Coborare in subconstient

M-am visat mireasa. Mireasa cu tot tacamul: rochie, ofiterul starii civile si mire. La inceput nu era cel pe care il voiam, dar apoi a aparut si cel care trebuia si m-a salvat. Nu avea cal alb, dar era la bustul gol. That’s enough for me! 😀 Nu-i spun bunicii ce am visat, pentru ca se spune ca un astfel de vis prevesteste o nenorocire/moarte. Eu il vad pur si simplu ca pe o schimbare de perspectiva ce s-a infiltrat pana in subconstient. Si ca pe un rod al conversatiei lungi de aseara, purtata cu SEA si Alin. Motivul recurent al viselor mele – scarile – nu au lipsit nici de data asta. Inca nu reusesc sa le inteleg semnificatia si nicio explicatie gasita pana acum nu ma satisface, dar nu renunt. O sa aflu candva de ce mintea mea e atat de legata de acest simbol.

Si apoi am mai visat un atac al chinezilor pe mare. Incepuse cel de-al treilea razboi mondial. N-a fost un sentiment prea placut… Plus ca aveau avioane care puteau merge si pe sub apa. (Stiu, stiu, suna stupid…dar oare chiar atat de stupid?) Nu mai visasem de mult ceva atat de interesant. E semn ca latura mea spirituala s-a revigorat. 😀

Si o piesa care se potriveste cu visul: Sunlounger feat. Zara – Lost (Armin van Buren mix) 🙂

Nu vreau sa mai visez!

Scared, tornNu, nu e vorba de faptul ca mi-am pierdut speranta sau ceva asemanator, ci doar faptul ca m-am saturat sa visez noaptea. Vreau nopti linistite si somn normal. Cel mai rau e ca visez aproape in fiecare noapte, tin minte fiecare detaliu – iar visele mele nu sunt nici pe departe cele mai frumoase – si ma trezesc dimineata extrem de obosita. In visele mele se amesteca tot felul oameni pe care ii cunosc, rude si prieteni, locuri bizare si intamplari din cele mai ciudate. Chiar cand adorm linistita, incep sa ma invadeze lumi necunoscute, pe care nu le vreau. Am incercat o perioada sa le gasesc un sens, o oarecare logica, insa fara succes. Aceleasi intamplari bizare se nasc din inconstientul meu, trezindu-mi temeri pe care nu stiam ca le am, intrebandu-ma daca nu cumva exista vreo vaga legatura cu realitatea. Cartile de vise nu ajuta, caci ele se bazeaza pe o semiotica generala, iar subiectivitatea profunda a fiecarui vis ramane subiect de analiza al psihologiei. Insa ce te faci cand nu ai langa tine, in fiecare dimineata, un psiholog gata sa te asculte si sa te linisteasca? Eu stiu ce fac: ma chinui toata ziua sa-mi dau seama ce cauze ar fi putut avea acel vis, ce ar putea insemna si ma regasesc, de fiecare data, luand totul prea in serios. Dar totul pare atat de real si pertinent. Exceptand decorurile ciudate si scenariile si mai bizare, oamenii si sentimentele pe care le am cand visez imi par la fel de intense si veridice precum cele pe care le am cand sunt treaza. Ufff…Am obosit. Asta se intampla de ani buni. Si acum imi aduc aminte de unele vise ce m-au marcat. Si mai e momentul cand, printr-o stranie intorsatura a sortii, se intampla ceva in viata reala ce semana mult cu ceva din vis. Atunci confuzia e deplina, iar sirul intrebarilor – fara sfarsit.

Exista insa o exceptie: cand il visez pe El. Visele acelea sunt calde si linistitoare si ma fac sa zambesc in somn. Atunci ma trezesc fericita ca mi-a fost alaturi, chiar daca nu fizic.

Intotdeauna am avut o “aplecare spre interior”, spre mistic, o inclinatie si o dorinta nestavilita de a  afla ce se ascunde dincolo de lucrurile aparent disparate din viata mea. Am ferma convingere ca totul se intampla pentru un motiv si tot ceea ce mi se intampla are legatura. Insa acum trec spre un alt nivel: acela de a-mi dori sa-mi controlez cumva gandurile, pentru oarecum hedonistul motiv de a reusi sa ma odihnesc.

Asta e inca una din diminetile in care ma bantuie fantoma unui vis urat. Un vis ce m-a tulburat si dupa care nu reusesc sa-mi revin.

If anyone out there knows how to make stop dreaming, please lend a helping hand to a poor, tormented girl that needs her beauty sleep!

Intre timp, cred ca o sa ma las de dormit.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=mPG61YhkneM&hl=en]

Embrace

Embrace

After a day during which the world unfolded in front of my eyes in codes that I can’t understand, an artificial reality that seems pointless to me, I need to feel humanity next to me. I need to feel reality… and the piece of reality that I can feel best is You.

That’s why I need to hold you when I see You – to see that something still makes sense in this chaos we’re building around us.

That’s why I need to kiss you – to feel that there is still something sweet in this rasp and racking universe of steel.

That’s why I need to feel your weight on me when I feel that the weariness is overcoming me – to know that You are there, beside me.

That’s why I need to feel your breath on my skin all night long – to keep me from falling apart, to keep me alive and warm inside.

That’s why I need your soft kisses on my neck – to know that you’re pointing me firmly to the ground, while my dreamy head is flying towards the moon. 🙂

After all that we go through every day, You’re the one that raps me in humanity and makes love to me as if the existence of the entire world depended on it.

I couldn’t find a picture that fit my feeling today and I know why: because it’s not ours. But I found a song…and I bet You know what it is.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=oDIBvKXacT4&hl=en]

Paris is always a good idea!

De ma fenêtre se vede Bucurestiul prafuit, gri si uscat. Sange zgomotos de trafic scurgandu-se prin arterele ingustate, inchegandu-se uneori si dand dureri de cap “Marelui oras”. Mais, vorbitul in franceza ma face sa privesc realitatea altfel.

En commençant par le matin, j’ouvre mes yeux pour regarder la merveilleux soleil qui brille sans cesse. Le jour commence avec un petit déjeuner frugal et avec un violine qui m’a chanté tout la nuit dans les oreilles. Les grand rues de la ville m’attendent de les honorer avec ma vite promenade et mes passes me portent au bord de la rivière Dambovita. Pas la Seine, mais si on n’a pas d’alternatives… Les bureaux m’attendent tranquilles, fermées dans leur importance. Aujourd’hui je ne me veux regarder que dans tes yeux! Je veux être une demoiselle de Paris, avec son charme et sa beauté naturelle, et conquérir ton cœur avec seulement un bâti de cilles. Tu m’offrirait un verre de vin et je tomberait amoureuse avec toi pour toute l’éternité….ou jusqu’au fin du bouteille. Nous faudrons des promenades sur les rues désertes, sans de parler, entoures par le parfum du printemps et par la musique de les souvenirs de Paris, la plus belle ville qu’on a visitée dans notre rêves.

Ia-ma de mana, mon amour, madame de paris

Si poarta-ma pe rues des rêves ,

Imbata-ma cu un vin bon

Si lasa-ma sa te sarut pe front.

Nu te lasa convins de temps

Sa pleci cand ar fi prea devreme,

E cald si este doar printemps,

Hai sa ne bucuram acum de vreme.

Nu te mira daca zambesc rêveuse,

Si daca ce spun n-are sens,

C’est ta faute ca sunt asa

Tais-toi et régale-moi un rose.

Mi-as imagina…

Daca as inchide ochii si as vrea sa evadez, stiu exact unde mi-ar fugi gandurile.

Mi-as imagina o cabana intre munti, o camera cocheta, cu un pat maaare, cu draperii groase pe langa care sa tasneasca razele soarelui dimineata si un balcon de lemn cu vedere spre Piatra Craiului in care Tu sa stai sa-ti fumezi tigara.
Mi-as imagina cascaval afumat si paine cu cartofi, aer tare si vin rosu demisec.

Mi-as imagina o baie luuuuunga cu multa spuma si ciocolata cu alune intregi.

Mi-as imagina cum ma invelesti noaptea cand ma simti tremurand si cum ma saruti pe nasul rece, iar un fior mi se duce pana in degetul mic de la piciorul stang.

Mi-as imagina prima data cand mi-am pus schiurile in picioare si m-am uitat speriata in ochii tai, iar Tu mi-ai spus ca pot zbura, doar sa am incredere in Tine.

Mi-as imagina cum te strig fericita sa-ti arat ca am reusit sa nu cad, ba chiar am indraznit sa fac o intoarcere!

Mi-as imagina toate astea si un zambet larg mi-ar lumina fata…si n-as mai vrea nimic, decat sa te am langa mine sa te sarut pana ai ramane fara … schiuri! 😛

Tu.

Peaceful in your armsSa dorm cu tine e calea cea mai scurta catre paradis, catre Noi…Versurile viselor tale mi se scurg pe lobul urechii si se intind moi langa noi. Vise de soare naiv si luna indragostita, vise de caldura si bolnave de iubire. Cateodata nu inteleg cum, fara iti misti buzele, imi tulburi apele linistite ale sufletului si starnesti unde verzui de fericire… Perna mea zambeste privind cum nu-mi lasi capul s-o atinga fara mana ta sub el. Ma sfarsesc in bratele tale, acolo unde firele incurcate ale gandurilor mele de descurca, acolo unde caldura ta imi topeste grijile… Nu pot sa ma desfac din bratele tale dimineata, cand imi saruti pleoapele, iar eu deschid ochii si te privesc de parca ar fi prima oara… Da, sunt o pupacioasa si, da, sunt dependenta de punctele de suspensie, dar pe tine nu te deranjeaza, nu-i asa?

Zambetele tale cad peste pielea mea adormita si se insira inocente unul cate unul. Prind in palma rasaritul pe care il vad doar ochii nostri si ti-l arat. Inca o dimineata langa tine, inca un vis pe care nu mi l-ai promis, dar mi l-ai indeplinit.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=WE-dyb-lX1s&hl=en]