Sa continuam…

Am plecat cu strangere de inima de la Sighisoara, mai ales ca urmatoarele sute de kilometri nu sunau deloc imbietor, iar caldura de afara se anunta insuportabila. Traseul de a doua zi a fost: Sighisoara – Ludus – Campia Turzii – Turda – Cluj Napoca – Dej – Baia Mare.

Am fost placut impresionata de oraselul Campia-Turzii, extrem de curat, cu multe flori si foarte cochet. Nu aveam o imagine prea clara despre el, dar am ramas cu o imagine foarte placuta in minte, chiar daca am fost doar in trecere.

Am facut o oprire la Cluj, in care ne-am invartit de vreo 3 ori pe strazile din centru in cautarea unui loc de parcare, ceea ce ne-a dat destule batai de cap. Cand in sfarsit am gasit un loc de parcare langa Universitatea Babes-Bolyai, in fata Bisericii EvangheliceLuterane, am constatat ca nu aveam suficiente monede pentru automatul din parcare. Asa ca a trebuit sa strangem de pe unde am gasit sa schimbam si am reusit, intr-un final sa mergem sa vizitam cate ceva.

Mai intai am mers la biserica Sf. Mihail din centrul Clujului, al carui stil gotic ma impresioneaza de fiecare data. Am descoperit cu amuzament ca exista si o biserica a Piaristilor si le sugerez dragelor care cred ca fac “piar” (adica prepara cafele si isi expun decolteul) sa mearga acolo si sa se roage pentru inca un neuron.

Apoi am luat-o la pas, pe deal in sus, inspre Gradina Botanica, de care imi aduceam aminte din clasa a XII-a, cand am mers la Olimpiada Nationala de Limba si Literatura Romana. Ma asteptam sa vad ceva mai multe flori, insa piesa de rezistenta a gradinii botanice raman serele cu palmieri si alte plante exotice. Trebuie neaparat sa vedeti nufarul cu frunze uriase! Cred ca ar sta lejer la soare pe o frunza din aceea o pisica de greutate normala. 😀 Avea si un boboc urias si sunt tare curioasa cum arata cand e inflorit.

In rest, n-am mai apucat sa vedem mare lucru, fiindca mai avema un pic de mers si deja eram semi-obositi, dar Clujul e un oras tare frumos, de care nu m-as satura. De acolo mi-am cumparat, in clasa a XII-a, cea mai draga si pretioasa carte a mea: “The portrait of Dorian Gray”, o editie superba in engleza din anul 1908. Pe langa faptul ca e cartea mea preferata, mai are si 100 de ani. 😀 Stiu ca am plecat atunci cu jumatate de geamantan de carti si cred ca mi-as petrece zile intregi prin anticariatele din Cluj, fara sa ma plictisesc vreo secunda.

Partea de drum dintre Cluj-Napoca si Dej a fost extrem de obositoare si aglomerata. Camioane, tiruri, gropi, bucati intregi de asflat rase etc. Cunoasteti peisajul. La multi kilometri in fata ne-am intalnit si cu muncitorii care faceau de zor gropi imense in asfalt si il curatau pentru o noua asfaltare care era programata Dumnezeu-stie-cand, fiindca in urma lor nu venea nimeni.

Am ajuns, in final, si in Baia Mare si primul lucru pe care l-am observat (si care, ulterior, mi s-a confirmat) a fost amplasarea cel putin ciudata a semafoarelor. Daca ati fost pe acolo, stiti despre ce vorbesc. In rest, e un oras mai mare decat ma asteptam, cu multe sensuri giratorii si intersectii dubioase, dar curat si frumusel. Ne-au intampinat prietenii nostri de familie, am facut cunostinta cu pisicile lor (cu care m-am jucat de zor in zilele ce au urmat), iar seara am picat intr-un somn profund, dupa atata drum.

Pozele lipsesc din aceasta zi, fiindca, la plecarea din Sighisoara, am constatat cu stupoare ca aparatul nostru digital a cedat. Si nu din cauza ca l-as fi traumatizat cu ceva, ci, pur si simplu a cedat. I-or fi de-ajuns 6 ani sau poate avea nevoie de odihna si el si n-a mai vrut sa-si deschida diafragma. Acum e la doctor, fiindca nu eram pregatiti de investitia intr-o noua camera digitala, dar si cand vom fi…:D (mu ha ha!) Am facut niste poze cu telefonul, pe care, spre rusinea mea, inca nu le-am descarcat. Daca va fi vreuna demna de interes, o sa completez postul. No worries, poze din urmatoarele zile am, fiindca dragii nostri prieteni ne-au imprumutat aparatul lor. 😀

Am fost si noi la Drive In, ca eram tare curioasa cum e, mai ales ca aceasta curiozitate fusese indelung cultivata de filmele americane. Am nimerit o seara frumoasa, nu foarte calduroasa si senina, care garanta ca nu o sa ne uitam printre stergatoare la film. Bineinteles, am fost la Ice Age 3, fiindca abia asteptam sa vad mult discutatul film. Am ajuns cam cu jumatate de ora inainte sa inceapa filmul si am gasit un loc pe langa chioscul cu sucuri/floricele. Am luat bilete (eu inca profit, cat mai am timp, de carnetul de student) si mi s-a parut destul de ieftin in comparatie cu alte cinematografe (din mall-uri adica): 10 lei cu reducer esi 15 lei fara.

Fiind grabiti, n-am avut timp sa ne procuram floricele si bauturi din alta parte, asa ca am luat de acolo. Preturile sunt, insa, la fel de nesimtite ca cele din mall-uri, in conditiile in care floricelele aveau gust de cauciuc dat cu sare. Macar sucurile erau la sticla, ca sa nu mai bem sirop diluat cu muuulta apa, ca la mall. Data viitoare clar venim cu chestii “de acasa”. 😛

Ce mi-a placut:

– jeep-urile si alte hardughii de masini stau in spate. Mi-a placut teribil de mult faza asta, fiindca am o mare boala pe masinile de tipul BMW X5. Nu le sufar, nu le inghit, le consider inutile, consumatoare de combustibil la modul nesimtit, generatoare de poluare la maxim si, din nou, inutile. Daca adaugam la asta si soferii acestor masini (nu, nu toti, doar 99,8 %), veti intelege si mai bine ce vreau sa spun.

– e loc destul pe langa masina ca sa te simti in largul tau si ca sa-ti pozitionezi masina sa poti vedea mai bine

– se vede chiar ok, desi cand am ajuns am crezut ca o sa ne chioram la film

– sunetul din boxele masinii e f tare, fiindca il poti ajusta cat de tare vrei tu.

Ce nu mi-a placut:

– ca a inceput filmul cu intarziere, fiindca tot mai lasau sa intre masini (lacomia, frate!)

– ca se tot plimbau aia care iti arata unde sa te duci cu ATV-ul pe acolo

– ca unii uita sa-si inchida farurile si motorul, fiind prea preocupati cu giuguleala (pana a venit un tip si le-a batut in geam; la jumatatea filmului au plecat acasa)

– ca se mai auzea, din cand in cand, zgomotul infernal al avioanelor care decolau de pe aeroport. Totusi, in mod ciudat, nu a mai decolat niciun avion pe durata filmului.

– floricelele proaste.

Per total, a fost o experienta ok, pe care as vrea s-o repet, dar cu floricele de acasa. 🙂 Recomandat!

PS: Ice Age 3 e suuuper caterinca!

Am tot promis ca o sa scriu despre excursia din Maramures, asa ca, iata ca ma tin de promisiune (cu o miiica intarziere ce-i drept, fie iertata).

Ziua 1 a inceput foooaaarte de dimineata, in conditiile in care ajunsesem la 12 noaptea in Focsani si la 6:30 m-am trezit. M-am deplasat pana la masina, am pus toate bagajele (parca ne mutam, dar, deh, o saptamana) si am plecat la drum impreuna cu familia. Traseul de inceput a fost: Focsani – Adjud – Targu Secuiesc – Rupea – Sighisoara.

Drumul a fost frumos, usor, eu am dormit vreo 2 ore contorsionata pe bancheta din spate, printre bagaje si m-am trezit foarte buimaca, dar sa trecem peste. Peisaje frumoase, sosea buna, toate cele. Am ajuns in Sighisoara, am mers la cetate, dar Turnul cu Ceas era inchis, fiindca era luni. Nu-i mare bai, ca il vazusem in februarie. Am urcat scarile, am vazut nu stiu ce liceu si biserica aia frumoasa din varful dealului si am coborat treptele acoperite din nou. Nu ne-am ales insa un moment foarte potrivit al zilei pentru vizitat, fiindca era imposibil de cald, dar am supravietuit.

Ne-am mai plimbat nitel prin oras si apoi am mers sa cautam cazare, fiindca sufeream cu totii de somn. Am urcat pe Dealul Garii, care nu parea ca ascunde cine stie ce minunatii, dar am zis sa-i dam o sansa, fiindca ne recomandase cineva o vila acolo. Ei bine, vila nu era ceea ce ne asteptam, mai ales ca am o mama destul de pretentioasa (ceea ce e bine, de cele mai multe ori), asa ca am plecat relativ dezamagiti de acolo. Dar, la vreo cativa metri de ea am gasit o alta vila, care era perfecta. Bella Vista se numea si e cea mai frumoasa pensiune pe care am vazut-o vreodata! Totul facut cu foarte mult bun gust, camera era imensa, patul la fel, conditii excelente si o pozitie superba: se vedea toata Sighisoara. Mai mult, era langa padure, pe un drum care nu e prea circulat, intr-o liniste deplina. 😀 Ce e drept, la 135 ron/noapte nu era tocmai ieftin, insa  merita toti banii, fiindca ofera un confort extraordinar. Are si o bucatarie complet utilata pentru turisti si gratar afara cu tot ce trebuie (bine, sa nu uitati, totusi, de carne). Daca treceti prin Sighisoara, va recomand cu caldura sa stati acolo, mai ales ca administratorii vilei sunt niste oameni foarte de treaba, care te fac sa te simti ca acasa.

Ne-am odihnit, fiindca a doua zi mai aveam de mers…destul. Dar episodul urmator, maine. 🙂

Am revenit acasa (la Focsani), dupa ce am petrecut ultima saptamana prin tara. Am o multime de povesti de spus, insa o sa le las pentru zilele urmatoare, cand o sa ajung la Bucuresti, ca sa ma pot odihni. A fost o “vacanta” mai obositoare decat credeam si am nevoie de recuperare.

O saptamana usoara sa aveti!

Aseara, dupa ce am ajuns in Bucuresti, am facut o cursa pana la gara, fiindca trebuia sa prin trenul spre casa. Bineinteles ca, in graba, am uitat sa-mi iau tricourile si bluzele si am ajuns la Focsani cu un teanc de pantaloni si doar 3 tricouri. N-are nimic, facem rost.

De dimineata, adica la 5:30, am plecat inspre Maramures cu ai mei, pe traseul: Focsani – Tg. Secuiesc – Sighisoara. Fiindca drumul e foarte lung, am decis sa ne oprim la Sighisoara si sa continuam maine. Drumul a fost frumos si peisajele sunt senzationale. 🙂

Am vizitat orasul vechi, am urcat scarile, am facut tot ce trebuie. Apoi am gasit o pensiune superba, Bella Vista, pe dealul din spatele orasului. Niciodata n-am vazut o pensiune atat de frumoasa, facuta cu atat de mult gust si cu atata eleganta. Privelistea e incredibila, iar pentru 135 ron/noapte, se merita.Au si wireless, si teresara si o bucatarie complet utilata, la dispozitia clientilor. O sa fac multe poze si va recomand cu caldura sa stati aici.

Maine plecam spre Baia Mare. Ne povestim pe drum.

Weekend-ul ce tocmai a trecut am mers pentru prima data in Vama Veche. Vineri mi-am luat zborul spre mare, alaturi de iubitul meu si prietenii electronici.

Cum abia am scapat de licenta (si sunt in perioada de “convalescenta”), abia asteptam sa evadam din oras, pe care l-am lasat in urma cu ploile lui cu tot. Am ajuns frumusel seara, ne-am cazat (Vila Luca) si am plecat la plaja dupa o scurta sesiune de socializare. 🙂

Va recomand sa mergeti la Vila Luca, unde sunt niste proprietari foarte amabili. Camera ajunge 120 ron/noapte si aveti o camera spatioasa, baie, apa calda, balcon, terasa jos si parcare proprie. E aproape de plaja si de centrul statiunii, asa ca e tot ce trebuie.

Din pacate n-am fost suficient de inspirata sa-mi iau niste haine mai groase, ceea ce a insemnat ca am tremurat nitel, dar n-a mai contat. Am fost pe plaja la Expirat in ambele seri (apropos, mai variati si voi playlist-ul), unde ne-am bucurat de muzica buna si bauturi care ne-au mai incalzit.

Am apucat sa vedem si inceputul rasaritului, dar n-am stat sa-l vedem de tot, fiindca era nor si era frig si ne picau ochii de somn. Am dormit neintorsi si ne-am trezit cu greu…foarte greu.

Am stat intinsi la soare, dupa o masa La Garsoniera, dar ar fi trebuit sa ma dau si cu lotiune, fiindca acum a cam inceput sa ma usture pielea. A fost o vreme superba, cu briza racoroasa si nici urma de nor pe cer. Doar ca apa era cam rece. Sa spunem foarte rece, fiindca prima data cand am intrat mi-ar amortit picioarele. Dar si asa, a fost foarte placut sa lenevim pe plaja.

Seara doi, am repetat schema cu Expirat, dar n-am mai reusit sa prindem rasaritul, fiindca lipsa de somn si-a pus amprenta.

A doua zi deja ne luase tristetea, fiindca nu voia nimeni sa plece acasa. Apropo, sa gustati pui mexican La Garsoniera, daca aveti drum prin Vama. Merita.

Una peste alta, Vama Veche a fost o experienta interesanta. Faptul ca nu sunt fite, ca plaja e linistita, ca se aude muzica buna in boxe si nu te toaca ritmul tampit al pieselor de la radio (care sunt toate la fel) face din Vama un loc frumos si relaxant. Am inteles si eu ca e ok sa nu fie totul perfect mereu, fiindca nu prea se poate. Incerc sa ma obisnuiesc cu asta.

O sa pun poze cand le descarca al meu iubit.

Regret ca am pierdut concertul cu Craig David, dar n-ai cum sa le ai pe toate. Las’ ca mai vine el, iar daca nu mai vine, ne ducem noi la Londra. 😀 Am ascultat interviul cu el pe Kiss FM, incredibila voce are omul asta.