Fashion House Outlet

Am fost in weekend dupa cadouri. Imi place la nebunie sa fac daruri, sa cumpar lucruri dragute, impachetate frumos si care sa aiba neaparat o semnificatie pentru persoana careia ii fac darul.

Am zis sa mergem sa vedem despre ce vorbeste toata lumea, si anume am fost la Fashion House Outlet. E oarecum departe, fiind plasat vis-a-vis de Carrefour Militari, dar distanta nu pare atat de mare daca ai companie placuta. ๐Ÿ™‚ Cand am ajuns la destinatie ma uitam curioasa sa vad unde e, obisnuita fiind cu cladirile gri, decorate in culori tipatoare, ale mallurilor si altor asezari comerciale. Am ramas insa extrem de placut surprinsa cand am vazut ca Fashion House era, in fapt, o casa (mare, ce e drept)ย  in stil austriac. In contrast cu griul zonei si cu celelalte cladiri din preajma, Fashion House e un complex cochet, care iti da senzatia ca ai pasit pe o strada vieneza linistita.

Inauntru era un pic cam frig, dar, luan in considerare faptul ca sunt la inceput, e de inteles, mai ales ca si afara erau temperaturi destul de mici. Magazinul e conceput ca o retea de strazi vieneze, strajuite de case micute, cu geamuri si usi din lemn, care sunt ca o gura de aer proaspat prin simplitatea lor. Designerii au conceput chiar si etaje, care, desi false, ne fac sa zambim cand zarim la “geam” un papagal sau un candelabru de moda veche. Intregul design al complexului se potriveste de minune noului concept introdus pe piata romaneasca.

Magazinele sunt diverse si de firma, lucru care le face mare placere romanilor. Preturile sunt si ele acceptabile, adica atat cam cat ar trebui sa fie si in restul magazinelor, fara adaosurile nesimtite pe care le pun proprietarii magazinelor de mall. Era destul de aglomerat cand am fost noi, dar nu sufocant.

E neplacut faptul ca, deocamdata nu e nicio cafenea prin preajma si, la un moment dat, chiar ne deshidratasem. Dar presupun ca vor deschide si asa ceva in curand.

Numai de bine pot vorbi despre acest proiect si sper sa aiba viata lunga.

2 poze din interior, cate am reusit sa fac cu telefonul.

fashion house outlet inauntru fashion house outlet inauntru 2

Never say always…but believe in always!

You know how they say “Never say never!”? You must have heard this at least once in your life so far. I believe that there should be some kind of reply to it. To all those people who believe that anything can happen – and it can – i must say there is a reverse. Nothing lasts for ever. I hear so many people around me saying about something in their lives that it will last for the rest of time. Most of times, unfortunately, it doesn’t happen that way. I myself have been the victim of this kind of belief, but now I’ve realized that most of the things, persons and feelings in our lives are only temporary.

This doesn’t mean that we shouldn’t believe in the persistence of a feeling or in the continuous presence of a certain person in our lives. The belief in something solid, constant is the one that maintains our faith and helps us develop hopes and wishes. Moreover, an end shouldn’t be considered as something so dramatic: it can mean change. An end can be transformed into a path to another stage of your existence, into a positive concept, that can help you return to yourself.

Right now I believe with all my heart that I’ve a found a love to last for the rest of my life, but I always remember that no feeling can survive without careful cultivation and involvement. So I want to say to everyone who reads these lines that we can turn our today into always, but it won’t be easy and it won’t happen by itself. Love every day, care every moment, try, work, put your soul into it. You won’t miss anything!

Teehaus – Magazin de ceai la Universitate

Am obserat ca in capatul strazii Edgar Quinet, langa Edgar’s Pub, s-a deschis un magazin de ceaiuri. Magazinasul cochet a rasarit peste noapte si am trecut cu prietenele mele pe acolo. Podea de lemn, rafturi pline de cutii de ceai, de borcanse de miere, de pungulite de cafea –ย  nebunie de culori, parfum si gusturi! Poti chiar sa incerci unele ceaiuri, fiindca un ceainic cu apa fierbinte si cescute te asteapta pregatite. Mai poti gasi si bomboane, si o multime de bunatati. Nu sunt o impatimita a ceaiului, dar aromele de acolo mi-au ramas in minte toata ziua.Vanzatoarele vorbesc in soapta, ca sa nu te deranjeze in alegerea ceaiului sau a cescutelor preferate.

Va recomand sa treceti pe acolo fiindca sigur veti fi incantati de atmosfera si de produse.

Cu nasul inghetat…

Fiecare inceput e frumos, e fermecator si te face sa te umpli de bucurie. Primul zambet, primul sarut, prima zapada. Ele se repeta, mai rar sau mai des.

Intotdeauna simteam cand urma sa ninga. Simteam mirosul rece, linistea, norii pufosi ca vata de zahar. Anul asta din pacate n-am ajuns la momentul acela, dar daca nu a venit zapada la noi, am mers noi la zapada. Din pacate cheful de plecat la munte a dat peste noi chiar in weekendul de 1 decembrie si stim cu totii ce inseamna asta, dar entuziasmul nostru nu s-a lasat dovedit de un obstacol asa de mic.

Sinaia 1400

Am observat ca am inceput, in sfarsit, sa-mi fac bagaje mai mici cand plec de acasa doar pentru cateva zile, ceea ce e o “performanta” destul de importanta! :)) Am plecat din Bucurestiul cufundat in ceata si ne-am facut drum spre muntii insoriti. Vreme superba, calda, perfecta pentru o bataie cu zapada. Am ajuns, ne-am invartit un pic prin Sinaia ce-i drept, fiindca era extreeem de aglomerat si am urcat pana la 1400. Dupa un pahar de vin fiert, deja intrasem in atmosfera. ๐Ÿ™‚ Mai mult noi, fetele, decat baietii insa, pentru ca ei conduceau si aveau interzis la alcool.

La Predeal zapada era si mai consistenta si aproape ca am reusit sa fac un ingeras in zapada, inainte ca iubitul meu sa ma acopere cu in zapada. Mi-era ingrozitor de dor sa ma joc in zapada, sa-mi inghete nasul si sa simt iarna. Dupa inca niste vin, o plimbare in aerul rece si pe strazile linistite, am dormit linistiti si fara vise.

A doua zi prietenii nostri ne-au dus la o veche trambulina pentru sariturile cu schiurile. E inutil sa mai spun cat de frica mi-era sa urc pe structura aia destul de ruginita, ale carei trepte erau facute din plasa de metal, dar care puteau ceda in orice moment. Am zis insa ca trebuie sa fiu curajoasa si am urcat. N-as fi putut insa daca nu m-ai fi tinut de mana, daca n-as fi stiut ca esti langa mine. Intr-adevar, de sus (vreo 50m) privelistea era superba! Muntii albi, padurea inca verde pe alocuri si soarele care-si face de cap cu norii.

Am mers nitel si pe partie, dar nu ne-am avantat in a practica vreun sport, pentru ca nu eram nici echipati si eram oricum cam somnorosi. Ne-am rezumat la un ceai abolut delicios si apoi am plecat la drum, pentru ca voiam sa evitam aglomeratia care deja incepea sa se formeze.

Partie Predeal

Ca niste oameni rationali, am luat-o pe DN1 A si totul a mers snur – atat cat se poate printre serpentine – pana cand am dat de ceata. Ceata groasa, densa, enervanta, obositoare. Ne-am linistit si am mers cu calm, dar tot am facut cam o ora si ceva in plus pe drum.Ii multumesc iubitului meu ca m-a adus linistita acasa, fiindca e cel mai bun sofer din lume!

Telecabina in ceata

Seara eu si inca o Andra am fost sarbatorite, fiindca era Sf. Andrei…si asa a mai trecut un weekend.

Muntii Bucegi

Anumite lucruri n-ar trebui amestecate…cica

Una dintre bucuriile vietii de student e sa te bucuri de pachetul de acasa, pregatit cu grija de mama. ๐Ÿ˜€ Orice student stie asta. Nicio delicatesa pregatita la restaurant nu poate egala mancarea gatita de mami. De obicei mami imi trimite niste pachete care ar indoi pe oricine de spate. Nu stiu cum reuseste ea sa inghesuiasca atatea intr-o gentuta nu prea mare, dar de fiecare data extreeeeeeem de grea. Un alt aspect e ca eu nu pot sa supravietuiesc prea mult fara ciorba, dat fiind faptul ca viata la camin nu-mi prea permite sa-mi etalez talentul culinar. De aceea imi trimite de fiecare data ciorba, in unul sau mai multe recipiente, ca sa fie sigura ca-mi ajunge o saptamana. Asa s-a intamplat si saptamana asta.

Stomacul protesta de zor cand am ajuns acasa dupa facultate. Nici nu puteam sa-i reprosez ceva dupa atata efort intelectual, si ce putea fi mai buna decat o portie de ciorba? Nimic, desigur! Asa ca m-am apucat sa mut mancarea in oale. In graba mea insa, nu m-am gandit sa ma uit sa vad ce fel de ciorba e. Daca va intrebati cum e ciorba de pui amestecata cu cea de fasole…va pot da eu raspunsul. Nu e chiar asa de rea. Am observat boroboata abia dupa ce pe fundul recipientului mai ramasesera cateva boabe de fasole ratacite. Eu zic ca restaurantele ar trebui sa introduca mixuri de ciorbe, pentru ca nu se stie niciodata ce ar putea iesi! Daca merge pizza cu sarmale, de ce n-ar merge si ciorba de pui cu fasole? :))

A purta sau nu pantaloni

Sa le spuna cineva fetelor alora de pe strada ca, atunci cand ies din casa, arย  trebui sa-si puna niste pantaloni pe ele. Nu de alta, dar colantii nu sunt pantaloni, “dragele” mele si pe frigul asta o sa va pricopsiti cu o anexita severa si adio copii! Nu ca asta ar fi o mare problema pentru societatea romaneasca…