Partea a doua a aventurii din Londra

Mi-am adunat din nou amintirile și cheful de scris pentru a vă mai aduce câte ceva din farmecul londonez pe care l-am trăit din plin în cele câteva zile petrecute în capitala Marii Britanii.

A doua zi ne-am planificat mai bine timpul și am reușit să vedem 4 obiective aproape în totalitate, mai mult alergând între ele decât mergând, în ciuda zvâcnirilor dureroase ale tălpilor noastre. Însă nimic nu ne-a oprit din a vizita ce ne doream.

Ziua 2

A doua zi a început dis de dimineață, în lunea sărbătorii bancherilor, motiv pentru care am aflat că Parlamentul era închis, așa că a trebuit să-l reprogramăm pentru următoarea zi. Pe partea cealaltă a străzii, însă, Westminster Abbey era deschisă, înfruntând o dimineață mohorâtă, așa cum face de sute de ani, din 960, când a fost fondată. Dacă exteriorul catedralei vi se pare impresionant, interiorul este de-a dreptul copleșitor. Dimensiunile clădirii sunt greu de cuprins cu privirea, din orice unghi te-ai afla. Ornamentele bogate și amestecul de stiluri te face să simți nevoia de a te da cu câțiva pași mai în spate, pentru a analiza mai bine detaliile.

La Westminster Abbey ne-am bucurat din nou de un ghid audio bine pus la punct, care ne-a ajutat să navigăm prin catedrala care a adăpostit, secole de-a rândul, evenimente istorice remarcabile, precum încoronarea lui William the Conqueror în 1066 sau a Reginei Elizabeta a II-a în 1953, dar și căsătoria Prințului William cu Kate Middleton. Catedrala este înțesată cu morminte și memoriale ale celor mai de seamă conducători ai Regatului, prinți, consilieri și mai mari ai acestui tărâm care pare de poveste. Detalii pline de simbolism acoperă mormintele fiecăruia, făcând din acest loc unul în care ai putea petrece luni, ba chiar ani, studiind fiecare colțișor.

Ordine regale, blazoane, statui cu chipuri expresive, morminte ornate somptuos, lespezi de piatră șlefuite de pașii milioanelor de oameni care au călcat pe urmele istoriei – toate fac ca acest loc să fie cel mai impresionant lăcaș de cult pe care l-am vizitat vreodată. Pentru mine, valoarea sa istorică o întrece pe cea religioasă, lucru pe care l-am resimțit mai ales când am ajuns în Poets’ Corner, acolo unde și-au odihnit sufletul câțiva dintre cei mai inspirați autori ai lumii: Dickens, Byron, Chaucer, Rudyard Kipling, Tennyson și alții.

În Westminster trebuie să te oprești câteva minute pentru a contempla trecerea timpului și urmele pe care le lăsăm prin viața noastră. E un loc aproape magic, ce te rupe din realitatea cotidiană și te transpune într-o altă dimensiune a lucrurilor.

Am văzut apoi Victoria and Albert Museum în fugă, fiindcă ne așteptam să găsim un muzeu micuț, însă ne-am convins, încă o dată, că londonezii știu să-și onoreze istoria regală cu fast. Nu am avut vreme să ne desfătăm privirea cu minunatele daruri primite de către celebra regină de prin toate colțurile lumii, cu impresionanta colecție de artă (picturile de Raphael din sa ”Cartoons” sunt uimitoare!), cu fiecare element desprins din cele mai frumoase povești despre regalitatea engleză. De aceea ne-am promis că vom reveni în acest loc plin de minuni, unde noul (precum aplicația pentru tablete ce cuprinde calendarul muzeului), utilul (magazinul muzeului vinde inclusiv ”little black dresses” și obiecte cu design specific britanic) și plăcutul se cuprind într-o îmbrățișare perfectă.

De acolo ne-am îndreptat cu pași la fel de repezi către Royal Albert Hall, unde am prins ultimul tur, ținut de un ghid entuziast și simpatic, care ne-a povestit tumultoasa istorie a acestei săli imense de spectacole. Cu cele 5200 de locuri ale sale (incluzând loja privată a Reginei, moștenită de familia regală de la Regina Victoria), Royal Albert Hall găzduiește mai mult de 350 de evenimente pe an, ceea ce înseamnă câte un spectacol în fiecare zi. De la concerte, operă, spectacole de circ, teatru sau meciuri de tenis, basket sau chiar sumo.

În holul ce înconjoară acest loc în care răsună încă acorduri ale pieselor celebre, ale ariilor elegante sau ale pieselor de teatru experimentale, se află expuse fotografii ale celor mai celebre figuri care au urcat pe scena din Royal Albert Hall. O singură româncă se află printre aceste vedete incontestabile, pe când acest cuvânt încă avea greutatea meritată: Angela Gheorghiu. Mai jos puteți privi un scurt interviu care dezvăluie și motivul pentru care ea merită un loc printre cele mai strălucitoare stele ale lumii:

Royal Albert Hall este un loc al exprimării libere, un loc în care eleganța londoneză și pasiunea pentru frumos strălucesc în fiecare seară. Îmi doresc cu pasiune să ajung măcar o dată la un spectacol aici, unde dragostea pentru exprimarea cel mai bine șlefuită a spiritului este cultivată prin eforturi continue. Gradul de deschidere și inovație al britanicilor, dovedit prin spectacolele create aici, este încă un motiv pentru care acest popor se înalță deasupra vremurilor tulburi pe care le trăim noi și pe care le-au trăit și alții.

În a doua zi petrecută la Londra am mai reușit să vizităm și British Museum, după care tânjeam de multă vreme. Modest pe dinafară, British Museum adăpostește comori adunate din întreaga lume și stă drept mărturie a măreției fostului Imperiu Brianic, care a deschis calea către civilizații necunoscute Occidentului. Statui, mumii, sarcofage, sculpturi grecești, aztece și romane, totemuri, porți asiriene și colecții de artă din Asia – toate și-au găsit locul în acest muzeu. Din nou înarmați cu un ghid audio cuprinzător, am pornit să explorâm expozițiile care se întind pe sute de metri pătrați.

Aici am văzut lumea toată cuprinsă într-un muzeu, prin unele dintre cele mai misterioase și exotice elemente ale sale. Ca o cutie plină e comori, British Museum îți dă ocazia să fii aproape de istoria civilizațiilor de pe tot globul: cea egipteană, cea sud-americană, cea asiatică, cea europeană. Eu am fost fascinată de toate elementele pe care le-am regăsit aici, fiindcă istoria lor este și istoria noastră. Să ai atât de aproape artefacte și elemente definitorii ale popoarelor despre care doar ai citit mi se pare un fapt extraordinar, iar Londra e norocasă să aibă acest muzeu în inima sa.

Tot ce pot spune despre el este că trebuie să-l vedeți, să-i acordați o zi întreagă, să-l observați pe îndelete, să-l cuprindeți în întreaga sa măreție. E un loc special, iar eu mi-am luat din Heathrow o bucătică din el, cartea ”A History of the World in 100 Objects”, scrisă de însuși directorul muzeului din ultimii 10 ani, Neil MacGregor.

Seara ne-am odihnit picioarele obosite și ne-am refăcut cu o cină specific englezească: fish & chips, friptură de vită și un hamburger delicios, acompaniate de un ”ale” londonez de culoarea chihlimbarului. Cine spune că mâncarea din Regatul Unic nu e gustoasă se înșală amarnic!

Toate acestea s-au întâmplat chiar pe Tower Hill, un loc notoriu în istoria britanică, despre care voi povesti în articolul următor…

To be continued…

Aventura de la Londra

Dragă Londra,

Îți scriu cu dor și o fascinație fără margini, cu mintea tânjind după poveștile tale, cu picioarele căutându-ți străzile frumoase și cu ochii curioși să cuprindă cât mai mult. Nu știu ce farmece mi-ai făcut în cele zile și abia câteva ore petrecute în sânul tău, însă nu-mi pot dezlipi sufletul de tine și de atmosfera ta.

Sper să te revăd curând și să-ți împart bucuriile cu cel care-mi ocrotește inima. Londra, draga mea, mi-ai depășit orice așteptare și pentru acest lucru vei avea afecțiunea mea eternă!

Mind the gap!

Deși îmi doream de mai mult de 10 ani să ajung la Londra, nu reușisem încă să pun piciorul pe insula care a dat naștere atâtor povești și care a schimbat istoria lumii. Nu știam la ce să mă aștept, însă aveam un entuziasm debordant și abia așteptam să descopăr cât mai multe. În cele 3 zile care au urmat am trăit una dintre cele mai frumoase aventuri de până acum! Mind the gap between Romanian and UK, though. It’s quite deep.

“Sir, when a man is tired of London, he is tired of life; for there is in London all that life can afford.

Samuel Johnson, The Life of Samuel Johnson LL.D. Vol. III

De la Heathrow la hotel drumul a fost ușor (cu expcepția căratului de bagaje pe scări ne-rulante), fiindcă toate mijloacele de transport sunt la îndemână, transferurile la metrou sunt excelent semnalizate (ca tot orașul, de altfel), oamenii sunt foarte săritori, există personal care să te ajute inclusiv să-ți cumperi bilete la metrou ca să înțelegi cum funcționează sistemul și, în general, totul funcționează ca un mecanism bine uns. Aceeași impresie mi-a rămas adânc întipărită, fiind consolidată cu fiecare lucru nou și minunat descoperit în capitala britanică.

Ziua 1

În prima zi am fost să ne ridicăm London Pass-urile de la Charing Cross, după ce ne bucurasem de splendida cameră de hotel de la Hilton DoubleTree Tower Hill (despre care voi povesti mai multe într-un articol separat). Mergând pe străzile curate și liniștite ale unei dimineți însorite de duminică, am simțit de parcă toată esența Marii Britanii se concentrează în acest oraș care-mi surprindea plăcut privirea cu fiecare colțișor.

Double Tree Hilton at Tower Bridge – The Suite

London Pass-urile ne-au fost de ajutor mai ales în privința transportului (aveau transport inclus), economisind multe zeci de lire cu ele în cele 3 zile petrecute acolo.

Am pornit să ne plimbăm către Buckingham Palace și am ajuns din întâmplare în Trafalgar Square, dominată de Coloana lui Nelson și de Galeria Națională de Portrete, unde zeci de turiști se adunau să-și facă planurile pentru ziua care tocmai începea.

Trafalgar Square

De acolo până la Palatul Buckingham mai erau doar câțiva pași, urmați de intrarea printr-o poartă de piatră impunătoare și o plimbare plăcută pe aleea ce duce către palat, care se afla în pregătiri pentru Jocurile Paralimpice.

Piața din fața Palatul Buckingham, cu statuile sale poleite cu aur, sutele de turiști care mișună continuu și porțile bogat decorate nu pot să nu te impresioneze. Toată energia pozitivă a oamenilor din jur și curiozitatea zecilor de ochi ațintiți către garda regală se transmite și se amplifică prin fiecare gest. În duminica în care am fost noi la palat nu a existat ritualul de schimbare a gărzilor, însă ce urma să vedem în interior ne-a făcut să uităm de acest lucru.

Intrarea în palat și achiziția de bilete se face organizat, iar traficul de turiști este direcționat în fiecare punct esențial. Odată ajunși în palat, am primit ghidul audio asupra cărora am concluzionat că a fost cel mai bun pe care l-am auzit vreodată: muzică de fundal, personalități care povesteau despre palat, critici de artă și o sincronizare perfectă cu ritmul vizitei – toate au făcut ca experiența să fie una și mai frumoasă.

Interiorul Palatului Buckingham este inimaginabil de somptuos, cu decorații bogate, colecții de artă de o valoare inestimabilă și obiecte de o frumusețe uimitoare. Fiecare obiect din palat este o operă de artă și spune povestea regilor și reginelor care au modelat istoria lumii. Ghidul povestește despre învestitura regilor, despre baluri și războaie, despre devotamentul desăvârșit al clasei regale față de poporul britanic și despre dorința conducătorilor de a strânge tot ce era mai bun pentru a decora acest palat. Am aflat chiar și despre o ușă secretă, dar și despre faptul că Reginei îi place să danseze și deseori organizează baluri pentru vizitele oficialilor internaționali.

Palatul Buckingham e un loc magic, deopotrivă epatant și discret, prin eleganța specifică britanicilor. Am avut norocul să întâlnim Londra într-un an prielnic pentru ea, anul jubileului și al Jocurilor Olimpice. De aceea, la palat au fost expuse coroane, săbii și bijuterii înțesate de diamante, rubine, aur și platină în compoziții uimitoare. Niciodată nu mi-a fost dat să văd atâtea diamante laolaltă, însă strălucirea lor este cu adevărat specială, chiar dacă, de fel, nu sunt atrasă de bijuterii.

Faptul că Regina folosește în mod curent sășile palatului și obiectele pe care le-am văzut face ca Buckingham să pulseze de viață în loc de a fi doar un muzeu. Regalitatea stăpânește acel loc și îi dă vigoare, amintind de legitimitatea puterii cucerită de secole.

Grădinile sunt superbe, îngrijite până la ultimul fir de iarbă, iar cafeneaua din curte este decorată în turcoazul pal ce a dat cromatica jubileului. La final am plecat cu suveniruri frumoase de acolo, dar mai frumoase sunt amintirile acelor locuri care îți împrumută câte ceva din farmecul sutelor de ani de istorie cuprinse acolo.

Ne-am oprit apoi să vizităm St. Paul’s Cathedral, un loc impunător mai ales din exterior, care domină peisajul londonez o bună bucată de drum din centrul orașului. Înăutru, participanți la Jocurile Paralimpice se pregăteau de un meci de baschet chiar în fața altarului, acesta fiind primul moment în care am luat contact cu spiritul creativ și neîngrădit al londonezilor, pe care îi bănuiam de conservatorim feroce.

Lângă catedrală am găsit cea mai veche poartă a orașului, Temple Bar, provenind din epoca medievală, dintr-o zonă a orașului care a aparținut cândva Cavalerilor Templieri. La această poartă se opreau monarhii pentru a primi de la primarul Londrei Sabia Statului, un simbol al loialității față de Coroană.

Pașii ne-au purtat apoi către Museum of London, care nu părea a fi spectaculos. Ce am descoperit, însă, ne-a uimit. Muzeul este un loc facinant, o istorie a acestui oraș incredibil, de dinainte de era noastră și până în zilele noastre. Presărat cu exponate atractive, jocuri interactive, suprafețe cu touchscreen prin care poți afla mai multe despre oraș și prin care poți chiar vota în sondaje în legătură cu anumite subiecte (extinderea metroului, construcția de zgârie nori etc.), muzeul e un loc ce te captivează iremediabil. Există o întreagă zonă aranjată cu străzi, magazine și case specifice Londrei anilor 1800, dar și povești despre Marele Smog și despre marele incendiu din 1666. Poți petrece ore în șir acolo, citind, jucându-te și descoperind istoria orașului.

După ce ne-am desprins cu greu din minunatul muzeu, am mers pe London Bridge, primul pod al orașului peste Tamisa și cel mai vechi pod din capitala britanică. Deși lipsit de artificii arhitecturale, podul este îndrăgit de londonezi pentru importanța sa istorică.

Waterloo Bridge a fost următorul pod pe care l-am admirat, dându-ne răgaz să ne calmăm puțin durerea de picioare. 🙂

De acolo am pornit către London Eye, însă în drum am descoperit Real Food Festival, cu mâncare din toate colțurile lumii și delicii neînchipuite, exact ce ne trebuia pentru a ne încărca de energie. Ne-am delectat cu pui libanez, paste frământate și fierte pe loc cu suc proaspăt de roșii și burgeri din vită britanică cu brânză cu mucegai locală.

Fiindcă pluteam deja după un asemenea festin, ne-am grăbit către London Eye, unde am stat la o coadă considerabilă pentru bilete și una mai mare pentru a urca în celebra roată. Toate s-au mișcat însă cu eficiență, iar noi am prins Londra de sus chiar înainte de înserat, pentru o priveliște de ansamblu asupra malurilor Tamisei.

Deși nu ne-a dat pe spate, London Eye îți oferă o priveliște frumoasă și te ajută să-ți ordonezi mental toate punctele cheie ale orașului. Dacă vrei să te căsătorești acolo, am aflat că și acest lucru este posibil. 🙂

Am încheiat prima zi cu o croazieră pe Tamisa până la Tower Bridge, lângă care am avut norocul să avem hotelul. Am trecut pe sub cele mai importante poduri ale Londrei, am admirat Shakespeare’s Globe, o replică a celebrului teatru, unde și acum se joacă piesele sale. Am trecut pe lângă cel mai vizitat muzeu de artă modernă din lume, Tate Modern, dar și pe lângă primăria orașului, o clădire fantastică și foarte avangardistă.

Cel mai tare ne-a impresionat însă Tower Bridge, podul care a făcut istorie și unul dintre cele mai cunoscute simboluri ale orașului. Despre acesta voi povesti într-un articol viitor, fiindcă l-am vizitat și ne-a plăcut enorm. 🙂

Am încheiat prima zi cu o durere acută de picioare, după prea multe ore de mers, însă cu un zâmbet mare pe față și o cină servită de room service, fiindcă ne părăsiseră forțele, iar sedentarismul de la birou își făcea resimțită prezența.

“London goes beyond any boundary or convention. It contains every wish or word ever spoken, every action or gesture ever made, every harsh or noble statement ever expressed. It is illimitable. It is Infinite London.”

Peter Ackroyd, London: The Biography (2000).

Va urma…

London? London!

Jeweler: London?
Cousin Abraham ‘Avi’ Denovitz: Yes, London. You know, fish, chips, cup o’ tea. Bad food, worse weather. Mary fu**in’ Poppins. London!

Aşa povesteau personajele din ”Snatch”, unul dintre filmele mele preferate produse și regizate de către un englez creativ, pe numele său Guy Ritchie. Eu una nu-i cred însă pe cuvânt și, la sfârșitul lui august, merg în recunoaștere în capitala britanică să mă conving cu ochii mei.

Aștept acest moment de ceva vreme, cam de când m-a prins atât de tare pasiunea pentru limba engleză, încât citeam mai multe cărți în engleză decât în română și făceam mai multe eseuri și compuneri pentru această materie decât pentru orice altceva. N-aș putea să definesc concret fiecare trăsătură, însă limba engleză are un spirit care rezonează profund cu mine, iar varietatea și nuanțele ei mă fascinează constant.

Londra e, pentru mine, o incursiune în ”all things British”, de la mâncare până la locuri și oameni. Abia aștept să aud peste tot fermecător accent englezesc și poate chiar să-l văd pe Jeremy Clarkson pe stradă. Ah, și umorul! Umorul englezesc e preferatul meu. De aceea Jason Statham are și prestanța pe care o are în filmele în care joacă, iar la baza personajului Dr. House stă tot un britanic, aka Hugh Laurie.

Dar fiindcă mă copleșesc o mulțime de curiozități, voi face o listă mai jos a ceea ce aș vrea să văd:

  1. Tower of London
  2. Westminster Abbey
  3. Hampton Court
  4. Tamisa
  5. London Eye
  6. Greenwich din Royal Observatory
  7. Soho
  8. British Museum
  9. Victoria & Albert Museum
  10. Tower Bridge
  11. schimbarea gărzilor de la Buckingham Palace
  12. St Paul’s Cathedral
  13. Trafalgar Square
  14. Shakespeare’s Globe
  15. Kensington Palace
  16. Piccadilly Circus
  17. Hyde Park
  18. Regent’s Park
  19. Dickens House Museum
  20. Royal Albert Hall

Interesant ar fi de văzut și locurile unde au fost turnate diverse filme și împrejurimile Londrei, însă va trebui să mă rezum la ce pot vedea în 3 zile.

Abia aștept să văd casa lui Dickens, autorul meu preferat, să mă bucur de străzile care au inspirat atâția artiști și să-i descopăr pe britanici first hand, pentru a le testa autenticitatea. De asemenea, plănuiesc să descopăr cât de bună sau proastă este bucătăria englezească și cât de bună e berea pe insula britanică. Ba chiar cred că vreau să și glumesc cu un localnic despre francezi, dar asta doar dacă am timp. 🙂

Mi-ar prinde tare bine dacă ați avea vreun pont despre călătoria asta scurtă, fiindcă mă lipsesc și de somn doar să mă bucur de Londra cât pot de mult.

Surse foto: 2, 1.