Când răbdarea nu e bună

M-a inspirat postarea asta a lui Andrei Crivat si cum m-a apucat pofta de scris, am zis sa-mi expun si eu umila-mi opinie.
Andrei spune bine ce spune si cred ca un strop in plus de deschidere cand vine vorba de relatiile sentimentale n-ar face rau nimanui. Stiu ca o sa spuneti ca exista pericolul sa ti-o iei in freza si nu neg existenta lui, dar zau ca se merita de cele mai multe ori. Si ce daca ti se trage presul de sub picioare? Intr-un fel sau altul tot o sa treci prin asta.

Eu una am fost crescuta de ai mei in spiritul sinceritatii acute, iar eu am aplicat principiul asta si in relatiile amoroase. Ca m-am izbit mai incet sau mai tare cu capul de pereti, astea sunt povesti trecute, insa am invatat ca e intotdeauna preferabil sa spui ce ai pe suflet decat sa inghiti in sec si sa ramai cu povara frustrarilor si intrebarilor fara raspuns.
Nu toata lumea apreciaza sinceritatea si deschiderea, dar, cu riscul de a folosi un cliseu, cei care merita vor aprecia. Sigur ca atunci cand iti faci curaj si esti gata sa-ti versi sufletul in fata persoanei care-ti ridica tensiunea nu o sa mai auzi muzica eroica de pe fundal si nu o sa mai vezi curcubeul si stolurile de porumbei pe care ti le inchipuisesi in viziunea ta despre moment, dar zau ca poti sa-l faci sa fie mai frumos ca-n orice film siropos de la Hollywood.
Daca amandoi taceti chitic si mai aveti un pic si va luati in brate din priviri, e semn ca unul trebuie sa spuna ceva. Mie mi s-a intamplat o faza asemanatoare anul acesta, cand am fost eu viteaza si luat initiativa, ca femeie indepedenta si sigura pe mine ce ma aflu (hehe!) si nu m-am ales cu un iubit, dar am capatat un prieten extraordinar, de care ma bucur cum nu va puteti inchipui.
Rabdarea e buna administrata in doze mici, dar cateodata trebuie lasata cu totul la o parte. Nu exista reteta si nu exista reguli cand vine vorba de dragoste (si rudele ei), asa ca nu va mai ascundeti dupa “vai, dar nu se cade sa fac eu asta”, trageti aer in piept si confesati-va. Se pot naste atatea povesti minunate, incat ar fi un pacat capital sa nu le traiti.

Cu drag,
O tanara cu cateva tigle sarite de pe casa
🙂

Sursa foto: Tumblr.

One Response

  1. Rebeca
    Dec 17, 2010 - 10:57 PM

    hahah, si eu sunt pe principiul ca e mai bine sa spui clar ce simti si ce astepti. chiar daca de multe ori raspunsul celuilalt nu a fost nici pe departe similar cu o scena din film, macar stiu ca m-am ferit de momente tipic feminine, incarcate de melancolii si pline de intrebari adresate eu-ului meu.

    Reply

Leave a Comment

 

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.