Ne-am calificat! Din nou! STEAUA, te iubim!

O seara frumoasa, o lupta pana la ultima picatura de sudoare, pana la ultima zvacnire a muschilor. Am vazut jucatorii Stelei aseara asa cum mi-as dori sa-i vad mereu, dedicati trup si suflet echipei, gata de orice pentru a invinge! Iar rezultatul a fost pe masura. II multumim lui Nicolita pentru cat a alergat, pentru cat a muncit si pentru reusita lui! Ii multumim lui Radoi pentru abilitatea lui de a coordona echipa si pentru capacitatea de a fi mereu la locul potrivit! Le multumim tuturor celorlalti ca ne-au adus inca o data in pragul euforiei si ca ne-au facut mandri!

Ii multumim galeriei (Iubitule, tu ai facut cat jumatate, sunt convinsa de asta!), care a fost incredibila si a sustinut echipa pe tot parcursul meciului!

Imi doresc doar sa vedem acelasi devotament si aceeasi concentrare si in viitoarele meciuri. Orice e posibil cand iti impingi limitele putin si cand dai totul.

Spre finalul meciului numaram secundele si m-am bucurat enorm cand am realizat ca vom juca din nou in “The big boy’s league”! 😀 Turcii au venit sa ne cucereasca din nou, sa ne ia ce e al nostru, dar le-am aratat ca nu degeaba ne curge sange de voievozi in vene! Felicitari STEAUA si la mai mare!

Abia astept sa merg la meciuri in Champions League! 😀 😀 😀

Coborare in subconstient

M-am visat mireasa. Mireasa cu tot tacamul: rochie, ofiterul starii civile si mire. La inceput nu era cel pe care il voiam, dar apoi a aparut si cel care trebuia si m-a salvat. Nu avea cal alb, dar era la bustul gol. That’s enough for me! 😀 Nu-i spun bunicii ce am visat, pentru ca se spune ca un astfel de vis prevesteste o nenorocire/moarte. Eu il vad pur si simplu ca pe o schimbare de perspectiva ce s-a infiltrat pana in subconstient. Si ca pe un rod al conversatiei lungi de aseara, purtata cu SEA si Alin. Motivul recurent al viselor mele – scarile – nu au lipsit nici de data asta. Inca nu reusesc sa le inteleg semnificatia si nicio explicatie gasita pana acum nu ma satisface, dar nu renunt. O sa aflu candva de ce mintea mea e atat de legata de acest simbol.

Si apoi am mai visat un atac al chinezilor pe mare. Incepuse cel de-al treilea razboi mondial. N-a fost un sentiment prea placut… Plus ca aveau avioane care puteau merge si pe sub apa. (Stiu, stiu, suna stupid…dar oare chiar atat de stupid?) Nu mai visasem de mult ceva atat de interesant. E semn ca latura mea spirituala s-a revigorat. 😀

Si o piesa care se potriveste cu visul: Sunlounger feat. Zara – Lost (Armin van Buren mix) 🙂

Happy birthday SEA!

La multi ani dragul nostru SEA! Cand o sa fim la casele noastre o sa-ti facem cadou un numar de Dolj. 😉 Pana atunci inca, iti uram toate cele bune, sa ne traiesti, sa ne imbatranesti frumos si sa ne faci multi nepoti!

In America abia ai fi major, dar la noi esti mai batran. Lasa ca merge si asa! Masa si dansul unde?

21st birthday cake

21st birthday cake

Oameni si etichete

Sunt oameni care ma fac sa ma simt fragila, dar in acelasi timp puternica. Sunt oameni care ma inspira si imi ordoneaza gandirea. Sunt oameni care imi starnesc o avalansa de amintiri. Sunt oameni care ma enerveaza doar cat ma gandesc la ei. Sunt oameni care m-au marcat profund si sunt oameni care au trecut ca niste umbre prin viata mea. Sunt oameni pe care am crezut ca ii iubesc la un moment dat, dar am descoperit ulterior ca era doar infatuare.

In paranteza fie spus, am constatat ca la definita pe care o dam iubirii, influentati de Holywood sau literatura, se adauga mereu cate ceva. Pe parcursul vietii aflam ca dragostea e mai mult decat fluturasi in stomac, mai mult decat gesturi frumoase, mai mult decat vise impartasite. Iubirea e abilitatea de a face niste cuvinte frumoase sa zambeasca, vointa de a realiza pas cu pas fiecare vis.

Revin. Sunt oameni prin care pot vedea si oameni opaci ca un zid. Sunt oameni pe care ii respect profund si oameni pe care dispretuiesc.

Azi simt nevoia de a da un nou curs, mai ordonat, vietii mele. Si pentru a face asta am nevoie de categorii, de clasificari, de etichete. Simt nevoia de un pic de disciplina, fizica si mentala, dupa saptamana trecuta, care a fost cam agitata.

Acum vad lucrurile mai clar si am inceput sa accept lucruri pe care inainte refuzam sa cred ca le vreau. Incet, incet imi construiesc o noua idee despre cum ar trebui sa arate viitorul meu.

Vara e pe sfarsite…

Vara e pe sfarsite…Am simtit-o aseara: vantul rece care suiera printre blocuri a adus cu el intunericul mai devreme. Verdele frunzelor si-a pierdut din vigoare si surade trist. Pasii suna goi pe asflatul crapat. Caldura ne-a uscat sufletele si minte se scurge prin crapaturile intunecate. Oameni cu ochi goi si lipsiti de viata isi soptesc conspirativ…dar eu stiu ce-si spun. “Vara e pe sfarsite…”