Un secret

Să vă spun un secret. De când eram mică mi-am dorit să fiu bărbat. Mă rog, la vârsta aceea voiam, de fapt, să fiu băiat, fiindcă lucrurile par mai simple din perspectivă masculină. Da, știu, și băieții plâng câteodată și au și ei dilemele lor, provocările și problemele lor. Dar mie-mi plăcea să mă cațăr prin copaci la țară, sî mă plimb cu bicicleta și eram foarte competitivă în jocurile din copilărie.

Vremea a trecut, am crescut și apoi au început să-mi placă mașinile, să mă joc Need For Speed și Football Manager, să mă uit cu tati la meciuri – toate astea în timp ce mama mea se întreba de ce. Să nu credeți acum că purtam haine largi și aveam părul scurt, fiindcă eram majoretă la vremea aceea și participasem chiar și la Miss. Îmi doream să pot sta până mai târziu afară și să am mai multă libertate de mișcare (adică să nu se îngrijoreze atât de mult ai mei când plecam undeva). Știți voi, probleme de adolescenți.

Nu am avut niciodată probleme de identitate, doar că uneori mi-aș fi dorit să văd lucrurile cu mai multă detașare și dintr-o perspectivă mai simplă, așa cum fac bărbații. Apreciez capacitatea bărbaților de a simplifica lucrurile și de a rămâne calmi în fața situațiilor mărunte, care pe femei le neliniștesc. Încerc să învăț și eu câte ceva din această atitudine, fiindcă e important să ne împrumutăm lucrurile bune unii altora. Și nu doar cămășile noi și cravatele nedesfăcute încă. 🙂

Când Răzvan Baciu și Alex Conu m-au invitat să scot la iveală latura mea masculină printr-o abordare foarte fun, am spus ”da” fără să clipesc. Povestea nu se rezumă la această fotografie, ci ea reprezintă doar un teasing pentru ceva ce va fi dezvăluit mâine.

A fost un exercițiu de imaginație foarte bun și extrem de distractiv, având în vedere că expresia facială din poză a fost muncită, fiindcă nu mă puteam opri din râs. Câteodată e tare interesant să te pui în pielea celuilalt, așa că încercați să faceți asta mai des, fetelor, fiindcă s-ar putea să-i înțelegeți mai bine pe bărbații din viața voastră.

Alături de mine au pozat Corina, Carmen și Pyuric, trei fete îndrăznețe, dezinvolte și care știu cum să dea culoare oricărui loc și moment.

There’s a new venue in town – Turbohalle

Am suferit mai mereu că Bucureştiul, faţă de alte capitale europene, e oarecum sărac în locuri, săli şi alte asemenea amplasamente unde se pot organiza evenimente, expoziţii, concerte şi alte reuniuni. Probabil moşternire a comunismului, încă luptăm cu spaţiul capitalei pentru a-l transforma într-un loc primitor, ofertant şi care te invită să-l experimentezi.

Însă încă ne lipsesc locuri în care să ne desfăşurăm, locuri în care să mergem să dansăm la concerte alături de mii de oameni, spaţii în care sonorizarea să se audă impecabil. Cum sunt o mare fană a concertelor, la care merg mai des decât merg în club (pentru atmosfera diferită, pentru muzică, pentru feeling etc.), mă bucur că uşor, uşor, însă, mai apar astfel de locuri. Astăzi vă prezint unul dintre ele.

Noul venue (mi se pare cea mai potrivită expresie care să definească un astfel de loc, deşi nu aparţine limbii române) se numeşte Turbohalle şi este definit drept un spaţiu cultural şi de evenimente, proiect realizat în comun cu Silver Church / Kulturhaus / Festivalul de film Anonimul / HappyFish / Delta Music Fest. Acest loc a luat naştere prin reinventarea unei relicve comuniste, şi anume prin conversia halelor fostei uzine comuniste Turbomecanica, iar acum oferă un spaţiu polivalent de aproximativ 5000 mp constituit din 5 hale alăturate, unde pot încăpea până la 6000 de oameni.

Mă bucur că acest venue are acces la metrou, fiind situat în cartierul Militari, pe B-dul Iuliu Maniu nr. 220B, exact la staţia de metrou Păcii.

Locul acesta se anunţă a fi unul nepretenţios, tocmai bun pentru relaxare şi concerte mai low key sau over the top, depinde de preferinţele fiecăruia. Deja îmi pot imagina tipurile de public care îl vor frecventa şi sunt sigură să aici se vor aduna oameni interesanţi, diferiţi şi care îmi vor stârni curiozitatea.

Ei bine, deşi romanii (nu, nu am mâncat un â) sigur nu au inaugurat Arenele Romane din Bucureşti cu o toga party, Turbohalle face o lansare ca la carte. Marea deschidere va avea loc pe data de 17 martie 2012, începând cu ora 22.00. Spaţiul va fi inaugurant cu un mix de cultură şi muzică, creat astfel încât să trezească apetitul pentru descoperire. Concerte pe scena 1 şi 2, o expoziţie de artă contemporană (sculptură, instalaţii, grafică şi gravură) şi un târg de fashion cu vânzare vor asigura entertainment-ul urban peste 10 zile. Nu vă faceţi griji că veţi suferi ca în deşert, fiindcă veţi avea la dispoziţie 3 baruri, VIP Area (cu bar propriu şi zonă de mese cu canapele), garderobă gratuită şi Chill-Out Zone.

Line-up-ul este unul interesant, eclectic, aşa cum este şi conceptul Turbohalle.

Intrarea la eveniment este de 30 lei în avans şi 50 lei la intrare.

Fiindcă sunt întotdeauna deschisă către a experimenta lucruri noi, mai ales când vine vorba de muzică şi de evenimente urbane, sper să vă deschid şi vouă apetitul pentru această inaugurare. Spuneţi-mi care ar fi cel mai interesant loc în care aţi vrea să mergeţi la un concert şi primii 15 comentatori vor primi câte o invitaţie dublă la festivităţile de inaugurare Turbohalle. Out with the old and in with the new. Cine face primul pas?

Invitaţiile sunt oferite de Oraşul Meu. Ghidul tău mobil în oraş.

Concursul se va desfăşura până la data de 13 martie, ora 00:00. Vă rog să-mi lăsaţi o adresă de email validă când comentaţi, ca să vă pot contacta pentru restul detaliilor.

LE: Câștigătorii au fost anunțați prin email, așa că nu uitați să vă verificați adresele (și în spam, în caz că filtrul vostru nu mă place). 🙂

Nada Mas – bucătăria spaniolă în toată splendoarea

Așa mă bucur când găsesc câte un loc în care mă simt în largul meu în orașul acesta apăsător, încât abia aștept să împartășesc vestea tuturor. Un restaurant ar trebui să fie un loc care să-ți ofere o experiență deplină, care să-ți antreneze toate simțurile și să te ajute să te relaxezi într-atât încât să uiti că orele trec. Ei bine, am găsit un loc demn de a fi menționat pe lista celor mai bune branduri din București. E drept că nu e la fel de faimos ca celelalte și că istoria sa e una recentă, însă are toate premisele pentru a deveni unul de succes.

Nada Mas e un restaurant cu specific spaniol pe care îl vei găsi în spatele Ateneului Român, cu geamuri mari și ale cărui lumini difuze te îmbie să-i descoperi căldura, mai ales când afară vremea e încă neprilenică pentru plimbare. Decorul elegant și simplu și atmosfera caldă mi-au făcut o impresie tare bună încă de la început. Mă bucur că nu e tipul de loc pretențios, în care să te simți stingher, ci un spațiu în care te simți de-al casei după a doua vizită.

De pe o masă din centru îmi fac cu ochiul tapas spaniole din partea casei, care îmi lasă gura apă: crochete de fructe de mare, pate de chorizo, jamon serrano și cartofi la cuptor cu rozmarin și tot felul de ale bunătățuri aduse tocmai din însorita Spanie. E Noche de Tapas, un prilej potrivit pentru gurmanzi și pofticioși de a gusta din preparatele restaurantului pentru a descoperi ce vor apoi să-și comande din meniu. Dacă adaugi și un pahar de vin roșu delicios, vei avea seara perfectă.

Într-o companie plăcută am reușit să uit de cele peste 10 ore de muncă din ziua respectivă și m-am îndulcit cu un Blackberry cheesecake fin și aromat. Mai multe delicii spaniole puteți găsi în meniu, la consultare căruia sunt sigură că veți fi gata să sunați pentru o rezervare. Acolo veți găsi un serviciu excelent și murmurul plăcut al celorlalți meseni care își povestesc întâmplările de peste zi. Pentru mine e unul dintre cele mai plăcute moduri de a-ți încheia seara.

Eu vi-l recomand cu drag fiindcă am aflat că cei care se ocupă de acest loc pun multă pasiune și afecțiune în fiecare lucru pe care îl fac, au grijă ca ingredientele folosite să fie cele mai bune și mai proaspete, iar acest lucru se vede. Dacă ajungeți acolo, să nu uitați să-mi povestiți cum a fost. O săptămână cu multă inspirație vă urez!

Mulțumesc The Light Writer pentru fotografii.

Nu înțeleg

Mă intristează și mă revoltă un fapt tot mai prezent în jurul meu: limbajul excesiv de vulgar și suburban al oamenilor. Pe stradă, în mall, în autobuz, la metrou, în scara blocului, adolescenți de 15-16 ani, tineri de 18-20 de ani, bărbați de 45-55 de ani, cu toții vorbesc atât de urât încât nu pot decât să mă încrunt de teamă și de amărăciune.

Nici fetele nu fac excepție. Înjurăturile au devenit completări firești ale frazelor, iar invectivele și ofensele grave se înlănțuiesc în tirade care sunt atât de agresive încât mă simt vizată personal. Nu cred că sunt prea sensibilă, nu cred că doar mie mi se pare anormal ce se întâmplă. Cu toate astea, nu îndrăznesc să deschid gura să-i blamez public pe cei care au uitat ce înseamnă respectul, pentru ei și pentru ceilalți. Astfel de oameni nu au etică, nu au limite morale, nu au control de sine, fiindcă nu conștientizează prezența și impactul lor în societate. ”Cine știe de ce sunt capabili”, îmi șoptește conștiința. Așa că închid ochii, respir adânc și trec mai departe.

Mi se pare grosolan și brutal limbajul folosit astăzi. Limba română a ajuns să doară atunci când o aud, a ajuns să-și piardă din strălucire, din firesc, din naturalețe și melodicitate din cauza acestui fenomen care se răspândește mai rapid decât o boală contagioasă. Nu o mai simt ca limba mea, cea pe care am studiat-o cu sârguință atâția ani, cea în care am spus cel mai profund ”te iubesc”.

Modul în care vorbim reflectă cine suntem, nu? Alegerea cuvintelor, alăturarea lor, umplerea lor de emoție – sunt lucrurile care m-au făcut să mă îndrăgostesc de literatură de când eram adolescentă. Cred în puterea cuvintelor enorm de mult, fiindcă limba și limbajul modelează comportamente, mentalități, atitudini. Iar când urechile îmi sunt bombardate zilnic cu limbajul dur al oamenilor pierduți (eu așa îi privesc), mă simt rușinată că accept această stare a lucrurilor, dar cum oare să încep să o schimb? De unde? De ce permitem bărbaților în toată firea să scoată ce e mai urât din caracterul lor în prezența doamnelor și domnișoarelor? De ce tinerele cred că vulgaritatea le definește și au un vocabular atât de limitat și distorsionat?

Știu, cauzele sunt multe. Știu, ne va lua mult prea mult timp să schimbăm aceste lucruri și mă tem că nu voi apuca să văd vreo îmbunătățire majoră în timpul vieții mele. Mă întreb ce s-a întâmplat cu moralitatea, cu respectul, cu eleganța, fiindcă au devenit atât de rare încât sunt privite cu ochi mari și zâmbete neîncrezătoare.

Cum readucem culoarea și frumusețea unei limbi atât de crunt torturate?

Sursa foto.

Grija de sine

De ceva vreme am început să am mai multă grijă de mine. Nu că înainte aș fi ieșit pe stradă în pantaloni bufanți înflorați sau cu părul ciufulit, însă sunt mai atentă cu ce mănânc, ce tipuri de țesături aleg când îmi iau haine și mai ales ce produse folosesc pentru pielea mea. Poate că vizita la americani m-a influențat nițel (și nu doar asta, după cum urmează să povestesc), însă cert e că nu mai cred că a folosi produse bio e un moft, așa cum suspectam înainte. Americanii cei cu scaun la cap au grijă ce introduc în organism și cu ce îl tratează la suprafață, iar eu cred că m-a prins ”curentul” acesta într-un moment potrivit.

La începutul lunii decembrie, anul trecut, Claudiu a avut amabilitatea să mă invite la lansarea unei game de produse importate din Germania, ale companiei Sante Naturkosmetik GmbH, din categoria bio, pe numele lor Sante. Le folosesc de două luni și am așteptat să le testez pe propria-mi piele pentru a simți diferența față de produsele cosmetice obișnuite. Ce pot spune pe scurt e că nu e minciună.

De ce sunt mai sănătoase produsele bio

Motivele sunt bine întemeiate: da, produsele bio sunt mai scumpe, însă acest lucru intervine fiindcă sunt produse din ingrediente controlate, au mai puține grăsimi și uleiuri sintetice și sunt certificate de instituții specializate. Parfumurile sunt mai naturale și chiar dacă nu toate produsele sunt intens aromate (precum cremele de față sau balsamul de buze), acest lucru nu e deloc un dezavantaj, ci un beneficiu, fiindcă înseamnă că au mai puține ingrediente chimice.

Eu am folosit șervețelele demachiante cu extract de goji (fructe uscate pline de vitamina C, pe care le ronțăi între mese), crema de față Balance 24h cu extract de acai, crema contur pentru ochi cu extract de acai, gelul de duș cioco-vanilla și șamponul cu ginko biloba, balsamul de buze cu goji și crema de mâini cu același ingredient, care miroase delicios!

Textura produselor, fluiditatea lor, modul în care curăță și protejează pielea sunt factorii care m-au convins că trebuie să-mi aleg cu mai multă atenție produsele cosmetice. N-am crezut niciodată în extracte de perle sau de diamante, însă un pic din campaniile publicitare se pare că s-au lipit și de mine, fiindcă am încercat tot felul de creme și am fost dezamagită.

Sante a devenit pentru mine un brand de încredere, deși nu are pagină de Facebook sau campanii de outdoor. E doar un brand cu produse bune, de calitate (germanii știu ei ce fac), pe care vi le recomand cu sinceritate. Cereți mostre și încercați-le înainte, ca apoi să alegeți ce e potrivit pentru voi. Pielea mea ”respiră” mai bine, e mai hidratată (mai ales mâinile, care sunt foarte uscate de obicei), iar buzele nu au suferit deloc de pe urma gerului de afară.

O listă completă e produse puteți găsi pe site-ul oficial (nu vă temeți, au și secțiune în limba engleză 🙂 ), iar pentru cunoscătoarele de limbă germană, aceasta e pagina de Facebook. În București, gama Sante se găsește în lanțul City Pharma.

Voi credeți în produsele bio? Le folosiți? Răspunsurile voastre ar veni perfect în completarea discuției începute aici despre ingredientele din produsele cosmetice.

Grija de sine nu se reduce însă doar la produsele folosite sau la mâncarea pe care o cumpărăm, ci și la somnul regulat, sport și o atitudine mai calmă față de toate nimicurile care ni se pun în cale. Cred că n-ar strica să mă apuc de citit și câteva cărți despre arta zen-ului, ca să-mi completez impulsurile către liniște și echilibru. 🙂

PS: O altă decizie legată de influența acestor produse este că am hotărât să nu-mi mai vopsesc părul. Îmi va trebui destulă voință, fiindcă fac asta de la 15 ani, dar cred că voi ieși biruitoare. 😀

Întoarcerea

Iată că am scos capul din nou în lumea digitală după o absență îndelungată și (aparent) nejustificată. Am lipsit fiindcă am călătorit peste mări și țări, până în partea cealaltă a lumii. După un an încărcat și cu prea puțină odihnă, am simțit nevoia profundă de a mă rupe aproape de tot de ce înseamnă blogging, internet, job și tot ce e legat de aceasta sferă. A fost o perioadă în care am simțit nevoia de lucruri simple, palpabile, de discuții despre viață și planuri de viitor, o vreme în care am avut chef să stau pe iarbă și să citesc, să am nopți liniștite și dimineți fără alarma de pe telefon. Așa a și fost.

Au fost 3 săptămâni in care am trăit intens, pe deplin, în care m-am bucurat din tot sufletul de oamenii din jurul meu și de locurile pe care le-am văzut, 3 săptămâni în care mi-am umplut inima de fericire și de liniște.

Deși e târziu și poate vremea bilanțurilor a trecut de mult, aș vrea să mulțumesc oamenilor cu care am lucrat anul trecut și care m-au ajutat să văd locuri și să fac lucruri pe care probabil altfel n-aș fi reușit. Sunt oameni de la care am învățat multe, oameni muncitori, pasionați, care vin dintr-un domeniu care încă se formează și pe care avem șansa să-l formăm într-un mod profesionist.

Petrom, How To Web, Dacia, Romtelecom, Muzeul Țăranului Român, AutoItalia, Heineken, Burn, Desperados, Bitdefender, Fratelli, Jack Daniel’s, Finlandia, Hotcity.ro, Urban.ro, Dentestet, Tuborg, Sante, Cinema City Cotroceni, GoTravel.ro, Body Art Wellness Club, Oxygen PR, Rogalski Grigoriu, The Practice, Muncesti.ro, Casa Vernescu, Acoustic Bloggers, Xteria, Renault, Gillette, Restaurant Casa Tulceană, Honda, Medas, J&B, Manly.ro, Groupon.ro, Asociația React, BCR Ladies Open Romania, Ciuc Premium, Lasermaxx, Ghefoto.ro – vă mulțumesc tuturor! (Sper să nu fi uitat pe nimeni.)

A fost un an în care am crescut foarte mult, și pe plan personal, dar și profesional, un an în care am făcut lucruri bune și în care am învățat din greșeli, un an în care m-am autodepășit, lucru pe care sper să-l pot face și în continuare.

Anul acesta am pus la cale alte planuri mari, fiindcă aceasta e, cred eu, vârsta la care să construiești lucruri mărețe, de care să te bucuri și pe care să le savurezi.

Așa că iertată fie-mi absența, dar mă voi revanșa cu povești frumoase.