Informarea publica

Iata ca Ministerul Sanatatii a binevoit sa ne umple cutiile postale cu instructiuni in caz de gripa porcina. Daca le-ati primit si voi atunci va veti distra la fel de bine, mai ales la partea in care spune ca s-au luat toata masurile si sunt pregatiti sa faca fata oricaror solicitari. Pfff…astia oare chiar cred ce spun? Nu de alta, dar de fiecare data cand vine iarna autoritatile afirma acelasi lucru si mereu ii iau “pe nepregatite”.

Din cate am vazut, a existat si o suspiciune de un caz de gripa porcina, insa nu s-a concretizat. Mai bine, fiindca, la cat de constienti sunt romanii de sine si de binele aproapelui, cred ca la noi ar face ravagii virusul asta. Macar la nivel psihologic. :))

Alta chestie generatoare de ras isteric a fost fragmentul unui articol din Cotidianul: “”Pacientul se află momentan la domiciliu, nu a dorit să fie internat. Simptomele pe care le-a prezentat atât băiatul, cât şi mama acestuia sunt simptome uşoare de răceală. Va pleca, totuşi, o ambulanţă către Bucureşti cu probele de sânge ale suspectului(…)”. Suspectului? Parca vorbim de un individ urmarit general si e in discutie e implicat un biet copil. Nefericita formulare.

Anyway…

Have a nice, swine flu free day!

Baluri si alte petreceri asemenea

Iata  ca, desi nu ma asteptam, o sa avem parte de bal de sfarsit de facultate, si asta datorita catorva colege care s-au implicat sa organizeze ceva, fiindca, intre 100 si ceva de fete nu se manifesta o prea mare solidaritate. Eu am zis “pas”, fiindca m-am convins (inca o data) ca e mai bine sa stai deoparte, mai ales cand n-ai cu cine.

Nu mi-a venit sa cred cand am auzit ca petrecerea va fi chiar la Palatul Snagov, care, din ce se vede, arata foarte bine.

palatul snagov 1palatul snagov 2

La aflarea vestii s-a aprins beculetul si bineinteles ca m-am gandit ca trebuie sa-mi iau rochie si pantofi. Nu sunt o fashion victim, dar nu se putea sa nu vreau sa arat cat mai bine pentru pozele de sfarsit de facultate, ca sa ma uit la ele peste ani si sa spun, sper eu, ca nu m-am schimbat prea mult. 😀 Dupa indelungi cautari, am gasit rochia perfecta la Tina R si pantorii ideali la Leonardo. Am avut o bafta maxima, fiindca atat rochia, cat si pantofii erau la reducere. Masiva. Si toate s-au incheiat cu bine. Acum mai ramane doar sa astept sa vina balul…fiindca de aproapierea examenului de licenta nu sunt foarte entuziasmata.

Romania e o femeie

daca romania ar fi femeieDa, desigur ca afirmatia ne gadila la ureche. 😀 Desi suntem o cultura intre masculin si feminin (inca o dovada a identitatii incerte a culturii romanesti), asa cum am analizat in mai multe randuri alaturi de profesorii nostri, o mana ne oameni ne propune sa tratam Romania ca pe o femeie. De ce? Pentru ca nici acum nu stim ce reprezinta exact tara asta si inca nu ne-am decis ce vrem sa promovam. O alta dovada a acesti incertitudini totale in care traim e imnul turistic al Romaniei…”The land of choice”, huh? Adica puteti sa alegeti: feminin/masculin, mizerie/natura etc.

Proiectul se numeste “Creeaza Romania” si, ca sa incepem de undeva, oamenii astia ne propun sa facem portretul Romaniei, asa cum ne inchipuim ca ar fi ea daca ar fi femeie. Puteti face asta aici. Dati drumul imaginatiei si sa vedem ce iese. Mie mi se pare o initiativa binevenita, din moment de tentativele de branding initiate de institutiile publice au esuat mai mult decat lamentabil.

PS: Meritul descoperirii linkului nu e al meu, ci al unei colege de facultate. Mersi Teo!

All is well.

Trecut-a perioada zbuciumata din ultimele doua saptamani. Am revenit la un ritm normal de viata si la o stare de calm pe care promit sa incerc sa o mentin. 🙂 A fost cea mai grea sesiune din toata facultatea, iar vagoanele de informatie acumulate au cam dus la suprasaturatie, insa acum a scazut presiunea.

N-as fi reusit insa fara oamenii care imi sunt aproape si care ma trag de mana atunci cand mai calc pe alaturi. N-as fi reusit fara parintii mei, care m-au ajutat sa-mi gasesc un coltisor al meu in Bucurestiul asta nebun (cateodata) si fara iubitul meu, care m-a suportat cu stoicism. Dupa toate astea raman doar cu regretul ca se duce studentia, ca n-o sa-mi mai vad profesorii preferati si ca n-o sa ma mai bucur de timp si de colegele de facultate (acum ca ne-am apropiat si noi). Sper totusi sa reusesc sa-mi fac timp pentru toate lucrurile importante din viata mea si sa fac in asa fel incat sa nu-mi mai neglijez prietenii, fiindca si asa sunt putini.

Va scriu din noul meu canapat (canapea/pat), verde si vesel si foaaaaaaarte confortabil. 😀

Intre timp mi-am mai descarcat frustrarile legate de companiile publice din Romania pe apPRentice. Read on!

Next stop: festivitatea si balul de absolvire. Voi reveni cu detalii! 😀

Dragostea dureaza 3 ani…cica.

dragostea-dureaza-3-ani posterAm fost aseara in Laptarie si am reusit, dupa 3 ani de vrut, sa vad piesa “Dragostea dureaza 3 ani”. Era o zapuseala infioratoare si am zis ca nu cred ca rezist 2 ore si o sa ma sufoc. Am sperat ca o sa merite si nu m-am inselat!

Daca vreti sa va clatiti mintea si sa va distrati pe cinste, mergeti si voi la petrecerea de divort a lui Marc Marronier. Nu uitati sa va luati bilete din timp, fiindca se epuizeaza foarte repede (costa 25 ron) si uitati-va pe la Universitate dupa afise, fiindca spectacolele nu se joaca regulat. Nu va spun nimic, fiindca as strica farmecul, dar tot ce va pot spune e ca e criminala piesa, in cel mai bun sens posibil. Dupa un examen greu si stresant, mi-a mers la suflet. E drept ca abia asteptam sa-mi oxigenez creierul cand am iesit de acolo, dar chiar si asa, nimic nu m-a impiedicat sa ma bucur de piesa.

Un Cristi Iacob fenomenal si o Adriana Trandafir senzationala si feminina. Si da, o sa va regasiti in multe faze ale piesei.

Piesa e scrisa dupa cartea cu acelasi nume a autorului Frederic Beigbeder, pe care o puteti cumpara de aici. Eu planuiesc sa-i fac loc in biblioteca in curand.

Povesti internationale. Featuring Focsani

Cum stateam eu azi linistita si ma jucam Mafia Wars pe Facebook, iata ca pe Twitter trimite Nihasa un link cu “10 divorce stories you won’t believe”. Asa ca m-am gandit ca n-ar fi rau sa ma amuz nitel. Citind, am ajuns la urmatoarea poveste:

A Romanian woman demanded a divorce in 2005 because she couldn’t stand having lunch with her mother-in-law every day. The 22-year-old woman had been married for only 10 months when she claimed her life turned into a nightmare because of her mother-in-law.

Elena T. from Focsani, in Vrancea county, said to a judge that the presence of her mother-in-law at the most important meal of the day with her teasing remarks had ruined her marriage. The court asked Mrs. Elena to reconsider her demand, advising her to find a better reason if she wants to separate from her husband.”

Am ramas afis. Iata ca Focsaniul nu e chiar asa mic si neinsemnat, iar “dramele” din micul oras linistit ies la suprafata pe marele internet. Si mai si dau peste ele. :)) Mersi Nihasa, m-am amuzat teribil.