Întotdeauna am crezut că mâinile oamenilor spun multe despre caracterul lor. Şi nu mă refer aici la ghicitul în palmă. În primul rând prin felul în care arată, dacă sunt îngrijite sau nu, dacă poartă semne ale experienţei şi ale vremii sau dacă au cicatrici. Cred că mâinile pot fi aproape la fel de expresive ca ochii, fiindcă, practic ele sunt ochii noştri în întuneric. Gândiţi-vă la cei lipsiţi de darul preţios al văzului şi cum percep ei lumea. Poate fi un exerciţiu folositor să încercăm să reţinem senzaţiile tactile care ne leagă de lumea din jur.

În al doilea rând, forma lor, lungimea degetelor, forma unghiilor. Dacă veţi observa atent, veţi vedea că mâinile reflectă o mare parte din personalitatea noastră. citeste mai departe →

În ultimele zile am început să mă comport mai radical. Motivul pentru care am adoptat acest comportament este simplu: m-am săturat de oameni mediocri, autosuficienţi, care se complac. Nu mai am răbdare să-i văd, să-i ascult, să fiu în preajma lor. Nu suport modul în care resping lucrurile extraordinare şi nici felul în care nu sunt capabili să vadă dincolo de membrana lucrurilor. Mă exasperează lipsa voinţei de a creşte, de a te dezvolta, de a evolua.

E la modă toleranţa, acceptarea diferenţelor. Cică ar trebui să-i ascultăm pe toţi oamenii din jurul nostru, fiindcă fiecare are o poveste de spus şi putem învăţa de la oricine.

BULL-SHIT. Nu e deloc aşa. Nu putem exista fără să facem distincţia între clase de obiecte, între clase de oameni. Nu putem învăţa fără a sesiza nuanţele, fără a înţelege aluziile fine ce răsar de sub vorbe. Nu suntem toţi la fel şi nu vom fi niciodată. E bine şi frumos să acceptăm asta. Nu neg faptul că şi limitaţii au rolul lor în lumea asta, dar parcă se tot înmulţesc. Îi văd peste tot: femei care uită să se îngrijească după ce se căsătoresc, bărbaţi care nu consideră că trebuie să se comporte frumos, pentru că se cred perfecţi aşa cum sunt, copii proşti şi mândri de idioţenia lor, oameni care aplaudă la piese proaste de teatru, absorbiţi de umorul facil şi aproape grotesc. Oameni care nu ştiu să se bucure de viaţă, pentru că nu sesizează alte perspective. Oameni cu ochelari de cal care duc vieţi serbede şi redundante. Oameni cărora le e lene.

Lenea. Unul dintre cele mai defecte umane. Şi una dintre cele mai distructive. Dar asta e o altă poveste.

Eu? Eu nu voi fi niciodată aşa. Nu o să mă mulţumesc niciodată cu puţin. Nu voi putea sta niciodată în acelaşi loc fără să-mi doresc că cresc, să văd, să învăţ, să cunosc, să descopăr. Nu voi spune niciodată: asta e tot ce mi-am dorit vreodată, fiindcă îmi doresc atât de multe încât nu-mi va ajunge o viaţă să fac tot ce vreau.Tocmai de aceea am decis să fac o selecţie radicală a oamenilor din viaţa mea şi să mă înconjor doar de oameni deosebiţi, extraordinari, inteligenţi, speciali. Acei oameni care te fac să te simţi împlinit, cu care poţi sta de vorbă ore întregi fără să te saturi, cu care poţi lega prietenii dincolo de lucruri mărunte. Oameni care te motivează, care te inspiră, care te provoacă să evoluezi.

Deschideţi bine ochii şi fiţi sinceri cu voi: câţi dintre prietenii sau cunoştinţele voastre vă fac să vă simţiţi aşa? Cât de mult timp irosiţi în conversaţii de rutină, câte momente petreceţi în locuri “călduţe”, dar niciodată “fierbinţi”? Câte relaţii din viaţa voastră s-au legat doar pentru că era convenabil?

Eu mi-am făcut ordine în gânduri şi printre oamenii din viaţa mea şi mă simt mai împăcată ca niciodată cu mine.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=nilLr6eXaTA]

Aseara fetele de la apPRentice.ro (3 in 4) au fost la FTW party, organizat de echipa FTW, Millenium Communications si Bobby Voicu. Am mers pana in cealalta parte a Bucurestiului (pentru a doua oara pe ziua de ieri), dar a meritat din plin! 😀 Am cunoscut o multime de oameni pe care ii stiam doar de pe Twitter sau din bloguri, care s-au dovedit a fi chiar mai simpatici decat randurile pe care le scriu. Petrecerea a fost “alimentata” de Coca Cola si Ursus si a fost protejata de Bitdefender, asa ca ne-am putut bucura in voie de atmosfera placuta din Club White.

Poze si alte cronici gasiti aici si aici.

Ma bucur tare mult ca zilele astea am avut ocazia sa cunosc o multime de oameni frumosi si destepti, cu care am purtat conversatii ce mi-au bucurat sufletul si mintea. 🙂 Sper sa o tin tot asa, fiindca septembrie e o luna plina de evenimente.

Acusi ma pregatesc sa plec spre Tuborg Green Fest, unde o sa-i ascult entuziasmata de cei de la Chicane! 😀 Iar maine seara ne vedem la Soup Nights, in Tineretului.

Have a great weekend ya’ll!

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=r9iY8L6J51Q]