Seth Godin – The tribes we lead (a TED talk)
Tu crezi?
Articolul de astăzi este despre spiritualitate. Ştiu că în ultima vreme am scris doar articole motivaţionale, dar în perioada asta sunt foarte concentrată asupra articulării şi şlefuirii concepţiei mele despre viaţă. Unul dintre elementele fundamentale ale acestei concepţii este reprezentată de atitudinea faţă de religie şi de spiritualitate.
Niciodată nu m-am considerat o persoană credincioasă în sensul de mers la biserică, ţinut posturi şi alte asemenea. Contactele cu Biserica Ortodoxă au avut loc doar de nevoie (nunţi, botezuri, înmormântări) şi niciodată nu am fost impresionată de doctrina religioasă citeste mai departe →
Voinţă
În ultima vreme sunt foarte autoanalitică. Mai ceva ca de obicei, ceea ce înseamnă că sunt chiar hiperanalitică. Am o claritate excepţională zilele astea în a privi lucrurile, oamenii şi acţiunile lor. O claritate dată de înţelegerea situaţiilor de viaţă prin care am trecut, de perspectiva foarte bine definită pe care am dobândit-o asupra vieţii şi de asumarea unui scop clar punctat. Şi poate pentru că eforturile mele din ultimii ani se centralizează, în sfârşit, în jurul unor reuşite care duc exact în direcţia pe care mi-o doresc.
Toate astea se întâmplă pentru că m-am bazat întotdeauna pe o trăsătură definitorie pentru mine: voinţa. Cred că acest concept este unul decisiv pentru modul în care ne construim caracterele şi vieţile. Voinţa nu se referă doar la a vrea ceva, ci mai ales la tot ansamblul de acţiuni care duc la atingerea acelui scop. E a vrea şi a face, a plănui şi a decide. Înseamnă abilitatea de a munci pentru visele tale şi de a le transforma, unul câte unul, în realitate. E refuzul de a te mulţumi cu puţin.
Voinţa e greu de susţinut, mai ales când pericolul comodităţii şi obşnuinţei e atât de mare. Voinţa nu te duce pe căile uşoare, facile. Voinţa te macină, te face să ceri multe de la tine, să-ţi depăşeşti limitele pe care nu credeai că le vei doborî vreodată. Dar voinţa te căleşte şi te ajută să afli exact ce vrei. Mereu am fost convinsă că, pentru a face performanţă, trebuie să ai un scop, să ai viziune. Astăzi cred asta mai mult ca oricând.
Cred cu pasiune în ce fac, lucrez constant pentru a mă perfecţiona, învăţ, învăţ şi apoi încerc să aplic. Şi nu e mereu uşor, însă satisfacţia e extraordinară, când văd că munca mea e apreciată. Abia aştept să pot fi suficient de puternică pentru a schimba bucăţele din lumea în care trăiesc, pentru a schimba mentalităţi şi obiceiuri nesănătoase. Acesta e scopul meu.
Şi de când am decis să fiu şi mai intolerantă cu privire la oamenii din jurul meu şi comportamentele lor, lucrurile au evoluat mult în bine. Atitudinea faţă de viaţă m-a ajutat să mă înconjor de oameni care gândesc la fel, oameni bogaţi intelectual, oameni educaţi, oameni frumoşi. Oameni care sunt exemple de succes şi care nu fac decât să-mi intensifice voinţa de a reuşi.
Never give up, that’s what I always say!
O săptămână incredibilă!
Am avut o săptămână incredibilă până acum. Pur şi simplu extraordinară. Şi nu vreau să se termine.
Până joi am fost la Romanian PR Week/PR Award, unde am participat la organizarea evenimentului. A fost un pic de muncă, însă asta nu mă sperie niciodată şi totul a ieşit perfect! Congresul a găzduit discuţii productive (vor veni articole detaliate pe apPRentice.ro despre asta), iar Gala Night a fost cireaşa de pe tort. Asta din două motive: au fost premiate cele mai bune campanii din România (Mugur Isărescu a primit distincţia de “Comunicatorul anului”) şi pentru că eu şi încă 3 colege şi prietene am câştigat un premiu pentru campania înscrisă la Junior PR Award. Training-ul de comunicare internă de vineri a încheiat Romanian PR Week cu succes.
Sunt foarte mulţumită de faptul că am avut oportunitatea de a cunoaşte oameni extraordinari, precum Erwin de Weerdt, Horst Avenarius, Katerina Tsetsura, Guy Burrow, Tony Meeham, Dana Deac, Gabriela Lungu de la The PRACTICE, Mircea Tomescu de la Pleon Graffiti, Corneliu Cojocaru, Orlando Nicoară şi mulţi alţii. Am reuşit să iau 6 interviuri, dintre care 4 într-o singură zi, fapt prin care am stabilit un record personal. 🙂 Satisfacţia unui lucru bine făcut nu se compară cu nimic altceva!
Ieri am avut ceremonia de premiere a şefilor de promoţie de la Universitatea din Bucureşti, unde consiliul de conducere al Universităţii ne-a mărturisit că-şi pune speranţele în noi. Sper să nu-i dezamăgim şi această recunoaştere a muncii noastre să fie doar începutul unui drum plin de satisfacţii.
De ieri sunt, în mod oficial, studentă la master, la Universitate, Facultatea de Litere, la Modele de comunicare şi relaţii publice. Abia aştept să-mi revăd profesorii, deja mi-e dor de ei!
Tot ieri am avut şi u interviu pentru un job, la o firmă de organizare de evenimente, culturale cu precădere. Ar fi interesant să lucrez în acest domeniu, fiindcă oamenii din această sferă mă inspira întotdeauna. Vom vedea ce va fi.
Seara s-a încheiat cu un ceai bun şi o conversaţie minunată. Nici nu se putea mai bine de atât.
A fost săptămâna perfectă şi acum va trebui să încerc să egalez asta. 🙂