The fourth ApPRentice

De vreo 2 saptamani, la blogroll a aparut un link nou, si anume www.apprentice.ro. M-am alaturat echipei apPRentice pentru ca voiam sa-mi manifest cumva pasiunea pentru Relatii Publice si pentru domeniul comunicarii. Si cum mai bine puteam face asta decat privind domeniul PR-ului prin ochi tineri si curiosi? Astfel din 3, ne-am facut 4. 😀

Abia acum, in anul III, se contureaza o perspectiva clara asupra domeniului si asupra posibilitatilor sale. Ramana multe de explorat si multe de povestit, fiindca sunt atatea campanii interesante, incat nu stii de unde sa incepi. Blogul e pentru cei si pentru cei mari din domeniu in egala masura, reprezentant posibilitatea noastra de a ne expune punctul de vedere intr-un mod pertinent, amuzant, ironic sau serios. Despre ce ne impresioneaza in PR, despre ce ne cauzeaza nemultumire, despre vrute si nevrute, aflati de pe www.apprentice.ro, pentru ca suntem doar ucenici ai acestui domeniu generos care ne modeleaza nu doar profesional, ci si ca oameni!

Totul pare mare cand esti mic – Gradina Botanica

Am fost la Gradina Botanica pe cand aveam vreo 3 ani. Nu-mi aduc aminte mare lucru, dar unul dintre lucrurile care mi-au ramas in minte a fost ca serele erau inchise si am fost foarte suparata din cauza asta. Stiu ca mi se parea foarte mare si misterioasa, cam ca un taram de poveste.

Am revenit dupa 17 ani. Spre rusinea mea, treceam pe langa Gradina Botanica in fiecare zi in drumul spre facultate, fara sa stiu ca e acolo. Atat eu cat si iubitul meu am fost surprinsi sa vedem ca era plin de lume, mai ales de tineri parinti impingand cu grija carucioare. Am pornit linistiti pe aleile gradinii, indreptandu-ne catre sere, pe care asteptam sa le vad cu nerabdare. Deh, o curiozitate nesatisfacuta de 17 ani e ceva puternic! Bineinteles, serele tot inchise – “pe termen nedeterminat”. Se punea termopan. Inauntru, niste cactusi chinuiti, prafuiti, printre bare de fier si materiale de constructii. Mi-era mila de bietele plante si nu puteam sa ma abtin sa nu fac o comparatie intre serele de aici si cele de la Gradina Botanica din Cluj, unde poti gasi de la palmieri inalti de cateva zeci de metri, pana la tot felul de plante exotice.

Toamna saracise flora, dar chiar si pustiirea are farmecul ei. Am apreciat totusi ca aerul era mai curat, mai respirabil in mijlocul gradinii. Destul de ingrijita, Gradina Botanica statea linistita si isi asteapta vizitatorii, dar parca cersea atentia lor. Lacurile sunt destul de murdare, dar pe ratustele salbatice care se balaceau fericite nu parea sa le deranjeze prea tare.

Bancile pline odihneau indragostiti – ca si noi de altfel – si bunici care isi scosesera nepotii la soare, in timp ce parintii erau ocupati. Frumoasa, dar nu spectaculoasa, Gradina Botanica ar putea deveni cu adevarat impresionanta daca i s-ar da mai multa atentie – cred eu.

Aici, cateva imagini pline de culoare pe care am tinut neaparat sa le imortalizez. 🙂

Messenger 9.0

The 9.0 version of the beloved instant messaging program is out.

What I like about it:

  • the design: very elegant, smooth edges, very nice colours
  • Youtube videos are played in the conversation window, so you don’t have to open the browser to see them.
  • Pictures are also previewed ( at quite a large scale) in the conversation window so it gives you easier acces to them
  • some features are easier to access and it all looks better organized, “cleaner”
  • the status bar has 2 sections: one to write the status and one to write the URL of the link you want to show, so if you want to change either one of them, you don’t have to rewrite the entire status again.

What I don’t like about it:

  • some buttons have been moved, so it took me a while to get accustomed to it
  • the status is not entirely shown if it’s longer that the main window
  • the avatar pictures are shown automatically together, you can’t switch only one of them off
  • it takes considerably more time to load than the older versions.

Overall, I like it and I was very pleased to come across a pretty, green skin. 😀

101…and they keep on rollin’!

Happy anniversary to me! 😀 This is post number 101 and I have to say that I barely realized today that I had written 100 posts. To some it may not be be a big deal, but for me it’s important because I’ve put a lot of heart into this blog (as you can surely see from the posts). 🙂

Looking back, I can see now that I’ve evolved a lot over the past year. It all started as a way for me to practice my writing for my future career and it ended up by being a way to keep my friends up to date with what I’ve been doing lately and a way to cast a personal perspective into the open sphere of the internet. It was never intended to be a business or anything of a financial sort. Opening up to the blogosphere helped me be a better analyst of the ongoing events and enriched my knowledge. I’ve come across blogs that I keep really close to my heart, because they are written from the heart.

I’m not a big blogging success. All I want is for the people who read my words to see me as an honest mirror of the things I see around me. The proof is that my most successful post until now has been the one about Greece, wich, I believe, trully showed just how deep that country put its spell on me!

I hope to be here for the years to come and be able to put a smile on your face or make you think about things from a different perspective.  🙂

A big “Thank you !” to the people who support me! This post is for you!

O zi cu belele

9:30: Ma trezesc, dau drumul la robinet si aud doar un fasait prelung. Ziua incepe minunat.Ma uit pe geam, in parcare la Carrefour niste muncitori “zelosi” se pregatesc sa gaureasca asflatul.
9:35: Deschid calculatorul, multa treaba de facut: nu merge netul. O sa fie o zi foarte lunga.
10:00: Le trimit un mesaj politicos celor de la internet, desi i-as fi injurat de toate rudele pana la al cincilea grad la cata treaba aveam de facut.
11:25: Vine 601 prea devreme…o sa ajung la facultate cu 20 de minute mai devreme.
11:40: Ajung la facultate cu gandul sa ma duc la sectia imprumut de la biblioteca sa-mi iau niste carti. Biblioteca cu usa larg deschisa. Inauntru, muncitori, praf si…per total, dezastru. Nici un afis care sa ofere vreo informatie.
12:35:Profa a intarziat deja jumatate de ora…Intr-un final vine, dar nu-si cere scuze.
16:05: Ajung acasa, deschid robinetul si…nimic. Deschid calculatorul si, minune!, merge netul! Ma uit pe geam: in parcare la Carrefour muncitorii stau pe marginea unei frumuseti de groapa si se uita. Timp de 4 ore scena se repeta, cu muncitori diferiti.
20:10: Din robinet incepe sa curga un lichid maroniu.E semn bun. Suntem salvati!

In continuarea postului de mai jos…

Aproape ca nu mai am nimic de completat…Adica, dupa 15 minute de Bucurie si poate alte cateva, cam cat a durat pauza dintre reprize, totul s-a dus pe apa sambetei. Era de asteptat ca asa ceva o sa se intample. De fiecare data cand incepem ceva bine, se termina prost. Poate pentru ca nu avem suficienta forta sa mentinem un ritm constant, poate pentru ca ne bucuram prea mult pentru prea putin, poate pentru ca ne lipseste coerenta si vointa de a fi mai buni.

Vorbesc la plural, fiindca aseara a fost prima si, probabil, ultima seara, cand chiar m-am identificat cu Steaua (de la inceputul meciului). Am reusit sa prin si imnul CL de data asta, am cantat si am aplaudat, iar stadionul fremata de entuziasm, in ciuda a ceea ce ma asteptam, avand in vedere traiectoria descendenta pe care o avusese in ultima vreme echipa. Tribunele aproape pline, oameni plini de speranta, care au trait golurile la maxim, prin izbucniri de bucurie si fericire. Dar a durat…prea putin. Am ramas in final doar cu gustul amar al unei incapacitati de a fi mai buni, de a impinge limitele mai mult.

Am citit abia in seara asta ca Lacatus a demisionat. Era de asteptat si poate ca era si timpul. Lacatus e sufletul Stelei, dar poate ca acum echipa are nevoie de mai mult decat atat. Cateodata pur si simplu nu e suficient sa vrei. Mai trebuie sa si poti.

Oricum, trebuie sa mergem mai departe, orice ar insemna asta. Champions League e pentru cei care vor si, mai ales, pentru cei care pot mai mult decat sa castige un campionat intern. Nu sunt in masura sa-mi dau cu parerea si sa spun cine ar fi mai bun pentru postul de antrenor…dar am o oarecare nostalgie pentru Protasov. Sa speram ca vom reusi sa prindem macar locul 3.