Aventura de peste ocean: ep. 4 – Palo Alto și Stanford

Unul dintre lucrurile care mă fascinau cu mult dinainte să ajung în SUA era Palo Alto, centrul tehnologic al lumii și locul unde s-au pus bazele teoriilor care au modelat sfera științei comunicării interpersonale. Îi datorez acest interes și această pasiune domnului profesor Mihai Dinu, pe care toți stundeții de la Comunicare și Relații Publice de la Facultatea de Litere a Universității din București îl adoră, oricâți ani ar fi trecut de la absolvire.

Pe scurt, în Palo Alto Gregory Bateson, Paul Watzlawick și restul membrilor din Grupul de la Palo Alto (constituit în jurul Mental Research Institute din Palo Alto) au formulat axiomele comunicării interpersonale:
Axioma 1: One cannot not communicate.
Axioma 2: Human beings communicate both digitally and analogically
Axioma 3: Every communication has a content and relationship aspect such that the latter classifies the former and is therefore a metacommunication.
Axioma 4: The nature of a relationship depends on how both parties punctuate the communication sequence.
Axioma 5: All communication is either symmetrical or complementary.

În perspectiva acestor lucruri, abia așteptam să ajung în micul orășel care a făcut istorie, nu doar în comunicare, ci și în tehnologie, căci în Palo Alto și Mountain View sunt adunate cele mai mari companii din IT&C din lume.

Palo Alto

Cu mai puțin de 65000 de locuitori, Palo Alto e un orășel liniștit și foarte cochet, cu căsuțe aranjate și străzi liniștite, încât nu-ți poți imagina că aici chiriile sunt mai scumpe decât în San Francisco sau că la orice colt de stradă poate locui un celebru om de afaceri sau un inginer strălucit, precum Sergey Brin, David Filo, co-fondator Yahoo!, Jawed Karim, co-fondator Youtube, William Hewlett, David Packard, Larry Page, Mark Zuckerberg, Owen Van Natta, COO Facebook, CEO Myspace, COO Zynga sau Elon Musk, CEO TESLA Motors și Space X. Alte sedii ale companiilor celebre care se găsesc în micul oraș sunt Stanford, VMware, Tesla Motors, Ning, IDEO, Palantir Technologies, Facebook, Google, Logitech, Intuit, Sun Microsystems și PayPal. Fondatorul orașului este însuși Leland Stanford, care a pus și bazele universității celebre, în numele fiului său, Leland Stanford Jr. pe 13 martie 1884.

După ce am fost la Stanford, ne-am plimbat în căutarea campusului Google, care nu e prea greu de găsit, având în vedere că se află pe strada care poartă numele companiei. Campusul e imens, format din zeci de clădiri și lângă se află sediul LinkedIn. Au chiar și un gift shop dedicat Google, cu Androizi pufoși și acadele în formă de Google Chrome, dar partea proastă e că nu poți intra acolo dacă nu cunoști pe cineva care lucrează la Google care să-ți ofere acces. But don’t pout, magazinul există și online. 😀

În campus era liniște, mai ales că am ajuns acolo chiar în a doua zi de Crăciun, dar e ceva în aer în Palo Alto, ceva care generează entuziasm, care te motivează să faci mai multe și să-ți depășești limitele. Sunt multe de văzut, însă trebuia să las ceva și pentru data viitoare. 🙂

Stanford

Stanford e uimitor de la primele minute pe care le petreci conducând în drum spre campus, pe aleea imensă străjuită de palmieri. Campusul universității e absolut imens, având peste 35 km pătrați, motiv pentru care ai o reală nevoie de un mijloc de transport, fie el mașină, bicicletă (au niște parcări foarte drăguțe pentru biciclete) sau transportul în comun din campus.

Stanford are 7 centre de cercetare, care studiază de la politici publice la relații internaționale, chimie sau științe umaniste, 19 de biblioteci (care adăpostesc 8.5 million de volume fizice, 1.5 milioane de e-books, 1.5 milioane de materiale audiovizuale, etc.), o galerie de artă, 7 universități, un program sportiv concentrat în jurul a 19 discipline sportive și este locul în care a luat ființă Internetul și, apoi, Google. E cea mai frumoasă universitate pe care am văzut-o vreodată și pot spune că m-am îndrăgostit de ea și îmi doresc enorm să-mi fac doctoratul acolo.

Anul trecut, Stanford a fost numită cea mai bună dintre universitățile de științe umane și artă de către The Times Higher Education World University, iar The Academic Ranking of World Universities (ARWU) a plasat-o pe locul 2 în lume. Deși studiile legate de facultate costă 38,700$/an, iar un MBA poate ajunge până la 130,000$/an, e o investiție inestimabilă în educație și dezvoltare personală. Iată și dovezi: printre absolvenții universității se numără…

  • 17 laureați ai premiului Nobel
  • 4 câștigători ai premiului Pulitzer
  • 18 premiați cu National Medal of Science
  • 2 premiați cu National Medal of Technology
  • 263 membri ai American Academy of Arts and Sciences
  • 150 membri ai the National Academy of Sciences
  • 94 membri ai National Academy of Engineering
  • 64 membri ai the Institute of Medicine
  • 31 membri ai the National Academy of Education
  • 51 membri ai American Philosophical Society
  • 3 câștigători ai Presidential Medal of Freedom

Campusul este impecabil și oferă studenților care învață acolo toate condițiile să exceleze. Nicăieri nu am văzut un loc mai frumos și mai potrivit pentru studiu, iar toate eforturile pe care trebuie să le faci pentru a te încadra și pentru a te ridica la înălțimea așteptărilor acelui mediu sunt pe deplin răsplătite prin mediul dinamic și prin rețelele de profesori și consultanți în carieră care te ajută să-ți exploatezi la maxim potențialul academic. E un loc absolut uimitor, iar companiile care sunt lider în domeniul tehnologiei sau al medicinei știu acest lucru foarte bine, motiv pentru care investesc masiv în centre de cercetare, laboratoare și dotări pentru universitate, recrutând cei mai buni studenți pentru a lucra în companiile lor. Am văzut un centrul sponsorizat de HP, unul de Bill Gates și un laborator de informatică susținut de un fond de investiții. Aici mediul academic și cel privat colaborează și obțin rezultate excelente.

Vizita la Stanford a fost deschizătoare de drumuri și de perspective, arătându-mi că viața academică nu s-a încheiat pentru mine și că mai am foarte multe de învățat, nu pentru a obține diplome, ci pentru a-mi îmbogăți experiența de viață, cea profesională și pentru a evolua ca om.

NASA Ames Exploration Center

Stanford e un loc pe care cu greu îl poate depăși ca importanță și entuziasm pe care îl provoacă, însă pe listă mai aveam un obiectiv mai mult decât interesant trecut: NASA Ames Exploration Center, cel mai important dintre cele 10 centre ARC (Ames Research Center) pe care NASA le are peste tot în SUA. Desigur, plasarea acestui centru lângă punctul focal al tehnologiei globale nu este întâmplătoare, fiindcă NASA a căutat să fie aproape de companiile care dezvoltă tehnologii de top, pentru a le integra în planurile lor de cercetare a universului.

În acest centru de cercetare se află cel mai mare wind tunnel din SUA, unde sunt testate rachetele care iau calea spațiului, dar este și lider în cercetarea în astrobiologie, sateliți de mici dimensiuni, roboți exploratori pentru Lună și alte planete, căutarea de planete inhabitabile, supercomputing, sisteme inteligente și adaptative și astronomie integrată în nave de zbor.

Desigur, nu aveam vreun nivel de ”security clearance” pentru a merge să vedem centrul în sine, însă există o zonă dedicată publicului larg, unde am văzut costume folosite în misiunile spațiale, un clip despre Curiosity, nava lansată către Marte acum câteva luni, modele ale roboților care au fost folosiți în explorarea Lunii și chiar o bucată de rocă lunară! Oamenii de acolo sunt atât de pasionați și de amabili, încât vor să te facă să înțelegi cât mai mult din munca lor și de ce ea este importantă pentru oamenii de rând și pentru viitorul planetei noastre. Ne-am simțit ca niște copii care explorează o lume care părea desprinsă din filmele SF, citind cu aviditate despre echipamente și urmărind clipuri filmate pe stația spațială internațională. Centrul NASA e fantastic și din nou te motivează să înveți, să te perfecționezi și să contribui la avansul speciei umane.

A piece of the Moon

Pentru mine vizita în Palo Alto a fost absolut fascinantă și copleșitoare și m-a făcut să-mi stabilesc o nouă serie de obiective pentru mine, care mi-au crescut, în consecință, așteptările pe care le am de la mine. Acolo voi ajunge pas cu pas, însă recomand oricui are ocazia, să viziteze un campus al unei universități de top sau al unui centru de cercetare, oriunde ar fi asta și din orice domeniu ar fi, și să-și aducă aminte că niciodată nu ne oprim din învățat, sub orice formă s-ar desfășura.

În episodul următor: Los Angeles.

Aventura de peste ocean: ep. 2, California – the Golden State

Nici nu știu de unde să încep să povestesc despre Statele Unite. E o țară atât de mare, de diversă și de fascinantă, încât mi se pare că orice tentativă a mea de a descrie ce am văzut va părea stângace. Dar cum spun ei, here goes. 🙂

După cum vă puteți imagina, am fost tare bucuroasă să conversez în engleză, limbă care-mi place uneori chiar mai mult decât limba română și mi s-a reaprins pasiunea de a învăța și alte limbi străine și de a le mai exersa pe cele știute deja. Întotdeauna am crezut că a ști mai multe limbi străine îți îmbogățește perspectiva, fiindcă fiecare limbă modelează realitatea într-un fel diferit. Așa se întâmplă și cu engleza.

După aproape 27 de ore de călătorie, 3 zboruri și peste 10000 km mai departe, am ajuns în California, unul dintre cele mai cunoscute state din SUA, din atâtea motive pe câte orașe faimoase are. Și fiindcă am reușit să călătoresc binișor prin acest stat, aș vrea să vă împărtășesc câteva gânduri despre el.

Oamenii

Oricât aș vrea să nu fie așa, sunt mari diferențe între felul de a fi al europenilor și cel al americanilor. Nu generalizez, fiindcă sunt oameni buni și răi și pe de o parte și pe de alta a oceanului, dar pur și simplu se poate observa cu ochiul liber un atfel de comportament. De la oamenii încruntați din București am zburat spre Amsterdam, un aeroport rece și deloc primitor, iar de acolo, după încă un filtru de securitate (special pentru zborurile pentru SUA), am plecat către Minnesota, iar apoi către Sacramento.

Când ajungi după 9 ore de zbor într-un aeroport și te gândești că mai ai de trecut printr-un security check și apoi te mai așteaptă încă un zbor, nu ești în cele mai bune ape. Însă când ești primit cu un zâmbet și cu amabilitate, când toată lumea vrea să te ajute să ajungi unde trebuie la timp, fruntea ți se descrețește automat. Am fost plăcut surprinsă de cât de simplu și firesc a fost totul. Ulterior, observând de ce starea aceasta de relaxare persistă mi-am dat seama și care e motivul: toată lumea își face treaba, indiferent de cât de importantă sau măruntă este. Și americanii au griji ca și noi, poate mai puține, din motive pe care le voi explica în continuare, însă își fac treaba cu zâmbetul pe buze și separă problemele inerente de zona profesională.

Oamenii de pe stradă pe care i-am mai întrebat unde să găsim una sau alta când ne-am plimbat au fost extrem de prietenoși și disponibili, iar o bunicuță simpatică pe care am avut-o alături în ultimul zbor se mira foarte tare că vin tocmai din Europa și era tare curioasă să afle mai multe despre țara noastră. Ba chiar am găsit la Warner Bros Studios, la muzeul cu cele mai cunoscute costumații din filme, la etajul dedicat Harry Potter, o englezoaică a cărei fiică lucra la orfelinatele din România. Oricât de diverși ar fi oamenii și oricare ar fi originile lor, te vor trata cu respect și interes, iar asta e ce mi-aș dori să văd și în România.

Nivelul de viață în SUA e ridicat. Spun asta fiindcă salariile sunt de 3 ori mai mari decât ale noastre și prețurile cam la jumătate pentru majoritatea lucrurilor. Nu există TVA pentru mâncarea cumpărată din supermarket, iar pentru restul produselor care au TVA (care diferă în funcție de stat), acesta variază undeva în jurul valorii de 8,5%. Benzina e mai puțin de 1$ pe litru, iar bunicuțele și bunicii conduc mașini, în timp ce majoritatea bunicilor noștri au ”condus” doar o căruță și o bicicletă în timpul vieții lor.

Dar toate astea nu pică pară mălăiață în gura lui Nătăfleață. Toată lumea muncește. Muncește mult, organizat și răsplata e pe măsură. Dovada? Orașe curate, sisteme informatice care centralizează majoritatea informațiilor, fiindcă în SUA cred că peste 90% dintre plăți se fac cu cardul, iar aproape toate tranzacțiile administrative (taxe, impozite, amenzi etc.) se fac online. Desigur, de aici decurge și o industrie enormă de servicii și explică și motivul pentru care social media, blogging și tot ce ține de sfera comunicării online este atât de dezvoltat.

Mentalitatea

Persistă un sentiment de libertate în aer, dar o libertate tratată cu multă responsabilitate. Am auzit o mulțime de reclame la radio care îndemnau cetățenii să se implice în administrația orașului lor, prin care erau încurajați să ceară rezultate de la cei pe care i-au ales drept lideri și să-și exprime opinia, un lucru pe care îl consider dovadă a faptului că americanii iar foarte în serios dreptul la libertatea de opinie. Acest gust al libertății e pe cât de promovat, pe atât de adevărat. Primele 5 amendamente din Constituția americană susțin dreptul la libertate de religie, libertate de exprimare, libertatea presei, libertatea de adunare a oamenilor și libertatea de a face petiții.

First Amendment
Congress shall make no law respecting an establishment of religion, or prohibiting the free exercise thereof; or abridging the freedom of speech, or of the press; or the right of the people peaceably to assemble, and to petition the Government for a redress of grievances.

Dreptul de a deține arme e chiar al doilea amendament și e un drept la care americanii țin foarte mult. Când aud că în Europa deținerea de arme e un lucru relativ complicat și că foarte puțini oameni intră în această categorie, li se pare aproape absurd.

Second Amendment
A well regulated militia being necessary to the security of a free state, the right of the people to keep and bear arms shall not be infringed.

Se observă cu ochiul liber că SUA este o societate meritocrată, prin felul în care se promovează afacerile, prin modul în care oamenii sunt tratați și din poveștile auzite. Pe scurt: ești răsplătit dacă muncești și obții rezultate concrete. Și această mentalitate e adoptată de toți rezidenții Statelor Unite, indiferent de originea lor. Poveștile imigranților pe care le-am auzit acolo au toate aceeași traiectorie: de la sacrificii și muncă enormă la satisfacții considerabile, iar aici nu mă refer doar la cele de ordin financiar. Educația pe care o poți primi acolo (voi povesti despre Stanford într-un articol viitor) și valorile pe care le au oamenii sunt demne de tot respectul.

Contrar stereotipului despre americani, care afirmă că ar fi superficiali și needucați, aș putea spune că am observat tocmai contrariul. Casele lor sunt frumoase și decente, dat fiind că nici măcar în Hollywood Hills nu am văzut case exorbitant de mari sau kitschoase. Ei nu pun preț pe modă și haine așa cum se face în Europa. Sigur, e drăgut să te îmbraci bine, dar ei nu cred în zicala ”haina îl face pe om”. Deși am văzut și zone cu mai multe mașini scumpe (mai ales în Los Angeles și, evident, Hollywood), majoritatea americanilor conduc mașini normale, simple, ușor de întreținut. Ei iau în considerare mai mult utilitatea unui lucru decât aspectul lui estetic.

Arhitectura urbană este impecabilă, având ceea ce se numește ”the grid”, și anume o structură de străzi perpendiculare, în care străzile cu nume de litere se intersectează cu cele numerotate. Sistemul de autostrăzi, poduri și pasaje e de-a dreptul impresionant, mai ales în comparație cu țara noastră. Odată ce înveți cum funcționează străzile și care sunt punctele cardinale, te poți descurca fără GPS în doar câteva săptămâni. Se conduce relaxat și neagresiv (în afară de orașele mari, precum San Francisco și LA, unde traficul aduce cu cel din București), în ciuda faptului că 90% dintre șoferi nu semnalizează la schimbarea benzilor. Unele reguli de circulație diferă puțin față de ale noastre, precum faptul că poți face dreapta la un semafor chiar dacă e roșu și faptul că nu există prioritate de dreapta, ci prioritatea primului ajuns în intersecție, dar nu sunt diferențe insurmontabile. Completare: există și prioritate de dreapta, însă majoritatea intersecțiilor de străzi (nu highway sau freeway) au semne de stop (nu de cedează trecerea) și primul ajuns în intersecție este primul care pleacă de la stop, în baza respectului pe care și-l poartă.

Parcările abundă, chiar și în orașele mari (fiindcă au foarte multe parcări supraetajate, precum San Francisco, și sunt foarte bine organizate. Nimeni nu parchează pe locurile destinate celor cu dizabilități, sunt locuri speciale pentru mașini din clasa compact și altele pentru trucks (care pot atinge dimensiuni impresionante), ba chiar și locuri amenajate special pentru cei care au comandat mâncare de la restaurant și vin să o ridice (timp limitat de 15 minute). Pe scurt, nimic nu e haotic, poliția își face treaba și curățenia se menține constant. Șoselele sunt curate, mașinile sunt curate, pantofii sunt curați, iarba din parcuri, pădurile, plajele etc. Unul dintre motive e faptul că oamenii sunt responsabili, iar altul e că amenda pentru aruncat gunoaie pe stradă sau în alte locuri e de 1000$ (și poliția chiar își face treaba).

SUA au reușit să construiască o societate interesantă, care conciliază diferențele fără a le anula, care susține diversitatea și care oferă recompense celor are știu să muncească și celor care știu ce vor de la viață. Să nu credeți că idealizez, fiindcă nu e așa, dat fiind că nici o societate nu e perfectă, dar e una care funcționează, deși are 50 de state și alte teritorii, deși populația sa e compusă din atâtea minorități și naționalități încât abia le mai țin șirul.

Mâncarea

Dacă americanii știu să facă ceva sunt cartofii prăjiți. Au dus această garnitură la alt nivel, prin combinațiile și condimentele pe care le-au adăugat. În SUA poți mânca și sănătos, dar și junk food, în funcție de ce îți poftește inima. Eu am încercat de toate: hamburgeri originali, cartofi prăjiți, cel mai bun frozen yogurt (de la Pinkberry), salate, mâncare mexicană, sushi, ribs, chocolate chip cookies, grilled cheese, nachos, Subway sandwiches, oatmeal etc. Dacă mănânci echilibrat și faci sport (fiindcă ai unde și nu ai scuze – vreme bună tot anul și locuri superbe de făcut jogging), nu ai de ce să te îngrași. Depinde de alegerile pe care le faci, ca în toate celelalte lucruri. Dovadă a faptului că m-am întors mai slabă decât am plecat. 😀

Peisajele

California are de toate: munți, dealuri, câmpii, plaje senzaționale, cascade, deșert. E mereu surprinzătoare și rareori plictisitoare, chiar dacă ai de condus ore în șir pe o singură autostradă către LA. E un stat care oferă relaxare și provocări nenumărate, de la tehnologie și până la lifestyle.

După aceast articol kilometric voi reveni cu altele mai punctuale despre locurile minunate pe care le-am văzut și despre cât de entertaining e California.

PS: California nu se numește The Golden State doar pentru că aici s-a descoperit pentru prima dată aur în America (motiv pentru care California a devenit imediat stat, fără a fi teritoriu anexat altui stat vreodată – unul dintre puținele state care au luat ființă astfel în SUA), ci și pentru că dealurile și câmpiile sale sunt acoperite de iarbă aurie mai tot timpul anului.

Aventura de peste ocean – ep. 1

Acum că am pașaportul cu viza pe el în mâini încep să realizez că se va întâmpla cu adevărat: chiar o să plec la 10221.11 km depărtare de casă, tocmai pe partea cealaltă a lumii. În California. 🙂

Până să ajung să mă bucur de plecare, am avut de trecut de un prag important pentru mine, mai ales pe plan psihologic: să iau viza pentru SUA. Vorbesc de acest lucru drept o provocare, fiindcă emoțiile erau mari (mai ales în contextul nerăbdării mele de a pleca) și pentru că voiam să văd câtă stăpânire de sine pot avea. La interviul pentru viză era nevoie să fiu calmă și degajată, așa că mi-am transformat emoțiile într-o stare senină. Rezultatul a fost cel dorit.

Cu biletul de avion deja cumpărat, fac planuri de călătorie. Ce voi pune în bagaje? Ce locuri să vedem? Cum să fac să dorm mai puțin și ca să vedem mai multe? Știu că nu îmi va ajunge timpul să văd tot ce mi-aș dori și parcă-mi vine să-mi mușc buza de ciudă, însă știu sigur că voi încerca să cuprind cât de mult pot. Iar cu EL alături știu că totul va fi perfect.

Ce să văd mai întâi?

Trei săptămâni nu-s de-ajuns pentru a vedea ce are California de oferit.

Munții

Lacurile

Parcurile și rezervațiile naturale

Universitățile cele mai bune din lume

Silicon Valley

Deșertul

Cazinourile

Hollywood

O coastă oceanică splendidă

Sushi delicios (așa am auzit)

San Francisco – unul dintre cele mai vibrante orașe de pe coasta de vest

Golden Gate

Cred că acum încep să realizez ce aventură extraordinară mă așteaptă. My travelling senses are tingling! 😀

Sursa foto.