Cum am facut hernie de disc (si ce poti face sa nu patesti la fel)

Într-o zi oarecare de martie, m-am trezit și m-am apucat de exercițiile de dimineață, urmând un ritm susținut de antrenamente care mă făceau să mă simt foarte bine. Aveam o senzație de disconfort în zona lombară, dar am pus-o pe seama vreunei mișcări bruște în timpul somnului.

O să-mi treacă imediat ce-mi fac încălzirea, mi-am zis

Dar n-a fost așa. Deși a trecut jumătate de an de atunci, îmi aduc bine aminte că mi s-a tăiat respirația de durere la câteva minute după ce am început să-mi fac exercițiile de încălzire. M-am așezat pe canapea și l-am chemat pe iubitul meu, fiindcă deja nu mă mai puteam mișca.

Jumătate de oră mai târziu, mușchii de pe partea stângă a spatelui s-au încordat și au rămas așa, fiindu-mi imposibil să mai merg, să stau dreaptă sau să pun piciorul stâng în pământ. Am sunat imediat și mi-am făcut programare la medic, fiindcă mi-am dat seama că nu e de glumă. Mai pățisem ceva similar în anul 2 de facultate, însă nici pe departe la fel de grav.

Prima din multele vizite la doctor

Ajutată de o prietenă, am ajuns la consultație. În continuare, nu puteam sta dreaptă, iar fiecare mișcare îmi provoca dureri sfâșietoare. Deși nu puteam presupune până nu aflam, bănuiam că ar putea fi o hernie de disc. Dar am preferat să urmez indicațiile medicului și să nu caut răspunsuri pe net, fiindcă probabil scenariile negative din mintea mea s-ar fi amplificat și mai mult.

Am primit un tratament cu antiinflamatoare specifice și o trimitere pentru un RMN în zona lombară. Nu mai făcusem niciodată un RMN, însă procedura a fost simplă, a durat doar 15 minute și în continuare mi se pare extraordinar că avem acest aparat care ne dezvăluie atâtea despre corpul nostru fără să fie invaziv sau fără să ne iradieze.

După o săptămână am primit și diagnosticul: hernie de disc la L5. Mi s-a strâns inima. Știam că hernia de disc, odată instalată, este ireversibilă. Chiar dacă ajungi la stadiul în care să te operezi, nu există nicio garanție că durerile nu vor reapărea și că alte discuri nu vor fi și ele compromise. După ce am discutat cu mai mulți prieteni despre problema mea, am aflat că există în jurul meu o mulțime de oameni cu aceeași problemă, unuii operați chiar de două ori. M-am îngrijorat și mai tare.

În afară de hernia de disc, pe fișa de RMN a apărut și un alt detaliu: o vertebră deshidratată. Am întrebat dacă și cum o pot rehidrata. Mi s-a răspuns că nu se poate. Răul fusese făcut.

Sursa foto: ILLUSTRATION OF A HEALTHY INTERVERTEBRAL DISC, THE DAMAGED INTERVERTEBRAL DISC, HERNIATION. via Shutterstock

M-am întors cu rezultatele la medicul generalist care mă trimisese la RMN și am primit, mai departe, trimitere către recuperare. Fiindcă voiam să fiu sigură că opinia este corectă, am mers și la un neurochirurg (Mihai Adrian Cristescu de la Regina Maria Euroclinic), care mi-a confirmat cele știute deja.

Durerea de spate persista. În primele zile după ce rămăsesem blocată, durerea a fost aproape insuportabilă, indiferent cum aș fi stat. Mă durea chiar și în somn, mă durea cât stăteam la birou și când mergeam. Ba chiar am avut câteva zile în care am șchiopătat, fiindcă nu puteam pune piciorul în pământ de tot. Eram tristă și voiam să înțeleg ce s-a întâmplat, unde am greșit.

De ce am făcut hernie de disc

Desigur, eram nerăbdătoare să aflu ce e de făcut, dar mi s-a spus că doar medicul de la recuperare îmi poate da aceste informații, așa că mi-am făcut încă o programare.

Am avut norocul să găsesc o doctoriță extrem de pasionată și deschisă, pe doamna Diana Mihalcea Eliade de la Sanador, care mi-a pus o serie de întrebări ca să ne dăm seama de ce s-a întâmplat ca tocmai acum să se instaleze hernia de disc.

Am eliminat posibilitatea ca hernia să fi fost cauzată de faptul că am cărat ceva greu sau de îmbătrânire (nu mă încadram încă). Apoi doamna doctor m-a întrebat:

Mergi la sală?

Da, mergeam, în mod constant chiar! Pentru prima dată, reușisem să susțin un ritm bun de antrenament timp de mai bine de 7 luni și ajunsesem să fac mișcare de 3-4 ori pe săptămână. Mă simțeam extraordinar până când a cedat spatele. Aveam un tonus bun, dormeam bine și aveam un nivel de energie ridicat.

Doar că n-am anticipat niciodată că asta mi-ar putea răni coloana definitiv.

Doamna doctor, cu ciudă în glas, mi-a spus că vede extrem de frecvent cazuri ca al meu, mai ales în cazul băieților. Trecerea de la un stil de viață sedentar (aka stat 10 ore pe zi cu fundul pe scaun) la antrenamentele prea intense are repercusiuni grave, care duc, tot mai des, la probleme ale coloanei. Cauza e faptul că exercițiile sunt prea solicitante și că nu există o creștere treptată a dificultății lor.

De asemenea, aproape nimeni nu merge la medic pentru un control complet înainte să se apuce de sport, din dorința de a slăbi (cauza cea mai frecventă), de a crește masa musculară sau altele. Consecințele nu vor întârzia să apară.

Bifam toate detaliile menționate de doamna doctor. Încă de la primul antrenament am dat tot ce am putut. Am continuat să fac asta, căutând eficiența, rezultatele. Și le-am și avut! Mă simțeam bine, trecuse atâta timp – nu-mi crescuse rezistența musculară în zona lombară astfel încât să susțină coloana în timpul antrenamentelor?

Se pare că nu.

Și mi-am mai dat seama de ceva: am avut dureri sporadice, care se manifestau de-a lungul coapsei, până pe la genunchi. Întotdeauna am pus asta ba pe seama pantofilor incomozi, ba pe faptul că am dormit prost. Nu m-am gândit niciodată că aceste dureri întâmplătoare ar fi putut anunța instalarea unei hernii de disc, fiindcă, sinceră să fiu, nu știam prea multe despre afecțiunea asta. Și aș fi vrut să nu fiu nevoită să aflu vreodată.

Și acum ce trebuie să fac?

Hernia de disc este ireversibilă, așa cum știam deja. Doctorița a enumerat apoi ce nu voi mai putea face:

Interdicțiile nu erau doar temporare, ci permanente.

De asemenea, mi-au fost prescrise 10 zile de fizioterapie și kinetoterapie, după care urma să revin la evaluare, să vedem dacă trebuie prelungită perioada de recuperare sau dacă rezultatele au fost satisfăcătoare.

Cum a fost perioada de recuperare

Obositoare și costisitoare. Timp de 10 zile, m-am trezit la 6 în fiecare zi, ca să ajung la recuperare. Fiindcă programul la secțiile de fizioterapie și kinetoterapie este super aglomerat, trebuie să ai un pic de noroc să prinzi niște ore bune (dimineața, înainte de birou, sau seara) sau să aștepți, cum am făcut eu, 2-3 săptămâni ca să poți avea o oră fixă la care trebuie să mergi.

Am avut fizioterapie cu masaj CDL (cervical + spate), masaj cu ultrasunete și ”curenți” (un soi de electrostimulare, dar mai intensă, pentru zona cervicală și cea lombară. Această parte a recuperării are ca scop să reducă inflamația mușchilor și să-i tonifice.


Sursa foto: Asian woman is doing massage of electrical stimulation ( TENs ) for the back via Shutterstock

La kinetoterapie am făcut un set de exerciții specifice, ușoare, care protejau spatele, dar ajutau musculatura să se fortifice. Majoritatea erau exerciții pentru picioare, abdomene, dar și elemente de stretching sau bicicletă medicinală.

Ambele părți ale tratamentului durau 2 ore în total, zilnic, cu excepția zilelor de weekend.

Tratament cu pastile nu am mai avut, fiindcă, în lipsa durerilor insuportabile, hernia nu se tratează cu pastile, ci cu recuperare făcută constant și corect.

După evaluarea de 10 zile mi s-a spus că pot continua să fac exercițiile acasă, dar că va trebui să fac fizioterapie și kinetoterapie de 2 ori pe an, primăvara și vara. La schimbarea anotimpurilor, musculatura are mai mari șanse să se contracte și să apară durerile, iar postura proastă la birou are și ea efecte negative, motiv pentru care trebuie evaluată starea afecțiunii în mod periodic.

Pentru mine, recuperarea a avut efecte foarte bune, pe care le-am simțit cu adevărat. Durerile aproape au dispărut, iar musculatura s-a relaxat. Am promis că voi face exercițiile acasă măcar de 3-4 ori pe săptămână, fiindcă deja învățasem mișcările de la kineto. Desigur, așa cum e specific naturii umane, n-am făcut-o.

De atunci, durerile revin periodic, prelungindu-se de pe coapsă pănâ la jumătatea gambei drepte. Hernia mea de disc este centrală, așa că uneori mă doare piciorul drept, alteori cel stâng și, în cazuri nefericite, mă dor ambele. Spatele, însă, nu mă doare. Ironic, nu?

Mă feresc de frig, am grijă cum mă îmbrac să nu-mi expun spatele și de câteva luni am un mod specific de a mă da jos din pat, ca să nu forțez spatele dimineața. Îmi aduc aminte câți bani am lăsat la controale, la RMN, la recuperare și îmi spun că mă voi reapuca de exerciții. Articolul ăsta e o promisiune față de mine că nu voi mai amâna asta.

Ce regret cel mai mult

Că n-am avut răbdare. Mi-e ciudă pe mine că nu m-am dus la medic înainte să mă apuc de sală, că n-am știut care sunt riscurile, că n-am luat-o mai ușor, că am vrut rezultate repede (deși n-am fost nerealistă) și că habar n-am avut cât de chinuit e corpul meu de stilul de viață pe care îl avem cu toții.

Cred că lipsa de preocupare pentru aspectele medicale și obiectivele nerealiste sunt o vină împărtășită între antrenat și antrenor.

Sunt convinsă că habar n-avem care sunt consecințele stilului nostru de viață sedentar și că nu le percepem, fiindcă se adună treptat, lent, în ani și ani. Și apoi, când începem să ne dăm seama că metabolismul a încetinit, când vrem să scăpăm de kilogramele în plus, să ne tonifiem musculatura sau să încercăm să scăpăm de stres, ne aruncăm all in în antrenamente neadecvate, nepotrivite pentru condiția noastră fizică.

Iată că așa ajungem să avem probleme care, în ultimă instanță, se rezolvă (temporar) doar cu intervenții chirurgicale. Iar eu nu vreau să ajung pe masa de operație, oricât de simplă i s-ar părea operația de ”reparare” a unei hernii de disc unui neurochirurg.

Aruncați o privire asupra procedurii, ca să vedeți despre ce e vorba.

Desigur, ideal ar fi să lucrăm cu o echipă compusă din medic, antrenor personal și nutriționist, care să aibă grijă ca toate aspectele esențiale sunt acoperite în mod integrat. Dar cine are bani pentru asta?

Mai îngrijorător e că nu sunt singura cu probleme și că se adună tot mai multe cazuri printre prietenii și cunoscuții mei în care excesul de sport făcut incorect are consecințe grave. Andreea a pățit-o și ea, Corina la fel, iar Alex, iubitul Oanei, a avut și el probleme. Și mai știu prea mulți care nu și-au scris povestea.

Si acum ce urmează?

Acum o iau de la capăt, cu mai multe limitări, dar cu o lecție importantă învățată: să iau fiecare recomandare și să o filtrez prin experiența avută și să nu-mi las mintea să-mi împingă corpul dincolo de posibilitățile lui. Oameni precum Carmen sau Pyuric pot să-și depășească limitele așa cum ne-am dori toți să o putem face, doar mi-am dat seama că asta nu mi se potrivește.

M-am simțit deseori tristă, frustrată, ba chiar furioasă că am ajuns în stadiul ăsta. Știu, nu e neapărat o boală gravă, dar e o boală cu care va trebui să învăț să trăiesc mai departe. Uneori o văd ca pe o pedeapsă pe care corpul mi-a dat-o și ale cărei învățăminte trebuie să le am mereu în minte.

Răbdarea devine mantra mea. Voi merge regulat la fizio și kinetoterapie, voi merge la masaj când pot, voi face exerciții și acasă, ba chiar poate reușesc să-mi fac curaj să învăț, în sfârșit, să înot. Ba chiar mă gândesc să iau lecții de tenis, fiind un sport pe care aș putea să-l practic, cu precauțiile de rigoare. Încerc să ajung mai des și la munte, fiindcă drumețiile îmi fac bine și fizic, dar și sufletește.

Am o rugăminte

Dacă aveți vreunul dintre simptomele specifice herniei de disc, mergeți la medic. Faceți-vă analize de sânge regulate. Nu excludeți sportul din viața voastră, dar adoptați-l treptat, fără obiective nerealiste (deși ele par cele mai motivante) și fără încrâncenare.

Luați-vă un scaun bun pentru programul de lucru (eu sunt super mulțumitp de Markus de la Ikea), fie că e acasă sau la muncă, și poate chiar un birou reglabil pe înălțime.

Dacă lucrați cu un antrenor, întrebați neapărat despre riscuri și dacă poate să vă facă un antrenament personalizat. Citiți despre hernia de disc și aveți grijă de voi. Învățați să prețuiți echilibrul mai mult decât orice!

Și neapărat citiți articolul ăsta.

Sursa foto featured: MRI machine and screens with doctor and nurse via Shutterstock