Riscul

“Life is a daring adventure or nothing. Security is a superstition. It does not exist in nature.”

— Helen Keller

Contemplu ideea asta de vreo 48 de ore. Ba chiar un pic peste. Așa e când vine decembrie și începi să-ți faci socotelile, să scotocești prin sentimente, emoții, experiențe, doruri și dureri să vezi ce învățăminte ți-au rămas prin buzunare și ce merită să treacă pragul către o altă etapă.

Deși 31 decembrie e doar o altă zi în calendar, pentru fiecare dintre noi e o șansă să schimbe foaia, să facă lucrurile restante din anul trecut, să o ia de la capăt. Sigur, promisiunile din noaptea de Revelion se rezumă deseori doar la iterarea unor dorințe, însă unele se pot materializa, dacă esti suficient de motivat.

Ce-mi doresc eu de la mine anul viitor este să învăț să risc mai mult. Cred că de acest factor depinde cât de multe vreau să fac în viață, atât pe plan profesional, cât și personal. Refuzul mediocrității trebuie să fie mai mult decât un punct de vedere, iar experiențele marcante nu se întâmplă în zona de confort.

Am avut parte de o educație foarte bună, în care am fost învățată să fiu corectă, să muncesc mult, să-i respect pe ceilalți etc., valori puternice și stabile. Încep să simt însă nevoia de a avea mai mult curaj, de a face mai des lucruri pe care mi le doresc și poate ceilalți nu le consideră potrivite pentru mine și traiectoria mea. Nu vorbesc de rebeliune, ci de un pas înainte care se poate să nu-i mulțumească pe toți. Parcă mi-aș fi dorit ca ai mei să mă învețe să fiu mai ”înfiptă”, mai fără frică, să tind mai puțin spre a-mi imagina tot ce poate da greș într-o situație. Dar asta nu e doar responsabilitatea lor, ci și a mea. Încă mai am timp să schimb lucruri, să modelez aspecte în felul meu de a fi.

Știu, niciodată nu va fi toată lumea mulțumită de un lucru anume (situația ideală poate include maxim două persoane, în opinia mea). Riscul e mai mult decât răzvrătire, riscul necesită o doză de raționalitate, un mecanism de detașare emoțională (cea mai grea parte, în ceea ce mă priveștete) și un vis de atins.

Iată ce m-a inspirat să scriu acest articol:

Risk is nothing more than the calculated action of giving up a need to know and be aware of end result. Almost any action worth performing was or is in one way or another a risk. Life is a risk. Love is a risk. But that which is given up, that which is thrown to the wind not without care but rather without inhibition is that which will stand, inspire, and create life anew.

Risk is necessary to live. Risk allows the human to sacrifice his all-knowing tendencies and the need to know all that is occurring around him because when he does not need to know, he will know. When he does not need to do, he will do. Life comes unexpectedly because of action, recognition of beauty, and a certainty that the way things are meant to be will be, and nothing more.

Avem o societate foarte rezistentă la schimbare, cu un apetit extrem de scăzut pentru risc și simt că asta s-a reflectat și asupra mea. Dar vreau să schimb asta. Dacă până la 30 de ani nu îți asumi niște riscuri (calculate), nu cred că poți reuși să fii împlinit și să ajungi acolo unde îți dorești. Ajungi să te ancorezi prea mult în realitatea măruntă, care te înlănțuiește și te așază într-un tipar, marcându-te drept ”default”. Nu vreau să ajung în acea situație.

Cred că am atins acel prag în care trebuie să iau decizii care nu vor mulțumi pe toată lumea. E un prag al maturității care nu e deloc ușor de trecut și care te face să te îndoiești de multe aspecte din experiența și educația pe care le-ai acumulat. Dar nimeni nu știe cum e mai bine, nici măcar eu, așa că prefer o viață presărată cu ”am încercat și n-a ieșit”, decât una încărcată de regrete ale lucrurilor pe care nu le-am trăit.

Certitudini nu există, oricât de mult am vrea să stăm cu picioarele pe o bucată de pământ stabil, doar a noastră. Mi-e greu să trec de stadiul acesta, dar știu că, dacă o fac, mă voi simți mult mai bine cu mine însămi. Un risc asumat ar însemna o îngăduință față de mine însămi (posibilitatea să dau greș) și o victorie asupra necunoscutului (m-am avântat și-s teafără).

Până la urmă, rețete nu există, iar sfaturile sunt bune doar de ascultat și băgat la cap, dar măcar avem îndemnuri ca acesta:

“Risk more than others think is safe. Care more than others think is wise. Dream more than others think is practical. Expect more than others think is possible.”

— Claude Bissell

Iar în final, o întrebare:

Am învățat să mănânc din nou

Treceam printr-o perioadă în care nu mai dădeam importanță mâncării. Gustul, textura, prezentarea – nimic din toate astea nu mă mai entuziasma și nu mai regăseam plăcere în a mânca. Știam că ceva e în neregulă, dar nu mă preocupa acest aspect.

Chiar atunci când eram pe cale să uit cu totul că mâncarea e o parte importantă din ceea ce suntem și din funcționarea noastră biologică, mi-a căzut în mâini cartea lui Anthony Bourdain, ”Kitchen confidential”. Văzusem serialul TV cu același nume, ecranizare a cărții, și știam că fusese excelent, de aceea am devorat cartea în câteva zile.

Un bucătar dintr-o bucată

Anthony Bourdain e un bucătar șef cu o istorie personală de vicii, dependențe (nu doar de mâncare), reușite și eșecuri în egală măsură, care împreună creează un fir narativ atât de captivant încât nu te poți desprinde de el. Ușurința cu care scrie și stilul său extrem de sincer, incisiv și auto ironic e pur și simplu delicios. Consistența și ritmul cărții o fac să fie o lectură plăcută, antrenantă și care îți dezvăluie o lume despre care nu te-ai fi gândit niciodată că arată mai mult ca o unitate militară de mercenari decât ca un laborator de creație gastronomică.

Mercenarii din bucătărie

Bourdain prezintă fără perdea toate ascunzișurile și mecanismele de funcționare a unei bucătării a unui restaurant, fie el mai mare sau mai mic. Tot ce pot spune e că, dacă voi credeți că e o atmosferă senină și liniștită, vă înșelați. Marile bucătării ale lumii sunt un iad, populat cu bucătari mercenari, cu orgolii greu de gestionat, cu bucătari șefi tiranici (cum e și Bourdain), cu vicii și cu intrigi nenumărate. E un teren de luptă, iar noi, cei care așteptăm mâncarea vorbind despre problemele de peste zi, uitându-ne din când în când la ceas, n-avem habar de viteza și haosul care domnesc dincolo de acele uși.

Cartea lui Bourdain oferă insight-uri prețioase cu privire la domeniul gastronomiei profesionale, dar și multe istorii personale cu povețe valoroase. Cartea lui e presărată cu observații care te pot ajuta să-ți consolidezi caracterul și câteva sfaturi bine plasate, sub forma unui cod de conduită, care sunt valabile în orice domeniu.

Datorită cărții lui Anthony Bourdain am învățat să dau din nou importanță mâncării și să regăsesc plăcerea de a sta la masă. Ba chiar am căpătat curiozitatea de a încerca lucruri noi, de a gusta și de a experimenta combinații gastronomice și texturi neașteptate. Și tocmai am început să mă uit la ”No reservations”, show-ul TV al lui Anthony de pe Travel Channel. Practic, Anthony călătorește prin toată lumea și mănâncă. Da, și eu îl invidiez. 🙂

Voi aveți vreun bucătar preferat, dintre cei cunoscuți la nivel internațional?

Surse foto: 1, 2.

Am un vecin

Drumul Taberei e unul dintre cele mai liniștite cartiere ale orașului acesta aglomerat și haotic. E unul dintre puținele locuri în care chiar mă mai simt în siguranță, unde încă mai e verdeață și unde-mi place să mă întorc după o zi plină. Dar chiar și aici sunt oameni care fac notă discordantă cu peisajul. Dincolo de pensionari, în blocul meu de 91 de garsoniere stau tot felul de oameni. M-am întâlnit în lift cu bătrânei, studenți, tineri căsătoriți etc.

În blocul meu nu se aud manele și e destul de curățenie, dar am un vecin care mă sperie. Garsoniera lui e lipită de a mea și în fiecare zi, fie dimineață, seară sau în timpul zilei, îl aud înjurând și urlând. Se întâmplă brusc și fără avertisment, câteodată dis de dimineață, când nici n-am apucat să deschid ochii. Urlă dintr-o dată și înjură oribil, violent, înfricoșător. E un sentiment îngrozitor să te trezești auzind astfel de lucruri. E cumplit ca liniștea nopții să fie sfâșiată de răcnetele atroce ale unui om care îți pare pe jumătate fiară în acea clipă.

Nu știu pe cine înjură sau cu cine se ceartă și mi-e teamă să întreb. Nu mă simt în stare să-i bat la ușă și să-i cer socoteală pentru comportamentul lui. Cine știe ce s-ar putea întâmpla dacă plec de acasă? M-am întâlnit de 2-3 ori cu el în lift. E îmbrăcat ponosit, cu o geacă veche, dar nu murdară. Are o voce groasă, răgușită, probabil de la fumat sau băutură. Vorbește în cuvinte puține, pe care le pronunță apăsat și pare să aibă mintea foarte tulbure. Într-o seară l-a adus un alt bărbat acasă, deci probabil băuse prea mult. Altă dată avea ușa întredeschisă și am zărit cutii și sticle de plastic împrăștiate, într-o mizerie greu de descris. De la el au început să vină și la mine gândaci, de care m-am chinuit săptămâni la rând să scap, luni chiar. În mod clar locuiește singur.

Administratora de bloc nu are ce să facă, fiindcă plătește întreținerea. La poliția de proximitate nu am sunat încă, fiindcă mă tem că nu vor face nimic (dar poate mă înșel). Nu-mi dau seama de unde vin accesele acestea de furie și de ce vin atât de brusc, cu o explozie de violență verbală pe care rar am întâlnit-o. Nu știu care e sursa încrâncenării, a urii și a frustrărilor duse la paroxism. Nu știu deloc ce aș putea să fac în situația asta, dar cert e că devine din ce în ce mai greu să suport aceste rafale de ură ce vin de dincolo de pereții casei mele. Pe de altă parte mă gândesc că ar putea face un atac cerebral sau un atac de cord în timpul unei astfel de scene de încordare nervoasă. Mi-e ciudă pe el și milă de el în același timp.

E ciudat cum poate cineva să-ți răpească sentimentul siguranței pe care ar trebui să-l ai în propria casă. Ciudat și descumpănitor.

V-ați confruntat vreodată cu un astfel de caz? Cum îmi recomandați să acționez?

Surse foto: 1, 2.

Top personal: 10 fotografii din National Geographic Photo Contest 2011

Pentru ochiul observator de frumos al unei devoratoare de fotografii reușite, National Geographic Photo Contest are în 2011 o serie de delicii vizuale, dacă-mi permiteți să le numesc astfel. Dincolo de elementul spectaculos pe care-l curprinde fiecare fotografie, cel mai tare mă fascinează amestescul de spontaneitate, dedicare și un strop de noroc pe care fotografii ce și-au înscris materialele le au. Autenticitatea și frumusețea surprinzătoare a locurilor imortalizate ne aduc aminte de viața de dincolo de birouri, orașe, urbanitate.

Mulțumesc Auraș pentru idee. Poate pornim o leapșă, dacă mai avem pasionați, mai ales dintre bloggerii noștri fotografi. Dragoș, Cătălin, Alex?

Care sunt preferatele voastre?

ZaMaNi Party – gânduri de după


A venit și a trecut ca un fulger bine plasat. 🙂 Ziua de naștere a subsemnatei, a lui Toma și a lui Cristi a fost în pregătiri intense de ceva vreme încoace, căci voiam să oferim invitaților o experiență demnă de zodia noastră, adică intensă. Au fost râsete și zâmbete, invitați din toate colțurile blogosferei, ba chiar și câțiva offlineri și ar fi fost și ciocnit de pahare, dar au fost din carton, deci silețioase.

Înainte de ZaMaNi party era liniște și pace la Mătăsari 17. Apoi a început vârtejul de invitați, dedicații pe wall-ul de la fața locului (foarte offline de felul lui), un mix reușit de muzică și licori aromate, care au condus, inevitabil, către karaoke. După miezul nopții a venit și rândul sărbătoriților să fie cadorisiți și să împartă mulțumiri. Și apoi s-a reluat dansul. 😀

Pe scurt:

Foto a făcut Cristi Șuțu (și aici încă un set) și Arhi are și el dovezi de voie bună.

Și pentru că au fost și ceva ingrediente care ne-au ajutat să dăm mai multă savoare petrecerii, trebuie să amintesc o mână de branduri dragi nouă, cu care am lucrat și care ne-au îmbogățit cu o mulțime de amintiri plăcute: Desperados, Pepsi, Finlandia, Jack Daniel’s, El Jimador, Heineken, Burn și Home Matasari. Cu toată bunăvoința lor și cu cheful de distracție specific bloggerilor a ieșit o noapte de pomină.

Mă bucur c-ați fost alături de noi sâmbătă. Mai facem?

PS: Dacă sunteți curioși, așa a arătat invitația:

Sursa foto.

PS: Mărturii găsiți și la: Vali, Denisia, Dan.

Apel la pdf-uri


De când am primul mult-doritul Kindle, mi-am făcut și curaj să încropesc o listă de cărți pe care aș vrea să le citesc ne-a-pă-rat! Fiindcă eu cred că, în unele cazuri, crowdsourcing-ul chiar funcționează, m-am gândit să fac apel la voi și la bibliotecile voastre electronice, să vedem dacă reușim să găsim, în format pdf sau Kindle, vreuna dintre cărțile următoare:

  1. Eben Pagan How To Build a Profitable Business Starting From Scratch
  2. The 22 Immutable Laws of Marketing: Violate Them at Your Own Risk! – Al Ries & Jack Trout
  3. Positioning: The Battle for Your Mind – Al Ries & Jack Trout
  4. Purple Cow, New Edition: Transform Your Business by Being Remarkable – Seth Godin
  5. On Writing Well, 30th Anniversary Edition: The Classic Guide to Writing Nonfiction – William Zinsser
  6. On Writing: 10th Anniversary Edition: A Memoir of the Craft – Stephen King
  7. The Elements of Style – William Strunk, E. B. White and Roger Angell
  8. Citizen Marketers: When People Are the Message – Ben Mcconnell, Jackie Huba
  9. The Anatomy of Buzz Revisited: Real-life lessons in Word-of-Mouth Marketing – Emanuel Rosen
  10. Personality Not Included: Why Companies Lose Their Authenticity And How Great Brands Get it Back – Rohit Bhargava
  11. Naked Conversations: How Blogs are Changing the Way Businesses Talk with Customers – Robert Scoble, Shel Israel
  12. The Cluetrain Manifesto: The End of Business as Usual – Christopher Locke, Rick Levine, Doc Searls, David Weinberger
  13. The War of Art: Break Through the Blocks and Win Your Inner Creative Battles – Steven Pressfield
  14. Incredible Secret Money Machine – Don Lancaster
  15. The Origin of Brands: How Product Evolution Creates Endless Possibilities for New Brands –
    Al Ries, Laura Ries
  16. The Dip: A Little Book That Teaches You When to Quit (and When to Stick) – Seth Godin
  17. Blink: The Power of Thinking Without Thinking – Malcolm Gladwell
  18. The Long Tail: Why the Future of Business is Selling Less of More – Chris Anderson
  19. Sensual Woman: An Exploration of the True Meaning and Value of Sensuality – Sarah Bartlett
  20. Getting Things Done: The Art of Stress-Free Productivity – David Allen
  21. Save The Cat! The Last Book on Screenwriting You’ll Ever Need – Blake Snyder

Adăugăm la listă și căutările lui Tudor Iacob:

  1. The 4-Hour Workweek by Timothy Ferriss
  2. Incognito: The Secret Lives of the Brain by: David Eagleman
  3. The Master Switch: The Rise and Fall of Information Empires (Borzoi Books) by Tim Wu
  4. I’m Feeling Lucky: The Confessions of Google Employee Number 59 by Douglas Edwards
  5. The Black Swan by Nassem Nicholas Taleb
  6. The Art of the Start by Guy Kawasaki
  7. The long tail – Chris Andersen
  8. The Innovator’s Dilemma & The Innovator’s Solution by Clayton M. Christensen
  9. Inside the Tornado: Marketing Strategies from Silicon Valley’s Cutting Edge
  10. Losing my virginity – Richard Branson

Desigur, sunt dispusă să împrumut/ofer oricare dintre cărțile din loialul meu laptop oricui le dorește. Virtual book sharing FTW! 😀

So, cine se simte darnic astăzi?

LE: Săptămâna viitoare voi face o arhivă cu toate cărțile pe care le am sau le-am primit și voi pune linkul de download aici, ca să se poată bucura toată lumea de ele. 😀

Sursa foto.

 

LE2: Datorită vouă, am făcut rost de majoritatea cărților din lista mea, pe care abia aștept să le citesc, din care abia aștept să-mi iau notițe și din care abia aștept să pun în practică tot felul de sfaturi. Puteți descărca și voi arhiva de aici (va fi online până pe 30 nov. 2011).

LE3: Mai găsiți și a listă foarte frumoasă de literatură de calitate pe Elefant.ro. Sunt în format mobi sau epub, deci pentru e-readere.