Dupa cum stiti (sau poate nu), eu sunt focsaneanca. Nascuta si crescuta in frumosul oras de pe Milcov, odinioara granita intre Moldova si Muntenia. Focsaniul are multe povesti de spus, adunate de-a lungul veacurilor, de pe vremea lui Stefan cel Mare si pana astazi.

Fost targ si granita, Focsaniul a avut o viata culturala bogata, presarata cu nume precum arhitectul Ion Mincu, inginerul Anghel Saligny, pictorul Gheorghe Tattarescu (ale carui picturi le-am admirat la MNAR fara sa stiu ca e din Focsani), gimnasta Gina Gogean si multi altii. La fiecare pas poti da peste o cladire cu o istorie impresionanta, cu locuri prin care au calcat cele mai importante personalitati din istoria Romaniei.

Ca la orice granita, in Focsani se facea contrabanda. Dar nu oricum, ci prin tunele sapate pe sub Milcov, pe unde se trecea cu caruta cu lemne si vin. Desi multe dintre aceste tunele sunt astupate, sunt sigura ca ele inca exista si ca pastreaza urme ale istoriei orasului.

Inconjurat de dealuri cu vii si paduri, Focsaniul a fost un targ renumit si pitoresc, din care au mai ramas putine cladiri vechi. Comunismul aproape a sters farmecul asezarii, sufocand locul cu blocuri si fabrici. Din cand in cand, cate un cutremur mai scutura pamantul si ne aduce aminte ca suntem neputinciosi.

Cu timpul orasul a crescut, s-a dezvoltat si s-ar fi dezvoltat si mai bine daca n-ar fi fost unii politicieni de la PSD care sa fure cu nesimtire. Dar nu vreau sa fac politica aici, fiindca mi-e sila (greata adicatele) de unii oameni. Sa nu va insele ochiul faptul ca oraselul meu are doar 100 si ceva de mii de locuitori, fiindca aici se invart bani cel putin la fel de multi ca pe vremea cand era o asezare boiereasca. Astfel, s-au investit bani in fabrici si in multe locuri de cheltuit banii: restaurante, baruri, terase si supermarketuri. Multe supermarketuri. Vreo 13 cu tot cu cele de profil de constructii. Insa viata culturala abia mai rasare prin cate un eveniment timid. Dupa zeci de ani abia au renovat Teatrul „Mr. Gh. Pastia”, unul dintre cele mai frumoase din tara, proiectat chiar de arhitectul Ioan Mincu. Multe cladiri istorice zac in paragina sau au nevoie disperata de renovare. Anul acesta au inceput sa renoveze Piata Unirii din centrul orasului, loc marcant pentru unirea de la 1859. Sunt tare curioasa cum va arata dupa.

Ca dovada a vechimii orasului, in timpul lucrarilor, in Piata Unirii s-au gasit morminte ce apartineau bisericii din centrul orasului, expertiza lor devenind motiv de discordie intre autoritatile urbei.

Ma plimb pe strazile orasului si simt ca acest loc are potential. Turistic, cultural, de care vreti. Dar potentialul e sugrumat de fite. Multe, alimentate de masini scumpe si extravagante de doi bani. Unele s-au mutat la Bucuresti, ca sa creasca printre alte fite, dar altele au ramas aici, unde se pot desfasura in voie. Si fitele se vad cel mai bine la nunti, ale caror costuri (total nejustificate de altfel) ajung sa te faca sa-ti dai palme de cat de snobi pot fi unii.

Una peste alta, mi-am dat seama ca imi iubesc orasul, desi ma simt putin stinghera cand ajung acasa dupa ceva vreme. Imi ia insa doar 2 zile sa ma reobisnuiesc cu el si sa nu vreau sa mai plec la cealalta casa, in Bucuresti. Doar ca n-as vrea sa-mi moara plantele.

Am ajuns acasa. La Focsani adica. E liniste, dar e un trafic infernal pentru un oras relativ mic. Stiu, suna paradoxal, dar asta e adevarul. E o liniste incredibila in apartament si iar sunt dominata de senzatia ciudata ca nu mai apartin locului astuia. Mi se intampla de cand am plecat la facultate. E de parca de fiecare data cand ajung aici ma confrunt cu eu din alte perioade, cu etape de evolutie care se comprima violent. Nu mai sunt in largul meu nicaieri…

Fiindca inca mai e vara si e vreme frumoasa de plimbat, va recomand o plimbare la muzeu. Sunt locuri extraordinare in Bucuresti, pe langa care e pacat sa trecem fara sa descoperim ce se afla dincolo de usa.

Muzeul Antipa – unul dintre cele mai cunoscute. Eu ma simt copil de fiecare data cand merg acolo si ma pierd in universul unor lumi exotice, de poveste. Colectiile mele preferate sunt cele de fluturi, de scoici, de feline si de pasari.

Muzeul Militar National – am stat vreo 4 ore cand am fost acolo si n-am reusit sa vad tot. Este unul dintre cele mai impresionante muzee pe care le-am vazut, iar colectiile sunt exceptionale. Va recomand sa va duceti devreme ca sa aveti timp sa vedeti tot. Printre cele mai de seama exponate de afla capsula in care a coborat Prunariu. Pur si simplu uimitor!

Muzeul National de Istorie a Romaniei– vedeta acestui muzeu este tezaurul Romaniei. Veti vedea acolo bijuterii cum nu credeam ca exista, cu detalii absolut fantastice si pietre pretioase care-ti iau ochii. Pentru orice femeie e fascinant, dar nici barbatii nu vor fi dezamagiti. Sunt si pentru ei destule obiecte de interes. 😉

Muzeul National de Geologie -de fiecare data cand sunt intre “pietre” sunt foarte fericita. Ma bucura fiecare minune a naturii si ma fascineaza capacitatea de a creea lucruri frumoase din materiale care aparent nu au nici o valoare. Trebuie vazut si admirat pe indelete. 🙂

Muzeul National al Satului Dimitrie Gusti -un loc minunat, de recreere, un spatiu linistit, ritualic. Plimbarea prin Muzeul Satului e o cura de bine, de frumos, de copilarie.

Muzeul Taranului Roman -interesant…si atat. Nu pot spune ca am fost impresionata, poate si din cauza faptului ca mi-am petrecut verile copilariei la tara si cunosteam deja mostenirea satelor. Este interesant de vazut pentru cei care nu au avut parte de aceasta experienta.

Muzeul National George Enescu – un loc superb, rafinat, in care si peretii par sa cante, rasunand inca a partituri binecunoscute. Palatul Cantacuzino este un loc impietrit in timp, care si-a pastrat intact farmecul si frumusetea.

Muzeul National de Arta al Romaniei -o experienta artistica si spirituala minunata. Galeria europeana a fost preferata mea. Doua lucrari mi-au atras atentia si mi s-au intiparit in minte: Rembrandt – Raman in fata Estelei si Rachel Ruysch – Buchet de flori. Mergeti sa le vedeti si veti vedea de ce am ramas atat de marcata. Corpul muzeului in care se afla gazduita colectia de arta europeana are o arhitectura fascinanta, iar interiorul va va capta atentia la fel de mult ca tablourile. Trebuie neaparat vazut si savurat, ca o cura de frumos si porfunzime spirituala.

Muzeul National de Arta Contemporana – e potrivit nu doar pentru altfel de iesiri in oras, fiind dotat cu o terasa la inaltime si cu o priveliste interesanta, ci e si un loc al experimentalului. Un spatiul neconventional, unde veti regasi colectii enigmatice ce asteapta sa fie analizate si interpretate conform propriilor orizonturi. MNAC ne invita sa gandim altfel, iar asta merita cel putin o zi din viata.

Mai am multe de vazut in Bucuresti, printre care Muzeul Cotronceni, Muzeul Tehnic din Parcul Carol, Observatorul si lista poate continua. Daca aveti sugestii, le astept cu mare drag! 🙂 Pana atunci, bucurati-va de podoabele Bucurestiului! 😉