din puzzle-ul numit România. Încă nu mi-am dat seama ce, însă voi afla în zilele următoare. În Munții Măcin am făcut un pic de off road și am împins puțin limitele mașinilor cu care am venit: Dacia Duster și Mitsubishi Outlander, care s-au descurcat de minune! În timp ce urcam pe munte, Augustin și Doru ne-au oprit și ne-au făcut o surpriză extrem de frumoasă: ne-au pregătit câte un zmeu personalizat pentru fiecare! Așa că am înălțat zmee deasupa Munților Măcinului și ne-am bucurat ca niște copii mici. Eu una nu mai făcusem asta niciodată, așa că m-am bucurat de două ori, mai ales că am reușit să-l și înalț destul de mult. E drept că și recuperarea a durat pe măsură, dar a meritat fiecare secundă.
Doru a avut apoi amabilitatea de a-mi lăsa pe mână Outlander-ul, așa că am încercat să-l îmblânzesc în drum spre Cetatea Noviodunum, de lângă Isaccea. Odată ajunși acolo, Augustin a salvat de la moarte un arici mic și țepos, care rămăsese captiv într-unul dintre sectoarele cetății. I-am dat apă și cred că acum e bine, deși a scâncit ca un copil mic când am încercat să-l facem să se deschidă. Ne-am bucurat să-i vedem ochișorii și să-l vedem că se mișcă.Noviodunum a fost ”principal sediu al flotei romane de pe Dunăre (Classis Flavia Moesica)”, căci ”la Noviodunum au staționat unități militare din legiuni importante: a V-a Macedonica, Prima Italica” (citiți mai multe aici).
După un alt drum fermecător (o rută alternativă până la Tulcea sugerată de InfoDelta), am ajuns în Tulcea. Fiind prima oară când am văzut orașul, încă încerc să-i găsesc o definiție, un unghi, o personalitate. Mi-a plăcut tare mult Monumentul Independenței și cred că și Muzeul de Istorie și Arheologie era pe măsură, însă am ajuns prea târziu pentru a-l vedea.
După o masă copioasă la un restaurant simpatic de pe un vas de pe faleza tulceană a Dunării eu m-am retras, fiindcă și mâine vom avea o zi plină și vreau să am suficientă de energie pentru a vedea, simți, fotografia și experimenta tot ce se poate.

Dacă vreți să vedeți pe unde ne mai plimbăm în următoarele două zile, fiți cu ochii pe hashtag-ul #prinromania și pe Fan Page-ul Petrom de pe Facebook. O să găsiți acolo poze, trasee, informații despre obiective și tot ce ne mai inspiră momentul. 🙂 Deja Gabitz a pus primele poze!

2 Responses

  1. iYli
    Sep 04, 2010 - 11:45 PM

    A fost intr-adevar o zi deosebita cu mai putine rasete cum spui tu din partea mea, insa recuperez maine 😛

    Reply
  2. sorin
    Sep 04, 2010 - 11:56 PM

    In Muntii Macinului mi-am petrecut eu copilaria…Acolo am dormit prima data cu cortul:), primele gratare si drumetii. Apropo, ati vazut Izvorul Tamaduirii, manastirea de la poalele muntilor, rezervatia de vipere?:)

    Reply

Leave a Comment

 

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.