Mă pregătesc de schimbări

Mă pregătesc de schimbări nu în viața profesională – unde oricum au loc schimbări constante, dar nu de tipul celor care modifică traiectoria planetelor -, nu în viața personală, care oricum e cam ”subțire” zilele astea ( :)) ), ci chiar aici, pe blog. De ceva vreme am tot scos chestii de prin el, iar acum arată sărăcăcios și sec. Nici măcar un amărât buton de like nu am. Dar nu-i nimic! O să-l fac mare și frumos! 😀 Tocmai am terminat de mutat hostingul, baza de date și alte bucurii de tip tehnic, mi-am ales și o temă, iar acum urmează să o aranjez și s-o îmbunătățesc. citeste mai departe →

BlogTrip Timişoara

În weekendul ce tocmai s-a terminat am fost la Timişoara, în BlogTrip. Scriu abia acum, fiindcă acum pot spune ca mi-am revenit cu somnul şi sunt 100% funcţională. 🙂

Reţeta BlogTrip, dacă nu o ştiţi, e simplă: se iau două mâini de bloggeri, se pun în două Mercedesuri Benz mişto (că doar nu se poate să călătorească fără stil), se condimentează cu voie bună şi idei de dezbătut şi se pun la drum lung, ca să socializeze bine. Zece ore mai târziu, se scot, se aşează în hotel şi se servesc a doua zi, cu mintea limpede, în cadrul unui workshop educativ. Se pot reîncălzi a doua zi, spre seară, cu niţică bere şi conversaţie spumoasă.

Au fost 3 zile frumoase şi pline, din care am rămas cu amintiri extraordinare. Una dintre acestea este drumul prin Defileul Dunării. Deşi pe alocuri drumul e foarte prost, peisajul superb compensează pentru tot. Mergând cu Dunărea în stânga şi cu munţii în dreapta, am gustat o bucăţică de perfecţiune. Totul era atât de frumos, încât aş fi vrut să rămân prinsă în acel moment. Toţi eram fermecaţi, fiindcă în Viano se făcuse linişte şi priveam cu ochi visători către Dunărea albastră, care reflecta senină soarele.

Apoi a fost hotelul verde (Boavista Hotel), care mie şi Andreei ne-a plăcut foarte mult. 🙂

Timişorenilor deja li s-a dus vestea că sunt prietenoşi şi că au o comunitate foarte mişto, dar o să mai spun asta încă o dată, fiindcă, nu-i aşa, încă o apreciere nu strică niciodată. După ce ne-am stors creieraşele la workshop şi am întorc problemele pe toate părţile, ne-am împrietenit la o bere într-un pub simpatic. Nebuloasa, Tomata, Simona, De ce, Ovi Sîrb, Alex Bleau şi tot restul sunt nişte oameni foarte faini şi sper să-i revâd curând!

Timişoara am revăzut-o noaptea (nu mai fusesem din 1999), dar e frumoasă şi verde.

Mi-am dat seama iar cât de norocoasă sunt că lucrez cu oamenii cu care lucrez, în special cu Bobby, care mă uimeşte de fiecare dată când ţine un discurs. Perspectiva, experienţa şi unghiurile din care vede realitatea îl fac să fie omul excepţional pe care îl admirăm cu toţii.

Trecând prin satul Cacova, am văzut o horă, dat fiind faptul că era Sf. Gheorghe. Sinceră să fiu, nu credeam că se mai ţine aşa ceva. A fost un sentiment tare plăcut să-i privim pe tinerii în opinci care dansau. Am fi vrut să ne alăturăm lor, dar paşii erau un pic prea complicaţi pentru noi. 🙂

Dincolo de toate, am rămas cu un gust tare plăcut şi cu bucuria de a lucra şi de a face proiecte frumoase cu oameni minunaţi. 🙂

PS: Ca să nu uit, Mercedes Benz Viano se ţine foarte bine pe drum şi am fost plăcut surprinsă să văd că nu are deloc lag la turbină. Plus că interiorul e foarte bine compartimentat şi e o grămadă de spaţiu pentru picioare, fapt care ne-a fost foarte util. Alex ştie cel mai bine că se doarme foarte bine în Viano.

Mulţumim sponsorilor Microsoft, Mercedes Benz şi Paralela 45 şi lui Victor Caraş, care a venit cu noi şi a avut grijă să ne fie bine. 🙂 Şi, desigur, lui Bobby, fiindcă are idei bune şi ştie să adune bloggerii de pretutindeni şi să-i aducă împreună.

Poze găsiţi pe Picassa, pe Facebook şi la Raluxa.

mmm…Neata cu: de ce?

all_and_nothing_at_all_by_storyinaraindrop1.jpgDe ce sa scriu eu un blog? De ce sa va invinetesc clipele pretioase cu elucubratii manjite pe streamurile netului? De ce sa insir din cerneala pixelilor litere negre pe spatii albe? Pentru ca, macar din cand in cand, e bine sa te descarci de povara gandurilor si sa te dezlipesti de suflet, lasandu-l sa zboare liber intr-un alt univers. Lumea asta a netului, pffff… no rules, no boundaries, no one to judge. Asta e genul meu de lume. Si daca flori atat de frumoase cresc in umbra, cuvinte mustind de emotie pot rasati in cel mai uitat colt al fiintei. Si mai e un motiv: pentru ca e bine sa pot imparti cu ceilalti o parte din mine. Nu e niciodata usor sa te deschizi celorlalti, dar odata ce ai facut-o, nu vei mai fi acelasi. Imi place sa invat de la cei din jurul meu, din parerile si criticile lor. Sa nu va inselati: stiu ca tuturor ne place sa fim mici “spioni” in vietile altora. And that’s the beauty of it: furand putin din tot ce vedem, auzim, gustam, citim, simtim ne construim pe noi insine, in fiecare zi altfel. De azi deschid paginile vietii la intamplare si las sa curga in suvoaie tot ceea ce ma face sa fiu eu acum, maine, atunci si intotdeauna!