Lipsa de timp și mărunțișurile sufocante

Mi s-a întâmplat, nu o dată, să ajung la un prag de oboseală și surmenare psihică vecină cu epuizarea. De fiecare dată am repetat același tipar și de fiecare dată mă întrebam cum de am ajuns acolo. Mă simțeam mereu în criză de timp, presată din toate părțile, aveam liste nesfârșite de task-uri și de obiective pe care voiam să le îndeplinesc, chiar și atunci când nu-mi cerea nimeni asta. I was overdoing it.

Ei bine, după ultimul episod din această serie, am decis să pun piciorul în prag, să găsesc rădăcina răului și s-o stârpesc fără milă. Știam însă, că nu va fi ușor…

O sarcină care cere mult timp nu e neapărat importantă

De multe ori, din prea mult zel, din dorința de a face lucrurile repede și bine și din nevoia de a mulțumi pe toată lumea (sau pe cât mai multă lume), am ajuns să uit că nu toate lucrurile de pe lista de to do erau importante.

Deși mereu am fost organizată, iar asta m-a ajutat să fiu destul de eficientă, câteodată nu reușesc să prioritizez lucrurile atât de bine pe cât mi-aș dori. E un lucru pe care l-am acceptat cu oarecare dificultate, însă primul pas este recunoașterea problemei.

Citind cu atenție cartea lui Tim Ferris, The 4 hour work week, am început să casc ochii tot mai larg și să văd că marea de lucruri urgente de rezolvat în care mă afundasem nu era chiar atât de adâncă și nici nu stătea să mă înghită.

Mai mult nu înseamnă mai bine

Iată o altă problemă cu care m-am confruntat mai mereu în ultimii ani. Deși țin foarte mult la calitatea lucrurilor pe care le fac, deseori am impulsul acut de a rezolva cât mai multe, ca să le tai de pe listă, să am un oarecare sentiment de finalitate. Desigur, așa cum știm cu toții, lista zilnică de sarcini este inepuizabilă, lucru care generează, uneori, frustrare.

Un alt impuls cu care mă lupt să-l mărginesc și să-l estompez este acela de a mă implica într-o mulțime de proiecte, de a-mi umple fiecare clipă din fiecare zi. Fac asta nu dintr-o înclinare masochistă, ci fiindcă fiecare dintre responsabilitățile pe care mi le asum mă îmbogățește cu noi cunoștințe și experiențe. Însă și acest lucru poate deveni copleșitor și obositor, iar timpul de respiro de care avem nevoie cu toții nu trebuie eliminat, fiindcă el conduce, invariabil, la dezechilibru.

Ce am învățat de la Tim și trebuie să știți și voi

Din cartea lui Tim Ferris am desprins o mulțime de sfaturi utile. Desigur, utilitatea lor este dovedită doar prin practică. Dezvățarea de obiceiuri vechi și nocive (supraglomerarea, stresul provocat chiar de noi înșine etc.) este un proces chiar mai dificil decât a învăța ceva nou. Nu e însă, imposibil. Când ajungi la o limită fizică, iar nu doar psihică, a oboselii și a sentimentului că pur și simplu nu mai poți, e clar că e nevoie de o schimbare radicală a stilului de viață, de abordare a lucrurilor.

Ei bine, nu vă recomand doar să citiți cartea lui Tim, ci și să vă luați notițe (eu fac așa cu orice carte, obicei moștenit din școala generală), să le printați și să le lipiți de frigider. Printre cele mai importante lucruri pe care ar trebui să le recunoaștem față de noi înșine, dacă vrem să ne fie mai bine, se află:

  • Să faci ceva lipsit de importanță bine nu îl face important.
  • Eficacitatea înseamnă să faci lucruri care te aduc mai aproape de obiectivele tale.
  • 80% din rezultate provin din 20% din efortul și timpul total
  • Să fii ocupat e o formă de a lenevi – a gândi leneș și a acționa la întâmplare.
  • Să fii supraaglomerat înseamnă adesea să fii la fel de neproductiv ca și cum n-ai face nimic și e mult mai neplăcut.
  • Să fii selectiv – să faci mai puțin – este calea de a fi productiv. Concentrează-te pe lucrurile importante și ignoră restul.
  • Lipsa timpului înseamnă, de fapt, lipsa priorităților.
  • Dedicarea este adesea muncă fără sens camuflată.
  • Niciodată n-ar trebui să existe mai mult de 2 lucruri cruciale pe lista ta zilnică.
  • Să începi un lucru nu justifică automat că trebuie să-l și termini.
  • Învață să recunoști și să te lupți cu impulsul tău de întrerupere.
  • Învață să spui nu. (Aici am, încă, mari probleme.)

Gândește simplu.

Cred că aceasta este una dintre cele mai mari provocări pe care le în față. Am avut mereu o pasiune pentru lucrurile complicate, pentru căile încurcate de rezolvare a problemelor, însă acum nu mai e deloc la fel de distractiv cum era când aveam mintea odihnită și puține responsabilități.

Gândirea simplă e o gândire eficientă. Ea te ajută să-ți păstrezi calmul și să-ți păstrezi energie pentru lucrurile importante. Nu e ușor însă să alungi zmogotul din viața și din mintea ta ca să ajungi la această simplitate.

Eu sper ca, urmând pașii și sfaturile altora, care au trecut deja prin asta, să ajung la acel punct în care pot vedea totul în termeni simpli, fără excese de overthinking și tăiere a firului în 4.

Din sfaturile date de Tim Ferris, ție care și se potrivește cel mai bine?

Leapșa – joaca de-a principiile

Așa, ca de luni dimineață, am primit o leapșă de la Titus. El mă invită să scriu, mai în joacă, mai în serios, despre principiile după care mă ghidez în viață. Așa că se cuvine să onorez invitația, mai ales că subiectul mi-e foarte aproape de suflet. So, here we go.

1. Performanța – întotdeauna mă motivez să fiu cea mai bună în ceea ce fac, lucru care necesită multă muncă și multă dăruire. Dar cred că satisfacția de a face ceva cu adevărat extraordinar nu se compară cu nimic altceva! Cred că suntem datori cu toții să lăsăm ceva semnificativ în urma noastră, iar acest lucru poate fi realizat doar cu greutate și doar prin urmărirea constantă a excelenței într-un domeniu sau altul.

2. Autocontrolul – I am a control freak. Asta mă avantajează de multe ori, dar reprezintă și un dezavantaj în situațiile în care ar trebui să fiu ceva mai relaxată. Încerc constant să lucrez cu mine pentru a nu ajunge să-mi impun singură limitări.

3. Hotărârea – abilitatea de a fi decis și de a lua decizii rapid este absolut esențială pentru atingerea scopurilor. Tolerez cu greu oamenii indeciși, dar înțeleg că fiecare are tipul lui de comportament. Sunt foarte convinsă de faptul că trebuie să știi ce vrei să obții în viață pentru a reuși să-ți atingi obiectivele.

4. Învățarea continuă – fără educație și un proces constant de autoeducare nu există evoluție. Învățarea nu presupune doar educația prin instituții de învățământ, ci o abilitate de a asimlia informații și de a le pune în practică ce trebuie exersată continuu.

5. Provocarea –  eu sunt genul de persoană care luptă mereu pentru a-și depăși limitele. A ieși din zona de confort e rareori ușor, dar cele mai interesante lucruri se nasc din asemenea situații. Eu lucrez foarte bine în condiții de stres și cel mai bine mă motivează lucrurile complicate, problemele, puzzle-urile care imi oferă provocări intelectuale.

6. Pasiunea – nu am făcut și nu voi face niciodată ceva care să nu trezească în mine dorința de a da totul pentru respectivul lucru. Pasiunea și devotamentul sunt două elemente cheie care ajută pe oricine să facă lucrurile așa cum trebuie. Așa este pentru mine RevvNation. Munca mea este punctul de convergență al pasiunilor mele, ceea ce mă face să mă simt împlinită și să dau totul pentru a duce lucrurile la bun sfârșit.

7. Creativitatea – cultivarea și utilizarea creativității este un alt principiu după care mă conduc. Fără capacitatea de a crea ceva nou (nu neapărat ceva fundamental nou, ci un lucru care aranjează structurile realității după alte pattern-uri), omenirea nu ar fi ajuns nicăieri și am fi trăit în continuare în peșteri.

8. Organizarea – asta se leagă parțial de autocontrol. A nevoie de ordine și disciplină în jurul meu pentru a putea funcționa, așa că am grijă tot timpul să fie așa. Dacă nu mă credeți, îi puteți întreba oricând pe colegii mei de birou. 🙂

9. Detaliile – ne fac viața mai frumoasă. Atenția pentru detalii este cea care face diferența, în opinia mea. Capacitatea de a sesiza și de a gestiona indiciile pe care detaliile ni le oferă face din noi buni observatori și ne dă posibilitatea de a anticipa evenimente, reacții, acțiuni.

10. Viziunea – abilitatea de a lucra cu detaliile este inutilă însă fără cea care ne ajută să coroborăm toate informațiile și să le articulăm într-o viziune coerentă asupra realității. De asemenea, în acest principiu eu includ și perspectiva de viitor și puterea de anticipare de care vorbeam mai sus. În contextul contemporan, doar cei care sunt cu un pas înainte ajung în vârf și reușesc să și rămână acolo.

Și pentru că leapșa trebuie dată mai departe, Oana, Adina, Alex, leapășa vine către voi.