Agenție mică, inimă mare
Mai întâi, o întrebare:
Pe când eram în facultate, visul care era alimentat de mediul academic era să te angajezi într-o companie mare sau într-o agenție de relații publice sau publicitate la fel de mare și de renumită. Niciodată însă nu am discutat sau nu ni s-a propus ideea lucrului într-o agenție mică, fiindcă ideea vehiculată era ”go big or go home”, nu că ar fi fost ceva rău în asta.
Lucrând însă în ultimii ani într-o echipă restrânsă, cu agenții și clienți și mari mari, și mai mici, am descoperit multe dintre avantajele acestui mediu. Desigur, dorința de a face lucruri mari rămâne în picioare, mai puternic decât niciodată, însă nu a spus nimeni că ai nevoie de o armată de oameni pentru a schimba lumea.
Cu precădere în mediul comunicării online, unde lucrurile încă se definesc, unde abia acum se conturează proceduri standard și se optimizează modele de campanii și de rapoarte de monitorizare, echipele care se ocupă de acest segment trebuie să fie fâșnețe. Totul e o forfotă continuă, iar capacitatea unei agenții sau a unei echipe de a livra soluții creative și eficiente într-un interval de timp acceptabil este esențială. Nu mă descurajează nimic mai mult decât să trebuiască să aștept aprobări de la nu știu câte nivele ierarhice pentru o anumită propunere.
Desigur, strategia e importantă, la fel ca restul bunelor practici moștenite din domeniul mai larg al relațiilor publice. Ceea ce poate fi clasificat drept avantaj competitiv al agențiilor mici este dinamismul, viteza de reacție, adaptabilitatea și, mai ales, grija pentru client. Toate aceste opinii îmi aparțin mie și celor care mi-au răspuns astăzi pe Twitter cu privire la acest subiect. Aș adăuga libertatea de creație și controlul mai bun asupra muncii proprii, din perspectiva echipei/agenției care se ocupă de comunicarea digital. Parcă e mai simplu și mai firesc să îți expui ideile, să dezvălui motivații și nuanțe când cei care au contribuit la idée sunt toți prezenți. De asemenea, eu simt această relație între mica agenție/echipă și client ca fiind mai sinceră, mai apropiată și, prin urmare, mai productivă. Deseori mă pun în pielea clientului, încercând să gândesc din punctul său de vedere și spunând ”noi” în loc de ei.
Iată ce cred și alți twitter-iști:
Sunt martor deplin al acestor lucruri și mă uit cu ochi mari și câteodată încă naivi către complicatul drum al aprobărilor care încruntă prea multe fețe și destined prea puține când, în final, răspunsul este unul pozitiv. Mă bucur însă să văd că și unele companii mari au departamentele digitale care încearcă din răsputeri să subțieze rândurile ierarhice pentru a dezvolta proiecte mai repede și mai cu spor.
Mă atașez mult de clienții cu care lucrez, recunosc fără teamă acest lucru, și mă bucur să lucrez într-o agenție mică. E cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat.
Tu ce ai alege, dacă ai putea să te angajezi acum oriunde ai vrea?
Sursa foto.