Changeling

Nu am mai vazut de mult un film care sa ma impresioneze atat de mult pe cat a facut-o “Changeling“. Sigur ca e si influenta faptului ca pelicula e inspirata dintr-un fapt real: puterea unei mame de a lupta pana la capat pentru copilul ei. Desi situatii ca ale femeii din film se intampla mult prea des si astazi, presa si alte figuri publice si-au pierdut de mult interesul de a sustine cauze demne si reale, rezumandu-se la a profita de nefericirea altora pentru a le creste audienta. Poate am nostalgia unor vremuri in care presa isi apara cu tarie credinta in valorile supreme, precum binele si adevarul, si poate aceleasi idealuri ii conduceau pe oameni in cautarile lor. Cert e ca acest film este o experienta de viata.

Daca pana acum nu ii intelegeam pe ai mei in totalitate cand venea vorba de nevoia de a ma proteja de anumite lucruri, acum pot spune ca mi-am schimbat intrucatva perspectiva. Pana la urma, dar avand un copil poti intelege cu adevarat ce inseamna responsabilitatea fata de cresterea lui si iubirea materna.

Angelina Jolie si John Malkovich fac niste roluri superbe sub bagheta magica a lui Clint Eastwood.

Va invit sa vedeti acest film incredibil de profund si real.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=57_t2BFZaK8]

Holuri cantatoare

Si cum stateam eu linistita in pat si citeam, se aude din capatul holului muzica bisericeasca. Bineinteles ca am ciulit urechile si m-am gandit ca s-or fi strans studentii de la teologie si au repetitie pentru…cor sau ceva de genul asta. A urmat un val de ciocanituri pe la usi, urmate de vocile care cantau sobru si care se apropiau amenintator. Fiind mai mult spirituala si deloc religioasa, n-am facut efortul de a ma ridica din pat, fiindca gasesc intuil si stupid faptul de a pupa o icoana sau o cruce. Ce e si mai ciudat e ca e ora 9 seara si nu inteleg cum de respectivii nu-s pe la casele lor. Ntz ntz ntz, cum te da afara religia asta din casa. Cred ca slujba sau ce-o fi fost (nu exact care a fost ocazia cu care au venit sa ne cante preotimea in devenire) le-a placut mai ales baietilor care stau la 5 camere mai incolo si dorml cu sticlele de bere la 2 litri langa ei(singurii cocalari de pe hol, din fericire).

O sa revin saptamana asta cu un articol luuuung despre scurta calatorie facuta in Italia si despre weekendul petrecut la munte.:) Meanwhile, am gasit o piesa care-mi place foarte mult – Soho Dolls – Stripper-, asa ca va las sa o savurati. n-N-am pus videoclipul original, fiindca nu ma incanta foarte tare, dar secventele astea din Gossip Girl merg la fix. 😉

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=BLFJAk2mzgE]

Hero wanted

hero-wanted-movie-poster “Hero wanted” e un film dragut, cu un pic de actiune, un pic de substrat psihologic si un pic de mister. Ceea ce nu mi se pare insa credibil este faptul ca un ucigas cu sange rece poate avea un suflet atat de bun si cald, precum un miez de paine tocmai scoasa din cuptor. Asa cum cineva foarte intelept ne-a spus candva, un om nu poate fi uman si bun si, in acelasi timp, sa verse sangele altora fara mila. Psihicul uman (normal) nu poate suporta aceasta contradictie. Dar daca ignorati acest fapt, va puteti bucura de un film bunicel.

Eu nu prea il vad pe Cuba Gooding Jr. in rolul unui asasin profesionist, insa orice om are dreptul la o sansa. So, enjoy!

Yes man

yes-man-movie-poster Offf…sa-i spuna cineva lui Jim Carey ca i-a trecut perioada de glorie si ca trebuie sa se retraga sau sa inceapa sa joace in drame. “The Number 23” a fost un film bun, eu cred ca ar avea succes daca ar merge pe genul asta. Dar “Yes man” e…jalnic. Nici n-am rezistat sa ma uit pana la sfarsit. De fapt, cred ca am reusit sa vad doar jumatate. Ideea e bunicica, desi e mult spus si asa, dar fazele care se vor a fi amuzante nu sunt nici pe departe asa. Jim Carey parca si-a pierdut din stralucire si tanjeste dupa atentie. Pare ca se straduieste prea mult, in comparatie cu acum cativa ani cand totul venea de la sine. L-am apreciat dintotdeauna, insa poate e timpul sa ia o pauza.

"Venice is like eating an entire box of chocolate liqueurs in one go.", Truman Capote

Fiindca sesiunea cea mai agitata si dezorganizata din viata mea e pe cale sa se sfarseasca, am decis sa ma prind de mana iubitului meu, sa luam bilete la avion si sa plecam catre Italia. Norocul meu e ca am o matusica tanara, tare frumoasa si de treaba, care abia asteapta sa ne primeasca la ea. Si fiindca matusica sta in Abano Terme, la 30 km de Venetia, desigur ca nu putem rata ocazia de a ne plimba cu gondola. 😀 De asemenea, astept cu nerabdare sa ne plimbam pe strazile linistite ale Padovei si sa vad o galerie cu picturi semante de Giotto.

Personal, sunt foarte entuziasmata de plecare, fiindca am nevoie sa ma detasez si sa ies putin din ritmul innebunitor din ultima vreme. Am nevoie sa-mi refac rezerva de energie, ca sa-mi pot termina licenta si sa pot fi pregatita pentru perioada si mai grea care urmeaza. Tocmai de aceea am de gand sa ma odihnesc si sa ma bucur de fiecare coltisor si de fiecare moment petrecut alaturi de iubitul meu.

Daca voi reusi (si asta va fi o minune) sa gasesc vreo sursa de internet, promit sa revin macar cu un articol scurt si, mai ales, cu poza. 🙂 Daca nu, nu trebuie sa va mirati, fiindca italienii nu sunt cei mai tehnologizati oameni din lume. Ei prefera comunicarea reala, lucru ce trebuie, pana la urma, apreciat.

So, dear Venice, await! We are almost on our way…

venice