Se încheie a doua zi de călătorie #prinromania, iar eu sunt atât de obosită încât abia mai pot scrie, însă e o sfârșeală plăcută, așa cum doar după o zi frumoasă și plină poți simți.
Ziua a doua din turul #prinromania prin Banat și Oltenia a început la Craiova, unde ne-am trezit voioși și gata de aventuri noi. Și ce aventuri ne așteptau! În drum spre Drobeta Turnu Severin ne-am împrietenit prin stație cu muncitorii care lucrau la recondiționarea drumurilor și dirijau circulația pe porțiunile pe care se circula pe o singură bandă. Domnul Adrian Ciubotaru le-a transmis lui Paul și Ovidiu, personajele în cauza, că de mâine vor fi dați afară. Plin de umor, Paul a răspuns relaxat: ”Sunt deja afară.”. Conversația a continuat, iar Ovidiu a spus vorba de duh a zilei: ”Tu ești bun, dar nu te cheamă nimeni.” Vorba de duh a zilei precedente a venit de la un pieton bucureștean și sună cam așa: ”Apa și viteza nu iartă!” citeste mai departe →
Prima zi #prinromania a început de foarte dimineață și cu peripeții, și anume faptul că Vlad a purtat un tricou cu următorul citat de Ayrton Senna: ”I’m afraid of death and pain, but i can live with it. Fear fascinates me”. Se pare că tricoul a avut ceva impact asupra destinelor noastre, fiindcă s-a întâmplat ca Vlad să aibă un accident, fapt ce ne-a ținut vreo 5 ore la McDonald’s Dristor, unde ne-am împărtășit viețile și am depănat amintiri. Important este că nimeni nu a pățit nimic și că băieții au putut face haz de necaz. Pe la miezul zilei, primul echipaj, compus din Cosmin, Simona, Ana și Anne Marie au plecat #prinromania și restul am rămas în urmă să descurcăm ițe.
După ce am terminat treburile cu Poliția Capitalei, am fugit să prindem din urmă echipa numărul unu. S-a lăsat cu valuri de râsete (și glume ce nu pot fi date pe post) și probabil voi rămâne și cu ceva riduri după toate astea, dar îmi vor fi cele mai dragi riduri pe care le voi avea vreodată. Ne-am întâlnit la ceas de seară la Carul din Stele, undeva lângă Craiova, locație recomandată de Doru Panaitescu. Un han frumos ca-n povești, unde am mâncat o înghețată delicioasă, nu ca pe vremea domnitorilor noștri, dar ca pe vremea noastră.
Iată un exemplu de glume aproape cuminți:
Astă seară tragem devreme obloanele, fiindcă suntem tare obosiți și mâine avem nevoie de forțe proaspete, ca să ajungem voioși la Timișoara, unde abia aștept să revăd oamenii minunați de acolo. Sunt cea mai norocoasă din lume fiindcă am șansa să am alături oameni atât de frumoși, care mă inspiră și de la care am ce învăța.
Țara asta mi-e tot mai dragă și cu cât mă plimb mai mult prin ea, cu atât o îndrăgesc și mai mult, presărând amintiri frumoase de-a lungul și de-a latul ei. Abia aștept să ne plimbăm pe malul Dunării, pe un drum minunat, care atunci când am fost în BlogTrip Timișoara m-a lăsat fără cuvinte, abia aștept să văd podișul Mehedinți (poate reușesc să găsesc și să pozez vreun scorpion carpatin) și mor de nerăbdare să ajung iar în Timișoara și să ne întâlnim cu gașca de acolo.
Traseul complet sună cam așa:
1. București – Calafat (pe malul Dunării), cu popas la Craiova, pe 11 seara.
2. Craiova – cazanele Dunării – Timișoara (popas pe 12 seara)
3. Timișoara – Tg Jiu (pe sus, pe lângă Deva), înnoptăm in Tg. Jiu pe 13 seara
4. Tg. Jiu – Rm. Vâlcea (unde înnoptăm pe 14), cu un ocol mare prin platoul Mehedinți
5. Rm. Vâlcea – București.
Vom călători ”in style” cu Mercedes GLK a lui Bobby și cu un Suzuki Grand Vitara, pe care sunt foarte curioasă să-l analizez.
Sunt sigură că zilele ce urmează vor fi pline de aventuri, iar în fiecare seară vă voi povesti pe blog toate câte am făcut. De asemenea, fiți cu ochii pe hashtag-ul #prinromania, fiindcă vom tweet-ui ori de câte ori dăm peste ceva interesant. La fel veți găsi tweet-uri despre călătorie și pe contul @LaDrumInRomania. Pozele le vom posta pe Facebook, așa că n-ar strica să aruncați un ochi și pe acolo, dacă vreți să vedeți cum ne mai hlizim. 🙂 De asemenea, dacă aveți locuri interesante, care merită vizitate, nu ezitați să le puneți pe harta Petrom, ca să ni le trecem în traseu.
Acestea fiind spuse, mă duc să mă bucur de foarte puține ore de somn. Let the journey begin!
A fost The Mission Dance Weekend 2010 Edition 0.3 și s-a încheiat un weekend absolut superb!
După un drum cu destul de aglomerat, cu parbriz aburind, care nu voia să se lase curățat nicicum, nici măcar cu puterea voinței (happy faces!), am ajuns în Năvodari și ne-am cazat… în tabără! Eu nu mai fusesem acolo de când aveam 3 ani, iar locul arăta de parcă n-a mai trecut nimeni pe acolo de atunci, dar pe noi nu ne-a deranjat prea tare.
Am ajuns la The Mission chiar la timp și am prins finalul warm-up-ului realizat de Snatt & Vix. Și apoi a urcat Tiesto pe scena, iar publicul deborda de entuziasm. Tiesto a avut un intro foarte Matrix like, dar a sunat foarte bine.
Deși pe alocuri Tiesto începe să alunece tot mai mult spre electro, ceea ce nu pot să spun că mă face foarte fericită, nu poate nimeni nega că rămâne unul dintre cei mai buni DJ din lume, care știe cum să-și înnebunească publicul cu fiecare beat. E drept că nu mai e Tiesto cel de la începutul anilor 2000, dar e o nouă etapă în muzica sa și încă are piese excelente, cum sunt cele de pe noul album, Kaleidoscope. Century deja e preferata mea!
Prima zi din The Mission Dance Weekend 2010 s-a încheiat pentru noi cu un răsărit superb pe plaja pustie din Năvodari. Epic moment. 🙂
Ziua a doua din The Mission am început-o cu plajă și căldură infernală. Nici măcar apa mării nu mai era răcoritoare, dar am fost viteji și nu ne-am lăsat intimidați. Printre zeci de ”That’s what she said.” și ATT, am ajuns și la Fatboy Slim, pe care nici unul dintre noi nu-l mai văzuse. La mine calitatea unui DJ se măsoară prin faptul că reușește sau nu să-mi dea fiori, iar Fatboy Slim a reușit. Foarte diferit de Tiesto și de alți DJ, Fatboy îți dă senzația că ai fi la o mare petrecere și nicidecum la un concert. Se agită pe scenă, dansează de nebun, se strâmbă și cântă, orice numai pentru a-și mulțumi publicul, iar asta se simte. Ce m-a amuzat cel mai tare la setul lui a fost modul absolut psihedelic în care face sampling. Am ascultat de la Desperado a lui Antonio Banderas, până la hip hop și salsa. Și am dansat pe măsură! Deși mai scurt decât setul lui Tiesto, Fatboy Slim a făcut și el show. Diferența dintre cei doi se face prin faptul că Tiesto este un foarte bun producător, pe când Fatboy Slim, cu tot entuziasmul lui, e doar DJ și se pricepe foarte bine la asta.
După finalul The Mission Dance Weekend 2010 am sărbătorit cu o baie în mare la răsărit de soare, spărgând valuri spumoase și bucurându-ne de apa caldă, deși ne mai gâdila din când în când câte-o algă.
A fost un weekend splendid, dar pentru asta nu am să le mulțumesc decât prietenilor mei, fără de care nimic n-ar avea farmec. I love you all!
PS: mai multe poze găsiți pe Facebook și am găsit și track list-ul. Enjoy!
A wise man once said: “Big dreams create the magic that stir men’s souls to greatness.” (Bill McCartney) and I believe it to be true.
Visurile mărețe ale oamenilor ne conduc către progres, către o lume mai bună, către măreția pe care toți o avem în noi, dar pe care unii o descoperă mai devreme, pe când alții o fac mai târziu. Visurile pe care le avem ne ajută să dăm sens vieții, dar mai ales să descoperim și să creăm realitatea. ARCA are un vis: să ajungă pe Lună. V-am mai povestit despre acest vis și voi continua să o fac atâta vreme cât el va exista, până când se va împlini și dincolo de acel moment.
Odată ce te apropii de ARCA, odată ce cunoști oamenii extraordinari care lucrează trup și suflet pentru acest proiect, lucrurile se văd altfel. Oamenii se micșorează sub greutatea visului lor, o greutate plăcută, dar nu mai puțin dificil de dus. Viața deodată capătă alte sensuri și începi să realizezi că majoritatea lucrurilor din viața noastră sunt neînsemnate. Să-ți urmezi visul, oricât de greu ar fi, este tot ce contează. Aceasta este una dintre primele lecții pe care trebuie să le învățăm de la ARCA. citeste mai departe →
Se încheie a doua zi de călătorie #prinromania, iar eu sunt atât de obosită încât abia mai pot scrie, însă e o sfârșeală plăcută, așa cum doar după o zi frumoasă și plină poți simți.
