Primit pe mail de la iubitul meu. Stereotip sau realitate?

Jurnalul ei:

Sambata seara mi s-a parut ca se purta ciudat. Facusem planuri sa mergem la un bar ca sa bem ceva. Fusesem la cumparaturi cu prietenele mele toata ziua si am crezut ca era suparat ca am intarziat. Nu a zis nimic. Conversatia nu incepea, asa ca am propus sa mergem undeva unde sa putem vorbi in liniste. A fost de acord, dar era in continuare tacut si absent. L-am intrebat ce nu era in regula. A spus ca e totul ok. L-am intrebat daca e suparat pe mine… daca tacerea lui e din vina mea. Mi-a spus ca nu are legatura cu mine si sa nu imi fac probleme.

In drum spre casa i-am spus ca il iubesc, el doar a zambit si a continuat sa conduca. Nu imi pot explica comportamentul lui. Nu inteleg de ce nu mi-a spus “si eu te iubesc”…

Cand am ajuns acasa, am simtit ca l-am pierdut, ca si cum nu ar mai fi dorit sa aiba de a face cu mine niciodata. Pur si simplu statea si se uita la televizor. Parea atat de distant si absent!… In final m-am hotarat sa merg sa ma culc. Dupa vreo 10 minute a venit si el in pat, si spre surprinderea mea a fost receptiv la mangaierile mele, si am facut dragoste. Dar tot nu era el… am simtit ca era distras si cu gandul in alta parte. Am simtit ca nu mai rezist, asa ca m-am hotarat sa il confrunt, dar el adormise deja. Am inceput sa plang inabusit pentru ca nu vroiam sa-l trezesc si am plans, si am plans, pana am adormit si eu. Sunt disperata. Nu stiu ce sa ma fac. Sunt aproape sigura ca se gandeste la alta. Viata mea e un dezastru…

Jurnalul lui:

Nasol. Azi Rapid a pierdut in deplasare. Dar macar am facut sex.