It’s been a while…

A trecut ceva timp de cand n-am mai postat nimic, desi mi-au venit in minte o multime de lucruri despre care voiam sa scriu, cel mai adesea cand eram in 601. Lipsa de timp si necesitatea de a recupera materia de la facultate nu prea mi-au lasat timp de gandire pentru altceva. A fost foarte tumultoasa ultima perioada si inca incerc sa-mi pastrez calmul si sa iau lucrurile one step at a time. Not really working, but hey…

Demisia de la job a fost unul dintre cele mai bune lucruri pe care le-am facut! 😀 Nenorocul meu a fost ca am intrat intr-o companie care nu stie sa creeze un mediu relaxat de munca, cu niste “colegi” (cu exceptia a cateva persoane) mai bine lipsa si un sef…ahhh….And yes, as I knew, FRENCH SUCK! Bigtime!!! Detest infumurarea lor si modul de a trata oamenii. Incerc sa nu generalizez, pentru ca e incorect din punct de vedere cultural, insa…compania la care am lucrat i-a adunat pe cei mai enervanti dintre ei. Inca un motiv pentru a detesta corporatiile. Back to the roots!

Asa am redescoperit placerea de a merge la facultate , de a sta in biblioteca cu orele si de a incerca sa invat cat mai multe. It’s amazing how much can change in just 2 months! Ma simt la fel de fascinata ca in primul an sa descopar lucruri noi despre domeniul comunicarii si despre mine si e minunat! Desi toata ziua alerg de-mi sfaraie picioarele (acum, de cand cu caldura, la propriu!), inca mai am energie. Un alt fel de vitalitate se naste in mine si se pare ca mi-am regasit linistea. Desi ma pierd printre teancuri de cursuri si carti de citit, am invatat sa-mi placa sa fiu singura din nou, sa fac lucrurile in ritmul meu si sami canalizez atentia asupra a altceva. Pot sa vad din nou cate lucruri minunate mai am de descoperit si sa-mi astern iar un drum doar al meu. Sunt mult mai linistita cand pot controla ce mi se intampla. Stiu ca ar trebui sa fiu mai relaxata si mai destinsa, insa acum asta mi se pare foarte greu de facut. I’ve become a little…stiff…lately… E nevoie de ceva/cineva care sa ma faca sa let go completely…but until then, there’s Armin! 😀 Mi-am luat bilet si abia astept sa dansez 8 ore si sa ma bucur de muzica si de un show exceptional! In the meanwhile, o sa trec si de sesiune si apoi….Greece awaits! 😀

Am dat o tura si pe la Noaptea Muzeelor, iar Muzeul National de Arta a fost feeric! Pacat ca n-a fost o noapte propriu-zisa, ci mai degraba o seara, dar ..a fost bine si asa. It’s good to be back to my senses.:D

Thing worked out after all…

The picture

Cars passing across at blinding speeds…Lights across my face, Frames of mindpainting a strange and sad picture. I stand in the middle of traffic. I cannot move. I cannot speak. Everything around me revolves so fast that I can barely catch on to a glimpse of sense. There’s no one to save me now. I get carried away by the deafening shriek of rabid time. They forgot to tell me how to step ahead. This is the start line. This is the finish line. It all comes down to this. And it’s just like in a dream, when you can’t speak, where it’s impossible to move. Impossible to move on. Stuck in this… I don’t know what. So what now? Where does the line take me? Where are all the answers? Where is the place where I belong? Seems to me that I don’t fit in this picture anymore. The colors have faded. The edges are ripped off. Someone’s face has vanished and now there’s no sense in this. It’s funny how I never felt the cold all winter long and now I’m cold all the time. No one has the time to try to figure out what could make the picture smile again. There was sun in the background, there were dreams, there was hope and smiles. I can’t let go of the picture. I keep staring at it endlessly. And the worst is that…I don’t want to take another one…

Divertisment de weekend

Incepand de vineri seara, am avut parte de niste portii zdravene de ras. Girls’ night out in Maxx, unde, pe una dintre boxele destinate celor care vor sa-si etaleze talentul la dans (Cu conditia sa aiba!) un tip dansa cu atata patima (si cand spun dansa, ma refer la un exces de zel si scheme hilare) incat credeam ca o sa lesine in orice clipa! Spectacolul era formidabil! Dar nici pe departe de la fel de interesant precum un grup de cocalari care “se trageau in poza”. Cu tehnica si minutiozitate isi pasau unul catre celalalt ochelarii de soare de jmekeri si luau pozitii de hausari. In restul timpului salivau cu ochii la animatoarele proaspat scoase din rotisorul numit solar si unse cu ulei, sa nu se arda dom’le! Din nou, distractie pe masura.

Sambata, trecand pe bulevardul Unirii, un tip in vitrina unui magazin dezbraca un manechin, tot de sex masculin. Ceva trebuie sa-i fi atras atentia, pentru ca tocmai ce dadea jos pantalonii manechinului cand a arborat o privire confuza, demna de tot rasul. :)) Imi pare rau ca n-am apucat sa imortalizez momentul.

Duminica m-am delectat (cu amaraciune, trebuie sa recunosc) cu coada imensa de oameni ce asteptau, in fata unui sediu PNG, pomana electorala constand dintr-o galeata inscpritionata si…cam atat. Nu mai spun de “tinerii promitatori” care promovau respectabilul partid. Viitorul suna prost…

Duminica dupa-amiaza am facut o vizita la Muzeul National de Arta Contemporana si am constatat cu dezamagire ca spatiul din jurul Casei Poporului (in afara de partea din fata) e un fel de camp plin de buruieni si gunoaiele de pe alei stau bine mersi presarate prin gropile din pavaj. Atmosfera era dezolanta. Noroc cu muzeul, ca reuseste sa anime zona. Mi-a placut amenajarea spatiului si chiar merita vizitat. Terasa de la etajul 4 face toti banii!:) Insa s-ar putea face mai mult si sper sa se faca. Mi-am facut si pile la intrare…Enotii stiu de ce! 😉

All in all, a fost un weekend animat. 🙂

Armin van Buuren – Imagine

Unele lucruri sunt frumoase. Unele lucruri sunt emotionante. Unele lucruri sunt uimitoare. Si exista lucruri ce aduna toate aceste trasaturi.

E tipit pentru mine sa ma fixez pe o anumita piesa/album si sa o/il ascult pana la epuizare (desi, de obicei, revin la acea piesa/acel album dupa ceva vreme). Recent, I’ve fallen head over heels for Armin – Imagine.

Unele lucruri sunt greu de explicat. Asa si modul in care intro-ul concertului imi face pielea gaina… Cred ca, dintre toate pasiunile mele, nu e nimic mai legat de fiinta mea decat muzica. Acea muzica ce e capabila sa transcrie emotiile mele in note si ritmuri unice. Armin e unul dintre artistii care reusesc asta (bine, ATB e #1 for ever pentru mine! 🙂 ), iar concertul de la Utrecht a fost unul dintre cele mai frumoase pe care le-am vazut. Abia astept sa traiesc aceeasi astmosfera pe 28 iunie, la Bucuresti! Albumul se anunta unul incredibil, insa nimic nu se compara cu energia si starea de euforie de la concertele celui mai bun dj din lume! Acordurile de chitara se imbina perfect cu ritmul unui gen de muzica ce traduce libertatea in cel mai frumos limbaj: muzica! Personal, abia astept sa ajunga albumul si pe rafturile din Romania si sa ma duc sa-l pun pe repeat! 😀

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=UAcCD3rysbg&hl=en]

Lenny si Florin

LENNY SI Florin

Revin intr-o nota mai vesela. Se cam innorase atmosfera si era nevoie de o revigorare! Iata ca minunate sunt strazile Bucurestiului si multe minuni se infatiseaza privirii noastre. Mai sus avem un exemplu de multiculturalism (termen extrem de iubit de expertii in comunicare), de alaturare a doua experiente muzicale extrreeeem de diferite. In tentativa mea sincera de a ma elibera de sub influenta constrangatoare a prejudecatilor culturale, incerc sa nu fac discriminari. Pana la un punct, ceva e comun: culoarea pielii. No discrimination here! Insa, desi parte din aceeasi specie, exemplul din stanga prezinta evolutia speciei, pe cand, in partea dreapta avem exemplificarea involutiei umanitatii, acest “Spectacol extraordinar” al prostului gust si al lipsei de educatie. Ma intreb totusi: ce cauta Paula Seling pe afis?!?! Ma intreb la ce concluzie s-ar ajunge daca s-ar compara numarul de spectatori al celor doua concerte…. Pana atunci, ma delectez cu o portie de muzica delicioasa!

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=zLDIcIrZO8Y&hl=en]