Aseară mă gândeam cât de stingheră mă simt când merg la conferințe sau când mă aflu în contexte publice în care trebuie să mănânc. Nu sufăr de anxietate, dar e drept că devin foarte self-conscious când trebuie să servesc masa în public, mai ales la evenimente elegante sau alături de oameni care mă intimidează prin nivelul lor intelectual/social/etc. Poate-mi fac cu ochiul gustările și poate că tare le-a încerca, dar teama de a nu zâmbi apoi cu ceva între dinți și gândul la dezacordul între ținută și mușcatul din tartină mă fac deseori să mă răzgândesc.

Am vrut însă să fac o mică cercetare înainte, așa cum fac întotdeauna, să aflu cum se reflectă acest lucru online, și am rămas surprinsă de gravitatea problemelor cu care se confruntă unele persoane. Mâncatul în public pentru unii oameni înseamnă teamă, frustrare și chiar agonie, fiind vorba de o fobie în toată regula. Se pare că e vorba de o nevroză legată de mâncare, corelată cu imaginea negativă despre propriul corp. Nu m-am gândit însă niciodată că de la teama de a nu arăta ridicol și de a te păta cu vreo bucățică de ceva se poate ajunge până la a suferi de foame fiindcă nu poți înghiți nimic.

Iată care par a fi cauzele:

”Food neuroses tend to develop quite early on in life. If one learned to connect food to rewards or punishments, then one’s diet is usually marked by such preoccupations. Women are taught to focus, from the time they are little girls, on the level of their attractiveness. Such an obsession can lead to a hyper awareness and thus, an increased amount of anxiety, regarding what one puts in one’s mouth or what one looks like while eating.”

(Sursa)

De partea cealaltă a baricadei sunt oamenii care mănâncă oriunde și oricum. Îi vedeți și voi: mănâncă în autobuz, în tren, se înfruptă din shaorma la colț de stradă etc. Aici vorbim despre alt context, unul pe care nu îl găsesc a fi foarte sanitar. Desigur, și eu am ronțăit covrigi pe stradă când nu reușisem să iau masa până la ora 4 pm și mă lua cu leșin, însă de acolo până la a mânca salam cu ceapă în tren e cale lungă. În San Francisco chiar există un festival tematic: San Francisco Street Food Festival, care are loc în August și e motiv de a-ți delecta papilele gustative cu tot felul de bunătăți.

În New York situția privind mâncatul în metrou este chiar mai dramatică decât atât:

”BILL PERKINS, a Democratic state senator who represents Harlem, has introduced legislation that would ban eating in the New York City subway system and fine first-time violators $250 (twice that for repeat offenders). Mr. Perkins and his allies — including the local transit workers’ union — argue, not unreasonably, that eating on the subway breeds rats.”

(Sursa)

Pe de altă parte, cultura mâncării pe stradă e dezvoltată în multe culturi, în care barurile și terasele, dar și vânzătorii ambulanți își întind mesele până sub ochii trecătorilor, îmbiindu-i cu arome și culori apetisante. Așadar, cum împăcăm toate aceste constradicții sociale?

Voi vă simțiți în largul vostru mâncând în public (pe stradă, la conferințe sau alte evenimente etc.)?

Surse foto: 1, 2.