Am terminat si cu mutarea. Am mai trecut un hop. Dar au fost cateva zile foarte tensionate, din care cred ca o sa-mi aduc aminte mereu ca nu mai terminam cu praful si cu mutatul lucrurilor. Am fost surprinsa de cata munca a intrat in garsoniera asta, dar asa e cand vrei sa faci lucrurile cum trebuie. Le sunt recunoscatoare alor mei, care m-au sustinut si m-au ajutat constant, iar acum am locul meu. Inca nu-l simt al meu de tot, fiindca trebuie sa fac dintr-o casa acasa, dar, usor-usor, voi ajunge si acolo.
E liniste si e bine, am un stol de pasari care canta cu drag si spor in fiecare dimineata, e frumos. Mai lipseste sa-mi iau un apt mai confortabil si cateva maruntisuri. Am fost absolut uimita sa vad cate lucruri au putut sa incapa in camera aia de camin, dar asta dovedeste ca mi-am perfectionat, in timp, abilitatile de a aseza lucrurile. :)) Cea mai draga mi-e masina de spalat si baia, de care am dus lipsa la camin. Nu sunt eu prea fericita sa stau singura, dar probabil ca ma voi obisnui.
Am si floricele in geam si zilele astea am fost gospodina, terminand de asezat si inaugurand aragazul. 😀 Si promit ca n-o sa mai neglijez blogul atata timp ever again! 😀
PS: Am avut si primul curcubeu de anul asta. 🙂




Stiu ca am neglijat blogul asta in ultima vreme si chiar simt nevoia sa mai scriu, insa programul aglomerat de la facultate, cu proiecte si alte minuni, nu mi-a permis. Mai mult, zilele astea trebuie sa ma mut, sa impachetez, sa despachetez, sa sterg, sa asez…you get the picture. Si am de invatat si pentru examene in acelasi timp. Sper sa reusesc sa le pun toate in ordine, sa ma linistesc la “casa mea”, cum se spune, si sa revin cu povesti frumoase si stiri interesante.
Primaverile sunt din ce in ce mai triste, cu mai putin soare, cu mai putine martisoare, cu mai putini prieteni care stiu sa zambeasca. Primavara asta a fost fara ghiocei, fara “La multi ani!”, fara mama aproape. Pe deasupra, am ratat inca o data un lucru pe care mi-l doream enorm. E o primavara trista, in care zilele sunt sufocate de probleme si de griji, iar pe strada vad tot mai multe femei abatute.