Redescoperă România: Dobrogea, ziua 3

În ultima zi din Redescoperă România am încercat să nu ne gândim foarte mult la sfârșit și ne-am animat, bucurându-ne de frumoasele plaiuri dobrogene.

Am pornit prin a căuta Peștera Casian, pe care însă n-am reușit să o găsim din cauza lipsei unui indicator și din cauza vegetației excesive. Am căzut însă o căprioară sprintenă și frumoasă foc, ce ne-a ieșit în cale pe drum spre peșteră.

Am ajuns apoi la Cheile Dobrogei, care nu sunt foști munți, așa cum aveam tendința să cred, ci recifuri de corali după fundul unei foste mări. Priveliștea este unică! Tot aici Doru ne-a învățat să tragem cu arcul, lucru care m-a făcut să mă simt un pui de amazoană. Chiar mi-ar plăcea să repet experiența.
citeste mai departe →

Redescoperă România: Dobrogea, ziua 2

Dobrogea așezată și liniștită ne-a trezit de dimineață cu răcoare, în Tulcea. Deși pleoapele ne atârnau greu, nimic nu ne-a putut opri din a străbate drumurile acestei regiuni atât de frumoase.

Dimineața echipajul nostru (eu, Corina, Augustin, Anca și Doru) am fost în ”goana după bloggeri”, cum am numit-o noi. Aceasta însă numai după ce Doru s-a gândit că nu există trezire mai eficientă decât o doză de adrenalină administrată într-o sesiune de offroad scurtă, dar intensă. Prin urmare, a pus Outlander-ul la treaba. Tot ce vă pot dezvălui e că ne-am trezit aproape instantaneu. 🙂

Am poposit pentru început la Libida, cetatea de suflet a lui Bobby, care se întinde cât vezi cu ochii. Douăzeci și patru de hectare sunt cuprinse în această aglomerare urbană antică, făcând-o să fie cea mai mare astfel de cetate din țară. Din păcate, Libida este mai mult îngropată în pământ decât la vedere. Eforturi de a o readuce la viață fac doar muzeografii din Tulcea și grupuri de studenți la arheologie, care lucrează ca voluntari. Instituțiile statului se interesează prea puțin de a scoate la suprafață această comoră istorică ce zace sub picioarele noastre. Libida e minunat așezată, iar priveliștea din vârful dealului sub care se află cetatea îți taie respirația. Romanii puteau supraveghea întreaga zonă din vârful cetății, iar la baza dealului se afla așezarea, întinsă până în pădure. Locul acela are ceva magic în el, fiindcă, trecând prin pădurile de pe deal și reflectând la înțelepciunea oamenilor ce au trăit cu mii de ani înaintea noastră, nu poți să nu te înfiori. citeste mai departe →