M-am întors după weekendul ăsta cu multe lecții învățate, atât din greșelile altora, cât și din alegerile mele mai puțin fericite. Spun asta fiindcă tot evenimentul cu #Transalpina mi-a lăsat un gust amar, o doză mare de oboseală și multe avertismente pentru viitor.
Nu contest ca Bloghiță și Nico au muncit pentru acest eveniment. Sunt sigură că au făcut-o, însă au făcut câteva greșeli care au dus la crearea unui haos total. O să vorbesc, pe scurt, despre factorii care au făcut ca acest eveniment să iasă tocmai invers față de așteptările mele. Un fel de feedback pe care sper ca participanții la eveniment și cititorii acestui articol să-l găsească util.
Traseul – așa NU
Ai 50 de oameni care vin din diverse părți ale țării (București, Cluj etc.). Da, pare o idee bună să-i strângi pe toți la un loc, ca să-i ai de la început grupați, dar nu e ok să pui oamenii să facă pentru asta 300 km în plus, fără o justificare validă.
Noi (aka eu, Bogdan, Ancuța Lebădă, Adrian Moruțan) am venit de la București până în Brașov degeaba, plecând la 4 dimineața la drum, ca să ajungem prin Râmnicu Vâlcea și apoi la Rânca. Evident, calea cea mai ușoară era să ne întâlnim cu grupul în Rm. Vâlcea, dar aici e și #mybad nr. 1 (despre care voi povesti mai jos).
Bloggerii și programul
Una dintre cele mai mari greșeli în organizarea evenimentului a fost lipsa unui program clar și nerespectarea celor câteva directive care fuseseră stabilite de la început. Nu poți face așa ceva în condițiile în care ai 54 de oameni și multe mașini care trebuie să meargă în coloană (ceea ce e aproape imposibil, în condiții de trafic de weekend, pe Valea Oltului etc.).
Nu e ok să nu dai niște puncte de întâlnire și ore estimative de ajuns, fiindcă va domni haosul, așa cum s-a întâmplat. Fiecare a oprit unde a vrut, nimeni nu știa clar traseul și s-a ajuns la 500 km și 12 ore de condus fără a vedea niciun obiectiv, ceea ce eu consider a fi inacceptabil!
Când ai de gestionat un grup mare…
Ai nevoie de:
– responsabilizarea șoferilor – s-a condus într-un mod extrem de haotic și periculos, cu depășiri periculoase (în condițiile în care mașinile erau ale sponsorului, nu mașinile personale), care nu țineau cont de responsabilitatea pe care șoferii o aveau față de pasageri (nu generalizez, au fost și șoferi care au condus bine).
– un program clar, care să fie respectat și care să nu fie negociabil
– o voce autoritară, pe care Alex, din păcate, nu a avut-o. Dacă nu e cineva pe care restul grupului să-l asculte, atunci fiecare face ce vrea.
– un traseu care să nu creeze oboseală prea mare, frustrari și care să nu plictisească.
– obiective de văzut, momente care să înveselească atmosfera, să creeze relaxare și să ofere șanse de networking. Practic, pentru asta sunt evenimentele.
– stabilirea orelor de masă, ca oamenii să fie pregătiți și să nu fie excesiv de înfometați atunci când se face pauza de masă.
– câteva informații despre sponsori și despre motivele pentru care s-au implicat în proiect, ca și cei veniți din afară să știe ce să comunice. Un asemenea guideline e util și pentru bloggerii participanți, ca aceștia să știe cum să-și adapteze mesajele.
Cum s-a reflectat evenimentul în social media
Da, a fost un eveniment cu mulți participanți, însă nu doar cantitatea de tweet-uri scrise contează. Eu una am renunțat să mai folosesc hashtag-ul oficial, ”#transalpina”, când am văzut modul în care evenimentul este reprezentat.
Îmi pare sincer rău pentru sponsorii care s-au implicat, fiindcă evenimentul nu a avut nicio utilitate pentru audiența sa (nu vorbesc de cei implicați). Zero obiective vizitate și zero povești de spus – asta înseamnă un eșec. Nu cred că un cititor neavizat al hashtag-ului va fi prea motivat să meargă pe Transalpina în baza tweet-urilor adunate acolo.
Practic, sponsorii nu s-au ales cu un share prea mare de vizibilitate și, aș îndrăzni să spun, nici cu susținerea participanților, care, în majoritatea lor, nu știu încă ce înseamnă să lucrezi cu brandurile în social media.
Greșelile mele
#mybad nr. 1 – da, ar fi trebuit să fiu mai atentă și să ne facem propriul traseu, ca să nu facem un drum până la Brașov în mod inutil, adăugând 300 km unui traseu oricum lung și oarecum obositor.
#mybad nr. 2 – trebuie să mă gândesc că o plecare cu 50 de oameni pe un traseu atât de lung nu avea cum să iasă atât de bine pe cât mă așteptam, din simplul motiv că fiecare vrea altceva și gusturile sunt greu de împăcat.
A doua zi am renunțat la călătoria cu grupul și am ales să ne facem totuși un weekend frumos, în care am vizitat câteva obiective despre care voi povesti în alt articol.
Prin urmare, am învățat câteva chestii esențiale despre cum să NU organizezi un eveniment cu bloggeri, din care sper să învețe și cei care nu au avut legătură cu evenimentul. Over and out.
