When in Rome…look for love

Și nu doar la Roma, ci oriunde am fi.

În seara asta m-au invitat fetele de la Hotcity.ro la film, la When in Rome, mai exact (vă mulțumesc!). O comedioară romantică extrem de simpatică, care ne-a făcut să râdem copios în unele momente și să oftăm în altele.Am avut o companie extrem de plăcută în timpul filmului, și anume pe Ileana și pe Minxieee, cu care am șușotit ca între fete. 🙂

Recunosc că m-am regăsit puțin în protagonista workaholică (n-am ajuns, totuși, la nivelul ei și sper nici să n-o fac), care crede că Făt Frumos e doar cel pe care-l poate iubi mai mult decât își iubește jobul. Tind uneori să încerc să compensez prin satisfacțiile profesionale alte lipsuri. Cu toții am făcut asta la un moment dat, dar încerc să nu fac un obicei. Putem cădea ușor în capcana de a crede că doar jobul ne face fericiți, ceea ce e complet greșit.

Căutarea echilibrului e un dans continuu pe sârmă, în timpul căruia trebuie să știi să echilibrezi greutățile din viață pentru a putea fi fericit. Cred că aici cuvântul cheie este căutarea. Suntem prinși într-un vârtej al căutării iubirii, a fericirii, care se potolește uneori, dar doar pentru câteva clipe. Eu sunt de părere că nu există doar o dragoste sau doar un Făt Frumos, ci mai multe și mai mulți, unele experiențe fiind mai frumoase decât altele.

Trebuie să nu percepem lucrurile ca fiind definitive și să nu renunțăm la căutarea noastră. E drept că, odată cu trecerea anilor, lucrurile devin tot mai complicate și tânjim tot mai mult după lucruri simple, după sentimente inocente, dar nu spune nimeni că nu le putem avea. E drept că ne pierdem din avânt și din energie și că devine obositor să o luăm de la capăt. Cu toate acestea, nu ne putem așeza pe jos, așa cum fac copiii mici, și să spunem răspicat că nu mai vrem. Clipele acelea de început, în care începi să te îndrăgostești și în care simți că lumea e a ta, ele sunt tot ce contează. Recunosc că mi-e dor să mă mai simt astfel, dar probabil va veni și momentul. Dacă eu sunt fericită, îi pot face și pe cei din jurul meu fericiți. Iar ăsta e scopul meu în viață, dincolo de orice altceva. Fericirea. Simplu.

După efuziunea asta sentimentală vă las cu o piesă la fel de sentimentală, dar foarte simpatică, pe care am tot ascultat-o zilele astea:

PS: Josh Duhamel is sooooo hot! 😀

Romeo si Julieta la TNO

Aseara am fost, impreuna cu un grup considerabil de prieteni si cunostinte (29, ca sa va dau o cifra exacta), la Teatrul National de Opereta sa vedem “Romeo si Julieta”, un spectacol foarte laudat. Si pomul laudat a fost, intr-adevar, extraordinar! O interpretare moderna a piesei lui Shakespeare, care m-a facut sa ma intristez, sa zambesc, dar care, mai ales, m-a emotionat. De la coregrafie, la muzica, la scena, la actori, la vocile actorilor, la versuri, totul a fost frumos la modul absolut!

Am apreciat cel mai mult pasiunea cu care fiecare membru al echipei care a organizat si a pus in scena piesa a muncit. Se vede cat sacrificiu si cate eforturi se afla in spatele fiecarei secvente si va spun cu toata inima ca merita sa va cufundati, pentru cateva ore, intr-un univers jucaus, in care veti redescoperi trairi pe care poate le-ati uitat. Un spectacol atat de reusit e imposibil sa nu schimbe macar ceva in interiorul nostru. Mai mult, duetele protagonistilor mi-au dat fiori. Suna minunat vocile lor si au creat momente unice, pe care chiar as vrea sa le retraiesc. Asa ca, cel mai probabil, voi mai merge inca o data sa vad piesa. 🙂

Noi am vazut Romeo si Julieta cu Mihai Mos si cu Alexandra Violeta Marin si o intreaga echipa de tineri extrem de talentati, care joaca din suflet, iar acest lucru se simte.

Puteti gasi Teatrul de Opereta si pe Facebook, aici, cat timp isi reconstruiesc site-ul.

Va las cu cateva secvente din spectacol, dar va asigur ca nu se compara cu experienta live a piesei.

Aceasta a fost piesa mea preferata din spectacol:


Si pentru ca mi-a placut atat de mult, o sa va pregatesc o surpriza in curand legat de piesa asta. 🙂

Lecturi urbane – pentru că unele zile sunt perfecte

După ce am lipsit preţ de vreo două ediţii, mi-am spus că trebuie neapărat să recuperez, aşa că aseară am fost la Lecturi Urbane. Ne-am adunat prieteni, cunoscuţi, jucători RevvNation (Valentin Bosioc, Bobby Voicu, Cezar V.) 🙂 şi nu mai pridideam în a ne povesti ce am mai făcut. Dar la semnalul lui Adrian Ciubotaru şi la îndemnul lui Dan Dumitrecu, ne-am urcat în metrou şi am deschis cărţile. Am fost mulţi, mulţi de tot, astfel încât am umplut jumătate de metrou doar noi. 🙂 Privirile curioase din jur nu au lipsit.

Cea mai mare bucurie a fost să întâlnesc o doamnă care mi-a mărturisit că ne-a mai văzut o dată la metrou şi că era foarte curioasă de iniţiativa Lecturi Urbane. Prin urmare, a intrat pe site şi s-a abonat la newsletter, dar a recunoscut că, din lipsă de timp, nu a apucat să descopere foarte mult. S-a bucurat tare mult de cartea primită şi ne-a asigurat de susţinerea ei. Nu vă pot spune ce fericită m-a făcut lucrul acesta. Întâmplarea de aseară e dovada faptului că putem schimba ceva şi că iniţiativele de tipul acesta au rezultate concrete.

După o zi în care am avut o energie fantastică, Lecturi Urbane şi paharul de vin de la Absintheria Sixtină eu fost încheierea perfectă. Între prieteni, între gânduri pozitive şi zâmbete, n-ai cum să nu te simţi ca acasă.

Am primit de la Andu şi o carte pe care abia aştept să o citesc: For the love of Prague, cu autograful autoarei. Bineînţeles că o voi da mai departe când o voi termina de citit.

Abia aştept ediţia viitoare!

RugbyTweetMeet: România – Spania 48-3

Prima dată când am vrut să merg la un meci de rugby al naționalei României, s-a nimerit să fie tot cel cu Spania, însă atunci nu s-a mai ținut, fiindcă era terenul înghețat. Dar, până la urmă, am reușit să merg și asta datorită lui Chinezu (căruia îi mulțumesc frumos), care a reușit să mobilizeze 110 onlineri pentru acest meci. Au demonstrat toți că știu să facă galerie și știu să-i încurajeze pe jucătorii noștri, care au dat totul în teren și au reușit să obțină un rezultat impresionant: 48-3! 😀 Am ajuns astfel la concluzia că spaniolii se pricep la fotbal, dar n-au nicio treabă cu rugby-ul.

Recunosc că am intrat pe teren fără să am habar de regulament și fără să fi văzut vreodată un meci de rugby de la cap la coadă, dar nu m-am plictisit o secundă. Regulamentul l-am învățat pe parcurs și, deși e un sport destul de violent, e adevărat ceea ce se spune: fotbalul e un joc de gentlemani jucat de țărani, iar rugby-ul este un joc de țărani, jucat de gentelmani. Se vede că jucătorii sunt oameni deosebiți și mi-a plăcut foarte mult atmosfera de la final, când au mulțumit publicului pentru susținere. Galeria i-a susținut constant și mă bucur că am descoperit acest sport, care este la un cu totul alt nivel față de fotbal. Așa că o să ma reprofilez, cu excepția meciurilor lui Chelsea și a celor din Champions League. 🙂

Cu siguranță voi mai merge pe stadion și sper ca acest sport să capete tot mai multă vizibilitate în România, fiindcă eu consider că merită atenția noastră. Și, cum spuneam la meci, suntem bloggeri de nișă, avem pasiuni de nișă…mă întreb what’s next? 🙂

Pozele făcute la meci sunt pe Facebook, aici.

Puteți găsi Federația Română de Rugby pe site-ul oficial – frr.ro -, pe Twitter – @rugbyromania –  și pe Facebook – FRR Fan Page.

Movie batch

It’s been a while since I last wrote about the movies I’ve seen and since I’m quite a movie maniac, I want to share with you. So here’s the list:

The informant – Boring. Yes, it has a cute little twist, but it’s not nearly enough to capture my attention.

Law abiding citizen – Gerard Butler plays his part very, very well. I must say I liked it very much.

Shutter island – Great movie! Although I’m not a Leo di Caprio fan, he totally deserves an Oscar for this part.

Shall we kiss – A cute little movie about a kiss. Just one kiss that captures the entire essence of a relationship. citeste mai departe →

La mulţi ani, mami!

Astăzi este ziua de naştere a femeii excepţionale care mi-a dat viaţă! Nu contează câţi ani împlineşte, fiindcă a trăit o mie de vieţi şi a creat în jurul ei atâta frumuseţe încât mi-ar mai trebui încă o mie ca s-o admir. Ea m-a învăţat despre lume, mi-a arătat dreptatea şi minunile din jurul nostru şi m-a educat cum nu se putea mai bine. E inutil să spun că o iubesc până la Soare şi-napoi, fiindcă Universul e atât de mare, încât distanţa până la Soare e prea mică. Pot spune doar că o iubesc până la capătul Universului, fiindcă acesta nu există. Pot să spun doar că merită tot ce mai frumos pe lume, fiindcă a dat atât de mult din sufletul ei tutuor, încât sunt sigură că are un suflet mai mare decât Universul. Îi simt iubirea ocrotitoare în fiecare zi şi aş vrea să ştie în fiecare clipă cât de mult o iubesc!

La mulţi ani, mami! Fără tine, lumea n-ar fi aşa cum o ştim.

TE IUBESC!