Sunt oameni care ma fac sa ma simt fragila, dar in acelasi timp puternica. Sunt oameni care ma inspira si imi ordoneaza gandirea. Sunt oameni care imi starnesc o avalansa de amintiri. Sunt oameni care ma enerveaza doar cat ma gandesc la ei. Sunt oameni care m-au marcat profund si sunt oameni care au trecut ca niste umbre prin viata mea. Sunt oameni pe care am crezut ca ii iubesc la un moment dat, dar am descoperit ulterior ca era doar infatuare.
In paranteza fie spus, am constatat ca la definita pe care o dam iubirii, influentati de Holywood sau literatura, se adauga mereu cate ceva. Pe parcursul vietii aflam ca dragostea e mai mult decat fluturasi in stomac, mai mult decat gesturi frumoase, mai mult decat vise impartasite. Iubirea e abilitatea de a face niste cuvinte frumoase sa zambeasca, vointa de a realiza pas cu pas fiecare vis.
Revin. Sunt oameni prin care pot vedea si oameni opaci ca un zid. Sunt oameni pe care ii respect profund si oameni pe care dispretuiesc.
Azi simt nevoia de a da un nou curs, mai ordonat, vietii mele. Si pentru a face asta am nevoie de categorii, de clasificari, de etichete. Simt nevoia de un pic de disciplina, fizica si mentala, dupa saptamana trecuta, care a fost cam agitata.
Acum vad lucrurile mai clar si am inceput sa accept lucruri pe care inainte refuzam sa cred ca le vreau. Incet, incet imi construiesc o noua idee despre cum ar trebui sa arate viitorul meu.
