Guest post scris de Adina Tudor.
Recunosc, m-am aşezat pe scaunul comod de cinematograf, ştiind exact ce o să se întâmple, sau, mai degrabă, crezând că ştiu punct cu punct ce o să urmeze. Venisem, ca orice fan, cu gândul să văd cum a fost transpusă şi ultima parte a ultimei cărţi pe ecran şi întrebându-mă deja dacă va fi mai bună decât precedentele. Nu m-am aşteptat nici măcar pentru o secundă să am vreo surpriză. Ei bine, nici că aş fi putut să mă înşel mai tare.
The Twilight Saga: Breaking Dawn – Part 2
Însă până acolo, e cale de aproape-un film întreg, iar totul începe cu transfomarea Bellei în vampir, suprapusă şi combinată într-un mod foarte original cu genericul. De fapt, întreaga producţie arată bine, compensând astfel un pic din dialogul destul de sec de pe alocuri (din păcate, această mică problemă nu s-a schimbat nici măcar în ultimul film – chiar dacă schimburile de replici scurte sună bine în carte, nu înseamnă că dau bine şi în varianta video, oameni buni!).
Prima scenă, cea în care Bella deschide pentru prima dată ochii în noua ei formă de vampir, este mai puţin spectaculoasă decât am anticipat. Desigur, fiind vorba de Kristen, nici nu putea fi vorba de cine ştie ce gamă variată de emoţii. În secvenţa imediat următoare, însă, cea a primei vânători, lucrurile sunt ceva mai spectaculoase decât ar fi trebuit. Aş zice că Breaking Dawn Part II mizează tocmai pe un joc de-a compensarea. Dacă anumite secvenţe, preluate aproape integral din carte, încetinesc un pic ritmul acţiunii, ele sunt urmate imediat de momente mai dinamice sau scene prezentate intenţionat într-un mod mult mai umoristic.
Ca fană declarată ce mă găsesc, am apreciat Breaking Dawn Part II mult mai mult decât prima parte cu siguranţă. Cel puţin din punctul de vedere al acţiunii, Urmărind şi reacţiile celor din sală, aş zice că poate ultima parte din saga Amurg nu-i chiar aşa de rea nici pentru cei care nu au vreo pasiune pentru Twilight. Filmul este suficient de dinamic şi suficient de amuzant cât să nu plictisească chiar şi pe cel târât cu forţa în sală (s-au mai auzit poveşti de iubiţi strânşi cu uşa vizavi de însoţirea iubitelor la Twilight). Iar eu trec cu vederea faptul că personajele se deplasează numai în cupluri, că s-a exagerat un pic cu super viteza sau că nu e deloc timp suficient pentru a arunca puţin mai mult lumina reflectoarelor şi pe personajele secundare.
Iar finalul, ei bine…. Aţi auzit până acum prin presă că se vorbea despre nişte schimbări făcute cu aprobarea lui Stephenie Meyer? 🙂
Așa că, dacă vremea friguroasă te îndeamnă către locuri de relaxare cu scaune confortabile, popcorn cald și ceai fierbinte, știi unde trebuie să ajungi.
Sursa foto.
