O doza de realitate: costurile de a fi femeie

Cumva zilele acestea se desfășoară în jurul unei teme comune, indiferent de subiectele abordate: realismul și conștientizarea. Sunt două teme, știu, dar pentru mine compun una singură. Datorită acestei atitudini care mă determină să mă implic în unele dintre problemele importante de care aud, am ajuns să citesc articole educative și care conțin acel wake-up call de care toți avem nevoie uneori.

Articolul acesta trebuia să fie legat de costurile de a fi femeie, cele reale, care includ analize, grijă pentru sănătate, produse de îngrijire personală, garderobă etc., toate plătite din salarii ceva mai mici decât ale bărbaților. Voiam să le prezint pe toate fără exagerări, ci in limitele normalului. Însă toate acestea au pălit în fața a ceea ce s-a întâmplat săptămâna asta.

Dincolo de toate costurile financiare, aș vrea să discut despre costurile emoționale pe care o presupune faptul de a fi reprezentantă a sexului frumos sau a sexului slab, în acest caz. Nu au fost puține dățile în care m-am simțit agresată în București, mai ales verbal. Asta fără să port haine provocatoare și fără să caut să atrag atenția asupra mea. E umilitor să fii ținta glumelor proaste a puștilor răsfățați sau, mai rău, a puștilor de etnie romă, care sunt cei mai vulgari dintre toți. E dezonorant să auzi cuvinte degrandante din gura unor bărbați care au acasă copii de vârsta ta. Dar nu-mi pot imagina drama tinerei care a fost violată în mijlocul zilei într-un oraș pe ale cărui străzi merg în fiecare zi. Nu știu cum poți trece vreodată peste o astfel de traumă.

3981889832_0217930574_oMai grav e că în pericol poate fi femeia pe care o iubești, care devine complet vulnerabilă în clipa în care oamenii de lângă ea o privesc nepăsători.
E femeia căreia îi tai calea când trece la semafor.
Femeia pe care nu o ajuți când are de cărat greutăți.
E femeia în vârstă căreia nu îi cedezi scaunul în metrou sau în RATB.
E femeia care muncește și are grijă de familia sa, fie că are sau nu copii.
E femeia care a învățat mult, care face eforturi pentru a îndeplini cât mai multe roluri sociale cu succes, dar nu cu superficialitate sau fățărnicie.
E femeia care își asumă responsabilități și le duce la sfârșit cu brio.
E femeia care, după o zi plină, mai are încă multe de făcut când ajunge acasă.
E femeia pe care unii bărbați o văd doar ca pe un obiect, față de care nu au respect și pe care aleg să o agreseze cu privire, cu vorbele sau mai rău…

Știu o mulțime de astfel de femei muncitoare și cuminți și mai știu că pe orice femeie un astfel de abuz sau abuzuri de nivel mai mic o marchează și o fac să se simtă neputincioasă și singură. Ce-i spui unei astfel de femei despre oamenii din jurul său? Cum ar putea vreodată să mai aibă încredere în cineva după ce a fost ignorată într-un punct crucial al vieții sale?

Eu nu știu ce aș putea să-i spun. Voi?

5 Responses

  1. Anne-Marie
    Sep 13, 2013 - 07:56 PM

    Bravo, Andrușca, bun!

    Reply
  2. Cosmin
    Sep 13, 2013 - 07:58 PM

    Ok, inteleg atitudinea feminista, dar…
    Riscurile la care e supusa o femeie in societate nu sunt mai rele decat cele la care sunt supusi barbatii, ba din contra.
    Daca o femeie are parte de un viol traumatizant, in astfel de situatii barbatii sunt cel putin injunghiati, de situatiile extreme nici nu vreau sa vorbesc.

    Tot ce as putea eu sa-i spun, e sa fie mai atenta la mediul in care umbla. Sa constientizeze daca e unu in spatele ei, sau daca se indreapta unul spre ea si sa faca tot posibilul sa-i evite. Mai mult nu ai ce sa faci decat sa incerci sa eviti situatiile conflictuale.

    Cat despre increderea in alte persoane. Daca e o persoana puternica, va gasi resurse sa depaseasca acest moment traumatizant, pentru ca in viitor sa poata avea din nou relatii normale cu societatea.

    Reply
    • Andra Zaharia
      Sep 14, 2013 - 08:40 AM

      Nu e neaparat o atitudine feminista, ci de recunoastere a unor conditii care uneori supun femeile unor tratamente care le zdruncina serios increderea in ele si multe ale elemente. Eu sunt extrem de constienta de ce se intampla in jurul meu, sunt mereu atenta, evit situatiile conflictuale si nu raspund agresiunilor verbale, dar asta nu inseamna ca nu ma afecteaza. Cat despre trauma unui viol, oricat de puternica ar fi o femeie si oricata terapie ar face, o asemenea rana e greu de vindecat.

      Reply
  3. Bogdan Popescu
    Sep 15, 2013 - 08:47 PM

    Formatia profesionala ma indeamna sa astept sfarsitul anchetei privind presupusul viol de zilele trecute!Totodata, dupa cum bine stii, bolnavii mintali ai Bucurestiului(ce se inmultesc in progresie geometrica) isi fac veacul pe strazi si in mijloacele de transport din cauza lipsei de locuri in ospicii si spitale!Apoi, cred ca barbati primitivi si necivilizati din Romania sunt….romani, fie ca sunt olteni,moldoveni, bucuresteni sau…..de etnie roma!Din pacate, in ochii europei civilizate toti romanii au aceeasi etnie,sursa tuturor relelor in opinia lor!In cele din urma, consider blogul tau o sursa de informare si de opinie avizata si ma bucur ca cenzurezi comentariile triviale, ce nu isi gasesc locul aici!Aparitia unei femei frumoase este un motiv de admiratie spontana si decenta, nu un prilej de eliberare a fruustrarilor !

    Reply
  4. Sorin
    Oct 16, 2013 - 10:25 AM

    Da. Pai in vremurile prezente cu societatea aferenta, in care femeile sunt invatate cum sa abia grija sa nu fie violate in loc sa invete viitorii barbati (stii la ce ma refer) sa nu violeze si respecte femeile si rolul lor, in care ti se induce mereu instinctul de combatare in favoarea celui de prevenire, violul sau agresiunea fizica este doar un cuvant muuuult prea uzat si folosit, asta pana cand i se intampla unei persoane apropiate sau chiar din familie. Atunci este suferinta. Dar, f**k logic.

    Reply

Leave a Comment

 

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.