De curand s-au mutat niste vecini noi pe scara, la etajul 1. OK, nimic special. Acesti vecini s-au apucat de renovat apartamentul. Din nou, nimic iesit din comun. Ieri dimineata m-am trezit cu o tanti la usa, care n-a avut decenta sa se prezinte si mai ca a intrat peste mine in casa. Eu, abia trezita, ma uitam cu ochi tulburi la ea, care-mi cerea numarul de telefon al altor vecini. Dincolo de faptul ca nu eram deloc interesata de subiect si nici n-aveam chef sa fiu amabila, individa chiar arata dubios.
Cum spuneam, noii vecini s-au apucat de facut curat in apartament. Si ai mei au facut curat in apartament. Si a durat aproape un an, dar nu s-a plans nimeni, pentru ca am stiut sa nu exageram cu zgomotul. Dar noii veniti probabil ca nu realizeaza ca nu e normal sa trezeasca tot cartierul la 7:30 dimineata cu bormasina. Mai intai fac incalzirea cu ciocanul si apoi continua “simfonia” cu bormasina. Iar pe la pranz se opresc. Oare chiar n-ar putea face asta de la ora 10 incolo?
Partea si mai proasta e ca si la blocul de langa mine si la cel din fata mea se fac aceleasi lucrari. Deci tot vacarmul se inmulteste cu 3. De aici rezulta: eu trezindu-ma cu dureri de cap, extrem de irascibila si cu un chef nebun sa ma duc sa le dau o gaura in cap, ca sa se mai aeriseasca golul.
Asta se adauga la greata pe care mi-o provoaca orasul, la nervii pe care mi-i face maica-mea si mai ales la dorul de iubitul meu. Si toate astea imi dau o stare de agitatie si nervi, greu de suportat.
