Merg la Raliul Sibiului!

Mâine de dimineață o să plec și eu #prinromania, dar de data aceasta nu să pun pe hartă obiective turistice sau nu doar pentru asta, ci mai ales pentru un obiectiv important pentru pasionații de auto: Raliul Sibiului!
Iată ce ne spun organizatorii: ”Raliul Sibiului marcheaza inceputul probelor de macadam in Campionatul National de Raliuri Dunlop, fiind a cincea etapa a sezonului si, anul acesta, etapa eveniment in Intercontinental Rally Challenge.” Pentru mine e a doua participare la o etapă din Campionatul de Raliuri al României, după ce am fost și la cea din Brașov, și abia aștept să văd cum e etapa pe macadam, dat fiind faptul că știu că este cea mai spectaculoasă dintre toate.
Eu o să merg acolo însoțindu-i pe cei de la Citroen România, alături de care o să-mi fac plinul de cai putere și adrenalină. 😀 Sunt extrem de încântată și vreau să le mulțumesc celor de la Citroen pentru amabilitate.
Alte detalii despre Raliul Sibiului: harta traseului, clasamentul general, calendarul competitional pentru 2010.

Priviri din Orient

Fiindcă s-au strâns ceva restanțe constând în articole și în povești frumoase pe care vreau să vi le împărtășesc, să încep cu prima dintre ele.

Vinerea trecută am fost la expoziția ”Priviri din Orient”, de la Hotel Ramada Nord, cu fotografii realizate de Vlad Petreanu și Cosmin Tudoran în periplul lor prin Thailanda și Myanmar (pentru care îi invidiez cu sinceritate, dar pentru care mă și bucur). Poveștile acestor fotografii sunt atât de diverse și de minunate, încât trebuie să vă pară rău dacă nu ați ajuns la expoziție, fiindcă eu le-am privit în liniște și m-am bucurat de ele. M-am umplut de liniște și de dorință de a o apuca în cele patru zări, să văd lumea largă și frumoasă în care trăim, să descopăr oameni frumoși și să gust exotismul.
Preferatele mele sunt fotografiile pe care le-am pus în articol. Zâmbetul bătrânelului rezumă, din ce am auzit și citit, toată filozofia de viață a thailandezilor: seninătatea cu care privesc lucrurile îi ajută să se bucure de viață mai mult decât știm noi să o facem. Simplitate și deschidere – iată lucruri pe care le auzim mereu că ne-ar aduce un trai mai bun, dar pe care le aplicăm prea rar. Eu mi-aș lipi fotografia asta de frigider, să o văd în fiecare dimineață și să-mi aduc aminte toate motivele pentru care mă bucur că sunt unde sunt, fac ceea ce fac și am alături oameni extraordinari.
La eveniment au fost numai invitați de seamă, printre care și ambasadoarea Thailandei în România și reprezentatul Thai Airways, care au dat la concurs o vacanță cu totul plătit în Thailanda. Concursul a fost pe bază de cărți de vizită (proastă zi de a mi-o uita acasă), iar premiul a fost câștigat, în mod paradoxal, de o agenție de turism. Se pare ca turismul la turism trage. 🙂
Noi am rămas acasă, dar bucuroși de a face și noi parte din istorisirile frumoase ale acestor minunați povestitori ai blogosferei, Vlad și Cosmin. Am avut și onoarea de a-l cunoaște pe Vlad Petreanu, după vreo 3 ani de când îi citesc blogul și e la fel de cald și minunat în realitate cum îi sunt rândurile online.
Puteți vedea pe Facebook toate fotografiile din expoziție și vă invit nu doar să le priviți, ci să le simțiți.

Prin Bucureștiul meu

Încă de acum 4 ani, când m-am mutat în București pentru a merge la facultate, m-am îndrăgostit de orașul ăsta. În primele 9 săptămână n-am mers acasă deloc, fiindcă mă simțeam atât de bine în aglomerația și agitația lui, încât nu-mi mai trebuia nimic altceva. În București nu m-am simțit niciodată străină, nici măcar atunci când ajungeam într-un cartier nou pentru prima dată și nu știam încotro s-o apuc. Deși am văzut cam toate muzeele din București și am încercat să-l explorez cât mai mult, știu că mai sunt multe de aflat despre el, fiindcă Bucureștiul este o poveste continuă, care se povestește și repovestește mereu. Așa că m-am bucurat tare mult când Corina mi-a propus să mergem #prinbucureștiulmeu, împreună cu alți twitteriști, bloggeri și onlineri. Ce alt mod mai frumos de a-ți petrece sâmbăta? citeste mai departe →

BlogTrip Timişoara

În weekendul ce tocmai s-a terminat am fost la Timişoara, în BlogTrip. Scriu abia acum, fiindcă acum pot spune ca mi-am revenit cu somnul şi sunt 100% funcţională. 🙂

Reţeta BlogTrip, dacă nu o ştiţi, e simplă: se iau două mâini de bloggeri, se pun în două Mercedesuri Benz mişto (că doar nu se poate să călătorească fără stil), se condimentează cu voie bună şi idei de dezbătut şi se pun la drum lung, ca să socializeze bine. Zece ore mai târziu, se scot, se aşează în hotel şi se servesc a doua zi, cu mintea limpede, în cadrul unui workshop educativ. Se pot reîncălzi a doua zi, spre seară, cu niţică bere şi conversaţie spumoasă.

Au fost 3 zile frumoase şi pline, din care am rămas cu amintiri extraordinare. Una dintre acestea este drumul prin Defileul Dunării. Deşi pe alocuri drumul e foarte prost, peisajul superb compensează pentru tot. Mergând cu Dunărea în stânga şi cu munţii în dreapta, am gustat o bucăţică de perfecţiune. Totul era atât de frumos, încât aş fi vrut să rămân prinsă în acel moment. Toţi eram fermecaţi, fiindcă în Viano se făcuse linişte şi priveam cu ochi visători către Dunărea albastră, care reflecta senină soarele.

Apoi a fost hotelul verde (Boavista Hotel), care mie şi Andreei ne-a plăcut foarte mult. 🙂

Timişorenilor deja li s-a dus vestea că sunt prietenoşi şi că au o comunitate foarte mişto, dar o să mai spun asta încă o dată, fiindcă, nu-i aşa, încă o apreciere nu strică niciodată. După ce ne-am stors creieraşele la workshop şi am întorc problemele pe toate părţile, ne-am împrietenit la o bere într-un pub simpatic. Nebuloasa, Tomata, Simona, De ce, Ovi Sîrb, Alex Bleau şi tot restul sunt nişte oameni foarte faini şi sper să-i revâd curând!

Timişoara am revăzut-o noaptea (nu mai fusesem din 1999), dar e frumoasă şi verde.

Mi-am dat seama iar cât de norocoasă sunt că lucrez cu oamenii cu care lucrez, în special cu Bobby, care mă uimeşte de fiecare dată când ţine un discurs. Perspectiva, experienţa şi unghiurile din care vede realitatea îl fac să fie omul excepţional pe care îl admirăm cu toţii.

Trecând prin satul Cacova, am văzut o horă, dat fiind faptul că era Sf. Gheorghe. Sinceră să fiu, nu credeam că se mai ţine aşa ceva. A fost un sentiment tare plăcut să-i privim pe tinerii în opinci care dansau. Am fi vrut să ne alăturăm lor, dar paşii erau un pic prea complicaţi pentru noi. 🙂

Dincolo de toate, am rămas cu un gust tare plăcut şi cu bucuria de a lucra şi de a face proiecte frumoase cu oameni minunaţi. 🙂

PS: Ca să nu uit, Mercedes Benz Viano se ţine foarte bine pe drum şi am fost plăcut surprinsă să văd că nu are deloc lag la turbină. Plus că interiorul e foarte bine compartimentat şi e o grămadă de spaţiu pentru picioare, fapt care ne-a fost foarte util. Alex ştie cel mai bine că se doarme foarte bine în Viano.

Mulţumim sponsorilor Microsoft, Mercedes Benz şi Paralela 45 şi lui Victor Caraş, care a venit cu noi şi a avut grijă să ne fie bine. 🙂 Şi, desigur, lui Bobby, fiindcă are idei bune şi ştie să adune bloggerii de pretutindeni şi să-i aducă împreună.

Poze găsiţi pe Picassa, pe Facebook şi la Raluxa.

Romeo si Julieta la TNO

Aseara am fost, impreuna cu un grup considerabil de prieteni si cunostinte (29, ca sa va dau o cifra exacta), la Teatrul National de Opereta sa vedem “Romeo si Julieta”, un spectacol foarte laudat. Si pomul laudat a fost, intr-adevar, extraordinar! O interpretare moderna a piesei lui Shakespeare, care m-a facut sa ma intristez, sa zambesc, dar care, mai ales, m-a emotionat. De la coregrafie, la muzica, la scena, la actori, la vocile actorilor, la versuri, totul a fost frumos la modul absolut!

Am apreciat cel mai mult pasiunea cu care fiecare membru al echipei care a organizat si a pus in scena piesa a muncit. Se vede cat sacrificiu si cate eforturi se afla in spatele fiecarei secvente si va spun cu toata inima ca merita sa va cufundati, pentru cateva ore, intr-un univers jucaus, in care veti redescoperi trairi pe care poate le-ati uitat. Un spectacol atat de reusit e imposibil sa nu schimbe macar ceva in interiorul nostru. Mai mult, duetele protagonistilor mi-au dat fiori. Suna minunat vocile lor si au creat momente unice, pe care chiar as vrea sa le retraiesc. Asa ca, cel mai probabil, voi mai merge inca o data sa vad piesa. 🙂

Noi am vazut Romeo si Julieta cu Mihai Mos si cu Alexandra Violeta Marin si o intreaga echipa de tineri extrem de talentati, care joaca din suflet, iar acest lucru se simte.

Puteti gasi Teatrul de Opereta si pe Facebook, aici, cat timp isi reconstruiesc site-ul.

Va las cu cateva secvente din spectacol, dar va asigur ca nu se compara cu experienta live a piesei.

Aceasta a fost piesa mea preferata din spectacol:


Si pentru ca mi-a placut atat de mult, o sa va pregatesc o surpriza in curand legat de piesa asta. 🙂