Tipping point: momentul din care putem invata

S-au adunat multe probleme în ultima vreme, care ne preocupă mai mult sau mai puțin, dar care ne afectează pe toți.

Mai întâi ar fi discuția despre exploatarea RMGC de la Roșia Montană. Nu voi dezbate aici situația, fiindcă au scris alții mult mai bine și mai documentat despre această problemă. Vă recomand să folosiți Google pentru a găsi articole de tot felul. Citiți mult, folosiți-vă de capacitatea critică pentru a înțelege ce se întâmplă.

Citesc comentariile de articolul de pe BBC News și mă întreb cum a ajuns acea greșeală hidoasă în text cum că guvernul ar urma să ia 75% din profitul proiectului RMGC. Să citiți comentariile, pentru a vedea cum americani, canadieni și oameni de toate naționalitățile rezonează cu ce se întâmplă la noi, povestind despre propriile drame, despre business-uri făcute de câțiva oameni care au distrus mii de hectare de păduri și resurse naturale. Evaluați situația gândindu-vă că interesele sunt prea mari și probabil exploatarea va avea loc. Gândiți-vă însă că se poate întâmpla și altfel. Că există tehnologie mai bună și mai sigură pentru această exploatare. Priviți fotografii cu peisajele pe care încercăm să le promovăm și gândiți-vă că ele se pot transforma în așa ceva:

Putem ieși în stradă, putem cere să fim informați corect și mai ales avem dreptul ca mass media să-și facă datoria morală de a reflecta realitatea așa cum e, fără a o diforma și manipula (căci aici excelează). Ce s-a întâmplat în weekend cu ignorarea protestului din București este o ofensă gravă adusă la forma de democrație pe care susținem că o trăim. Oricum am decide să acționăm, important e să fim conștienți că vocile și acțiunile noastre contează.

Și apoi problemele se înmulțesc, venind atât de aproape de noi, încât e suficient să-ți fie teamă să ieși pe stradă. Sau în parc. Un copil de 4 ani a murit atacat de câini vagabonzi. Tristețea și revolta care mă copleșesc când scriu aceste rânduri sunt greu de suportat. Un copil inocent și-a pierdut viața din cauza… unei liste prea lungi de oameni. Nu e prima victimă, dar ar trebui să fie ultima.

Vinovații sunt toți cei care au amânat rezolvarea problemei, mai ales cei care administrează acest oraș. Vinovații sunt și cei din ONG-urile care nu realizează că sterilizarea câinilor nu este o soluție, fiindcă ei continuă să trăiască în stradă, înfometați și agresați. Vinovații sunt toți cei care nu realizează că o societate, chiar și la nivel micro, nu poate exista fără sacrificii. Da, exterminarea câinilor din București ar fi o decizie dură și greu de acceptat, însă necesară.

Am trecut printr-un atac al unui câine, chiar în sectorul 6, unde au fost raportate cele mai multe incidente. Am avut noroc să scap, dar la câțiva metri de locul în care s-a întâmplat sunt o școală și un teren de joacă pentru copii. Copii care vin însoțiți de bunici. Nici unii, nici alții nu au cum să se apere. Nici chiar un om matur n-ar putea să scape de o haită de câini, așa cum vedem des peste tot, din centru și până la periferie.

La 1 an după ce am fost atacată, în continuare aveam mici atacuri de panică atunci când treceam pe lângă un câine vagabond. Și nu erau deloc nejustificate. Nici nu pot cuprinde cu mintea sau cu sufletul trauma și durerea pe care părinții și frățiorul acestui copil o vor purta cu ei toată viața.

Cred că am ajuns la ceea ce numește ”tipping point” – acel moment în care nu mai putem accepta unele probleme cu care ne confruntăm, un moment în care nu mai putem și nu mai trebuie să le ignorăm.

In sociology, a tipping point is a point in time when a group —or a large number of group members— rapidly and dramatically changes its behavior by widely adopting a previously rare practice.

Sursa.

Cum putem schimba lucrurile acum e o temă de gândire pentru noi toți. Nu putem să ne sustragem realității și nici nu putem sta cu mâinile în sân, așteptând să vină cineva să ne salveze. Fiecare popor are probleme lui, așa cum vedem în cazul tragediei din Siria sau în cazul Egiptului. Trebuie să ne asumăm responsabilitatea pentru viitorul pe care ni-l dorim și trebuie să găsim resursele pentru a-l construi.

Simțim cu toții nevoia de schimbare, dar cum o vom face să ia direcția potrivită?

Dacă aveți păreri sau opinii, le aștept cu interes. Știu că nu sunt singura care-și pune aceste probleme.

Andrea Bocelli – lucruri nestiute

Mi-au trecut prin mâini în ultima vreme o mulțime de cărți, pe cât de diverse, pe atât de apropiate în unele puncte. Încântată fiind de concertul său de la București, am decis că ar fi interesant să aflu mai multe despre viața unui artist atât de talentat cum este Andrea Bocelli.

andrea_bocelli_coperta1-689x1024În autobiografia sa, Muzica tăcerii, Andrea Bocelli dezvăluie lumii adevăruri neștiute despre evoluția sa ca om și ca artist. O face cu măiestrie, cu grație, cu sinceritate și cu tristețe uneori. Scriitura e de o sensibilitate aparte și de o franchețe care m-a frapat. Nu știam despre acest tenor desăvârșit că a terminat dreptul, nu-i cunoșteam drama, lupta interioară și nici faptul că și-a găsit succesul abia la 30 și ceva de ani.

Am trăit alături de Amos, personajul prin care artistul a ales să-și spună povestea, bucurii și tristeți, încercări și perioade de rebeliune, îndrăgostiri, urmărind mereu firul roșu care-l tot atrăgea către muzică și cariera căruia îi era destinat. Am descoperit un om complex, greu încercat de soartă, dar căruia viața i-a scos mereu în cale oamenii potriviți care să-l ajute să evolueze.

E cu atât mai interesant de citit această biografie, cu cât muzica pe care Bocelli o oferă cu atâta generozitate nu pare să aibă loc în lumea în care trăim. În ciuda acestei preconcepții, concertele sale adună mii de oameni în toate țările lumii, a vândut peste 70 de milioane de discuri, iar vibrațiile vocii sale umplu suflete cu istorii fundamental diferite.

Frumos e să vezi cum Bocelli se dezvăluie în plenitudinea umanității sale, cu rele, cu bune, cu defecte și momente de triumf, fără pic de aroganță. Și apreciez că onorează muzica tradițională italiană prin aportul său, ducând mai departe această limbă frumoasă și expresivă.

Rândurile vieții sale vorbesc despre cum a învățat să iubească tăcerea, atât auditivă, cât și vizuală, cum a găsit sens și structură în amalgamul de emoții în senzații din viața sa. E o carte educativă, despre acceptarea propriei traiectorii și despre urmărirea unei pasiuni care ne poate duce departe, dacă o hrănim constant.

Bocelli e un om simplu, care a evoluat de la acest punct:

(Debutul său de la Sanremo, din 1994, la categoria ”Propuneri noi”)

până aici:

(la un concert splendid din 2008, perfect, în inima Toscanei, în Lajatico, satul său natal.)

Să citiți această carte și să-i ascultați acordurile dintre rânduri. Vă va face un pic mai buni și vă veți dori să-l (re)vedeți în concert cât mai curând!

10 lucruri de care sa tii cont cand te muti

”Hai că nu-ș așa de multe lucruri.” Ne încurajam unul pe celălalt, gândindu-ne că în 2-3 drumuri o să scăpăm de mutat și vom avea vreme să punem totul la loc. Dar înșelătoare sunt căile mutatului, mai ales dintr-un spațiu aparent mic. Am părăsit Drumul Taberei pentru un cartier cu metrou, fiindcă, oricât de mult îmi plăcea, drumul până la birou devenise o corvoadă. Acum că e totul aranjat, parcă reușesc să respir ceva mai liniștită. Dar dacă plănuiți să vă împachetați ”avuția” în cutii și să vă strămutați, iată la ce vă puteți aștepta. Și să nu spuneți că nu v-am avertizat. 🙂

1. Lucrurile nu sunt ceea ce par. Pregătește-te moral pentru împachetat. Dotează-te cu multe cutii și suficient scotch încât să poți lipi planeta la Ecuator dacă se desprinde. Nu te lăsa înșelat de lucrurile frumos aranjate în rafturi. Deîndata ce vei începe să le împachetezi se vor înmulți la infinit, iar tu te vei simți ca un Sisif modern. Scrie-ți o mantra care să-ți dea forță și vei birui.

2. Armura modernă. Acceptă de pe acum că, după ce vei muta lucrurile, vei arăta ca după un antrenament nereușit de kickboxing. Vei avea zgârieturi, vănâtâi și dureri în cele mai neașteptate locuri. Asta chiar dacă nu ai ridicat cu spatele. Acceptă-le și mândrește-te cu glorioasele răni de război.

3. Hustlers. Când vei merge prin oraș în miezul nopții, cu mult sub limita legală de viteză, ca să nu-ți faci țândări paharele de vin, adu-ți aminte că arăți suspect și e momentul să te distrezi. Lasă geamul încet la semafor și uită-te direct în ochii șoferului de lângă. Fă-l să creadă că ești suficient de dubios și nu vei avea probleme când va trebui să iei următoarea curbă în slow motion, ca să nu se dărâme pantofarul din spate.

4. Nu uita de șervețele. Când îți vei vedea toate lucrurile cărate, grămadă în mijlocul noii case, nu te vei simți ușurat. Ba dimpotrivă, îți va veni să te așezi pe jos și să plângi. Te vei întreba ce faci cu viața ta și de ce ai ajuns în punctul ăsta. Vei blestema zilele de reduceri, când ai păcătuit cu bani cash și cardul bancar, cumpărând pantofi și haine de care nu ai nevoie. Vei vrea să arunci totul și s-o iei de la capăt, dar trebuie să-ți faci curaj și să vezi că există și o altă cale.

5. Offline. Cel mai probabil vei fi offline pentru primele două zile. Set-up-ul de router sau un nou contract de net te vor duce treptat pe calea sevrajului de online și vei butona frenetic smartphone-ul până când o să-ți consumi tot netul de pe abonament sau cartelă. Dar fii fără grijă: o să ai atâtea de făcut, încât suferința adevărată va veni abia târziu în noapte, când, frânt de oboseală, vei vrea să vezi ultimele poze din feed-ul de Instagram.

6. Let it flow. va trebui să-și faci un nou flow prin noul spațiu. Să-ți definești cele mai eficiente căi de acces și să dai un sens drumurilor prin apartament. La început vei fi confuz, te vei lovi de mobilă și pereți noaptea și vei călca pe cabluri. Dar trăiește cu speranța că te vei obișnui.

7. Dușmanului celui-care-se-mută. Ușile cu arc de la lift vor deveni dușmanul tău de moarte. Te vor lovi, te vor maltrata și vei simți cum toată greutatea lumii e pe umerii tăi. La propriu. Vei descoperi că, printre cutii, pungi și alte lucruri, manevra de a închide ușa de la lift este una ce necesită acrobații de care nu te credeai capabil. Cu toate acestea, vei descoperi că ești mai ceva ca un contorsionist de la circ și te vei mira cum se Cirque du Soleil nu te-a invitat încă la probe pentru noul lor spectacol.

8. Nesting. E inevitabil. Trebuie să dai piept cu realitatea. Va trebui să mergi la Ikea, la Hornbach sau alte asemenea, pentru a-ți satisface nou apărutul sentiment de ”cuibăreală” (sau ”nesting”, cum îi spun americanii). Vei vrea să cheltui bani pe care nu-i ai pe lucruri de care nu ai nevoie. Abate-ți ochii de la ispite, ia cu tine un prieten care să-ți dea peste degete când vrei să pui ceva de care nu ai nevoie în coș și vei fi bine.

9. More stuff. Pentru că, așa cum zice George Carlin mai jos, acum ai mai mult spațiu, vei vrea să dai iama în electrocasnice și chestii pentru casă, ca să umpli colțurile libere și să fii sigur că ai tot ce-ți trebuie în caz de ploaie, frig, iarnă, vară, aselenizare sau un prim contact cu extratereștrii. Dacă nu-ți ajung paharele de suc când vin marțienii?

10. La final, după ce te vei asigura că noul cămin e la fel de curat ca o scenă a crimei după ce ucigașii au șters toate urmele, vei putea să respiri ușurat. Și vei vedea că ai făcut o treabă bună. Te vei felicita că poți să ții o casă, că știi cum merge treaba și de acum ești matur. Cu capul pe umeri. Și că trebuie să economisești pentru un Xbox și un Kinect. Cât mai repede. 🙂

2692423191_8c019bb88f_z

Pași mici către o faptă mare

Țin minte că acum vreun an m-am apucat să strâng restul care se tot aduna în portofel. Nu sunt deloc fan al mărunțișului de prin geantă, așa că l-am pus la păstrare într-o pușculiță primită și am fost uimită să văd că am strâns, în 2-3 luni, aproape 200 lei. Nu mai țin minte ce-am făcut atunci cu banii, dar știu sigur ce aș face (și voi face) acum cu ei.

Din puținul fiecăruia se construiesc lucrurile mărețe. Din eforturile noastre adunate, copiii provenind din familii defavorizate care stau la internatul Casa Veronica pot avea o iarnă mai caldă. Și noi putem contribui la efortul inițiat de organizația olandeză Nansenhjelpen, care a fondat internatul de lângă Oradea anul trecut.

Celor mai mulți dintre noi ne este greu să ne imaginăm cum ne-am descurca fără apă caldă sau încălzire în mijlocui iernii, fiindcă nu am fost niciodată puși în această situație. Însă puțină compasiune pentru acești copii se poate întoarce printr-o bună creștere a lor. Fiindcă acest internat nu-și permite plata facturilor mari (aproximativ 3500 lei/lună) la sistemul public de încălzire al orașului, soluția o reprezintă montarea unei centrale cu peleți.

casa veronica

Mărunțișul pe care noi îl ignorăm adesea poate deveni sursa unei îmbunătățiri semnificative în viața acestor copii, care apreciază mai mult decât oricine un ajutor și fiecare lucru bun care li se întâmplă.

Așa că îndemnul meu este să strângeți mărunțișul de prin casă și să-l donați, până pe 10 septembrie, în contul: RO89BRDE030SV61394660300, deschis la BRD. Cheltuielile necesare cumpărării și montării centralei sunt detaliate foarte transparent în acest document, iar întregul proces va fi prezentat pe pagina de Facebook a internatului.

Haideți să ne amintim că generozitatea e un exercițiu pe care trebuie să-l facem în fiecare anotimp, nu doar în preajma sărbătorilor, iar educația copiilor este probabil unul dintre cele mai importante lucruri în care putem investi.

Vei dona și tu ce ai în pușculiță?

Alegerile care ne definesc

Întotdeauna am crezut că alegerile pe care ne facem ne modelează, fie comportamental, spiritual, profesional sau sentimental. Alegerile pe care nu le facem, responsabilitatea de a ne asuma un rezultat sau altul, opțiunile pe care le evităm – toate spun ceva despre noi. Chiar și alegerile greșite, din care învățăm enorm.

În fiecare moment de transformare a vieții noastre ne facem o evaluare a punctului în care ne aflăm, a ceea ce am lăsat în urmă și ce ne dorim să găsim de acum încolo. Și totul pare să depindă de noi, de abilitatea noastră de a face decizii mai mult sau mai puțin raționale, de intuiția mai mul sau mai puțin dezvoltată. În momentul în care ești pus în situația de a alege între două sau mai multe opțiuni, ești tu cu tine. E momentul în care te privești în oglindă cu onestitate, în care sinceritatea absolută te pune față în față cu tot ceea ce ai și ești, fără cale de scăpare.

Părinții nu ni-i putem alege, însă de la un punct încolo totul devine rezultatul propriilor opțiuni în viață. Asta dacă susținem teoria liberului arbitru și nu ne lăsăm purtați de teoriile ce susțin predestinarea. Ne alegem experiențele de viață, prietenii, alegem să studiem un subiect sau altul. Sunt însă în viață unele momente care cântăresc mai mult decât altele. Care ne cer mai multă energie și implicare. Iată când cred eu că ar trebui să fim mai precauți, să stăm bine pe picioare și să ne exprimăm așteptările:

1. Alegerea unui job e de fiecare dată o experiență care ne învață multe. Fie că rezultatul care urmează este unul pozitiv sau negativ, opțiunea pentru un loc de muncă ne va ajuta să definim mai bine ce ne dorim să devenim pe plan profesional, care este etapa pe care vrem să o parcurgem, care sunt oamenii din jur de la care putem învăța, care sunt abilitățile și calitățile care ne lipsesc și pe care le putem deprinde. Sfatul meu este să studiați întotdeauna cultura organizațională a unei companii înainte să vă angajați acolo. Citiți ce scriu angajații despre asta, puneți întrebări la interviu despre posibilitățile de evoluție, despre structura ierarhică, despre gradul de flexibilitate și profilul ideal al candidatului pe care îl caută. De cele mai multe ori veți auzi numai lucruri bune, însă trebuie să învățați să citiți printre rânduri. De multe ori s-ar putea să vă regăsiți într-un loc care nu vă reprezintă, dominat de indiferență și lipsă de pasiune, care vă poate tăia elanul sau diminua dorința de a face ceva semnificativ în proiectele în care sunteți implicați.

crossroads

2. Alegerea implicării reale într-o relație este probabil una dintre cele mai importante decizii din viață. Am citit în ”Curajul de a fi tu însuți” de Jacques Salome un pasaj care mi-a ramas în minte și în suflet: într-o relație ne angajăm nu doar să acceptăm și să apreciem ce este și ce are celălalt de oferit la monentul actual, ci și tot ceea ce poate el/ea sau noi înșine putem deveni, cu toate transformările și schimbările pe care le aduce timpul. La mijloc stau respectul de sine, respectul pentru celălalt și iubirea manifestată în ambele direcții. Alegerea în dragoste nu este pur rațională și nici nu ar trebui să fie, însă cred eu că ar trebui implicate un dram de deschidere, de cunoaștere și mai ales o doză sănătoasă de responsabilitate și grijă față de sine și față de celălalt.

3. Alegerea prietenilor e un proces prin care trecem aproape întreaga viață. Oamenii se perindă prin viețile noastre, creștem alături de ei, evoluăm în ritmuri mai mult sau mai puțin asemănătoare. Ne mutăm din orașele noastre de origine, ne facem noi prieteni, schimbăm joburi și colegi de apartament, călătorim și rămânem, dacă suntem norocoși, cu acel grup restrâns de prieteni care ar veni în miezul nopții oriunde am avea nevoie.

4. Alegerea principiilor pe care vrei să le urmezi în viață face parte atât din fundația caracterului fiecăruia, cât și din toate deciziile pe care le luăm de-a lungul anilor. Principiile sunt acel fir roșu pe care îl urmăm în zilele senine și cele cu furtună, care știm că ne va conduce întotdeauna la lumină. Sunt învățăturile pe care le primim și cele pe care le deprindem singuri. Sunt structura morală fără de care ne-am prăbuși fără speranță. Respectarea acestor principii ne va asigura un somn liniștit noaptea și respectul față de sine.

5. Alegerea cărților poate părea că nu-și are locul în această înșiruire, însă mie mi se pare că e esențial să ne alegem bine cuvintele pe care le lăsăm să ne intre în minte și în suflet. Fiecare dintre acestea va lăsa o urmă cu un grad oarecare de semnificație și ideal este să ne deschidem mintea către mai bine și mai frumos. Desigur, e un exercițiu ce se rafinează în timp și mai ales o disciplină care ar trebui să ne ajute să ieșim mereu în afara sferei preferințelor obișnuite.

Voi ce alegere importantă ați avut de făcut în ultima vreme?

Lynchburg Lemonade – how it’s made

Când mercurul se pregătește să spargă termometrul, printre furtuni și vânt, am găsit soluția perfectă pentru o seară specială. Am căutat acest cocktail în lung și-n lat prin oraș până vara aceasta, fiindcă foarte puțini barmani știu să-l facă. Și cei care știu, îl fac atât de bine, încât e posibil să devină singura limonadă pe care ți-o vei dori. Desigur, după ora 5 și în mod responsabil.

E vorba despre cokctailul meu preferat: Lynchburg Lemonade, desemnat cocktail-ul verii de către prietenii de la Jack Daniel’s Tennessee Whiskey. Fiindcă îmi place să încerc tot felul de combinații, mi-am cumpărat un shaker și toate cele necesare, iar aceasta a fost prima rețetă încercată. Degustătorii au declarat-o un succes!

Iată cum se face:

Mai întâi ai nevoie de rețeta originală, ce cuprinde câteva ingrediente, însă dintre cele mai bune.

lynchburg lemonade (1)

Apoi îți trebuie o sticlă din clasicul Old Nr. 7, fără de care nopțile de vară n-ar mai fi la fel.

lynchburg lemonade (3)

Începe să măsori cu grijă ingredientele.

lynchburg lemonade (2)

Și să le amesteci pentru a obține o delicioasă limonadă, with a kick.

lynchburg lemonade (4)

Pe care o poți savura alături de prieteni, oriunde ai fi. Because Mr. Jack knows how to throw a good party!

lynchburg lemonade (5)

Dacă ești curios să afli cum să prepari și alte cocktail-uri cu whiskey-ul nostru preferat, pe pagina Jack Daniel’s România vei găsi o mulțime de tips & tricks și evenimente la care îți vei dori să ajungi. Eu mă duc să-mi savurez limonada cu gheață. Dacă ai încercat-o, să ne spui și nouă cât de mult ți-a plăcut. 😉