Ne-am trezit de dimineata in Baia Mare (spre nefericirea mea…nu mai puteam de oboseala), pregatiti pentru o zi de vizitat chestii. Nu stiam inca ce chestii, dar am facut planul in timp ce am luat micul dejun. In acelasi interval eu mi-am dat seama ca am racit. Rau. De la aerul conditionat din masina, desigur. Nas infundat, care curgea ca un robinet etc. Nu continui cu descrierea, fiindca n-are rost sa strict tonul postului. :))

Cand gazdele noastre binevoitoare au inceput sa ne povesteasca despre cate avem de vizitat in Baia Mare am ramas uimita! Un oras doar un pic mai mare decat Focsaniul, cu 20000 de locuitori in plus, are vreo 6 muzee, planetariu si zoo. Am zis ca trebuie neaparat sa vedem cat mai multe, asa ca am plecat spre Muzeul de Arheologie si Istorie.

Adapostit in cladirea reconditionata in care a functionat Monetaria orasului, M

uzeul de Arheologie si Istorie e mult mai mare decat ma asteptam. Era destul de pustiu pe acolo, asa cum se intampla de obicei in muzeele din orasele mici, dar cu siguranta turistii trebuie sa mearga. Am gasit piese interesante, precum o placa funerara pusa de Stefan cel Mare (the coolest domnitor ever! 😀 ) la mormantul lui …am uitat cum il chema si n-am fotografiat explicatia. Sorry. Dar merge

ti si vedeti, e foarte frumos! Piesele me

le preferate, dupa aceasta placa desigur, au fost sabiile, o armura medievala, sigiliile Principatelor Romane si emblemele acestora, o masina de scris incredibila si cartea Marii Adunari Nationale de la Alba Iulia.

In una dintre cladirile muzeului exista si o vasta colectie de ceasuri, printre care si ceasul original din Turnul lui Stefan, care se afla in centrul vechi al orasului (Stefan rulz! 😀 ). Am gasit acolo si un velociped din sec. 19. Nu inteleg nici acum cum puteau oamenii merge pe asa ceva.

Dupa ce am terminat de vizitat muzeul, am fost la o plimbare prin centrul vechi, recent renovat si foarte frumos. Poate avem noroc si va fi la fel de frumos si centrul Focsaniului dupa renovare.

Urmatoarea oprire am facut-o la Muzeul Satului, care e asezat pe un deal, langa parc. Iar ne-am trezit ca urcam dealul in mijlocul zilei, sub un soare neiertator, dar a meritat. Case din toate zonele Maramuresului veti gasi acolo si, daca aveti noroc, si un mar cu niste mere verzi foarte gustoase. 🙂 Mi-a placut faptul ca oamenii au pus pomi fructiferi si chiar porumb si, daca n-ar fi fost pustiu, ar fi aratat ca un sat adevarat.

Cand ne-am intors, am vazut pe drum 3 domnisoare imbracate in port popular, iar eu si tati aproape ca le-am scos din taxi-ul care le astepta ca sa le facem poze. Erau de la Liceul de Arta si erau foarte simpatice, asa ca nu s-au suparat ca au intarziat putin din cauza noastra.

Dupa pranz am fost la Muzeul de Mineralogie, pe care nu trebuie sa-l ratati cu nici un chip. Nu va puteti inchipui ce comori ale naturii se ascund acolo si nu ma refer la pietre pretioase. Am fost si la Antipa si la Muzeul de Geologie din Bucuresti, dar ce am vazut in Baia Mare m-a lasat cu gura cascata. Nu am crezut niciodata ca o bucata de gips poate fi atat de spectaculoasa. Mama natura depaseste, intotdeauna, orice asteptari. Poze nu am facut, fiindca nu ar fi putut surprinde frumusetea florilor de mina, dar va puteti uita aici sa vedeti cateva minuni. Daca aveti drum pe acolo, mergeti neaparat!

Astfel am incheiat o zi frumoasa si foarte educativa! Mi-am depasit clar recordul personal si am stabilit unul nou: 4 muzee intr-o zi! 😀

LE: Imi cer scuze pentru pozele puse aiurea, dar nu mai rezist sa le aranjez. Ma scoate din minti chestia asta la WordPress. De acum le pun pe Facebook si dau link.

Sa continuam…

Am plecat cu strangere de inima de la Sighisoara, mai ales ca urmatoarele sute de kilometri nu sunau deloc imbietor, iar caldura de afara se anunta insuportabila. Traseul de a doua zi a fost: Sighisoara – Ludus – Campia Turzii – Turda – Cluj Napoca – Dej – Baia Mare.

Am fost placut impresionata de oraselul Campia-Turzii, extrem de curat, cu multe flori si foarte cochet. Nu aveam o imagine prea clara despre el, dar am ramas cu o imagine foarte placuta in minte, chiar daca am fost doar in trecere.

Am facut o oprire la Cluj, in care ne-am invartit de vreo 3 ori pe strazile din centru in cautarea unui loc de parcare, ceea ce ne-a dat destule batai de cap. Cand in sfarsit am gasit un loc de parcare langa Universitatea Babes-Bolyai, in fata Bisericii EvangheliceLuterane, am constatat ca nu aveam suficiente monede pentru automatul din parcare. Asa ca a trebuit sa strangem de pe unde am gasit sa schimbam si am reusit, intr-un final sa mergem sa vizitam cate ceva.

Mai intai am mers la biserica Sf. Mihail din centrul Clujului, al carui stil gotic ma impresioneaza de fiecare data. Am descoperit cu amuzament ca exista si o biserica a Piaristilor si le sugerez dragelor care cred ca fac “piar” (adica prepara cafele si isi expun decolteul) sa mearga acolo si sa se roage pentru inca un neuron.

Apoi am luat-o la pas, pe deal in sus, inspre Gradina Botanica, de care imi aduceam aminte din clasa a XII-a, cand am mers la Olimpiada Nationala de Limba si Literatura Romana. Ma asteptam sa vad ceva mai multe flori, insa piesa de rezistenta a gradinii botanice raman serele cu palmieri si alte plante exotice. Trebuie neaparat sa vedeti nufarul cu frunze uriase! Cred ca ar sta lejer la soare pe o frunza din aceea o pisica de greutate normala. 😀 Avea si un boboc urias si sunt tare curioasa cum arata cand e inflorit.

In rest, n-am mai apucat sa vedem mare lucru, fiindca mai avema un pic de mers si deja eram semi-obositi, dar Clujul e un oras tare frumos, de care nu m-as satura. De acolo mi-am cumparat, in clasa a XII-a, cea mai draga si pretioasa carte a mea: “The portrait of Dorian Gray”, o editie superba in engleza din anul 1908. Pe langa faptul ca e cartea mea preferata, mai are si 100 de ani. 😀 Stiu ca am plecat atunci cu jumatate de geamantan de carti si cred ca mi-as petrece zile intregi prin anticariatele din Cluj, fara sa ma plictisesc vreo secunda.

Partea de drum dintre Cluj-Napoca si Dej a fost extrem de obositoare si aglomerata. Camioane, tiruri, gropi, bucati intregi de asflat rase etc. Cunoasteti peisajul. La multi kilometri in fata ne-am intalnit si cu muncitorii care faceau de zor gropi imense in asfalt si il curatau pentru o noua asfaltare care era programata Dumnezeu-stie-cand, fiindca in urma lor nu venea nimeni.

Am ajuns, in final, si in Baia Mare si primul lucru pe care l-am observat (si care, ulterior, mi s-a confirmat) a fost amplasarea cel putin ciudata a semafoarelor. Daca ati fost pe acolo, stiti despre ce vorbesc. In rest, e un oras mai mare decat ma asteptam, cu multe sensuri giratorii si intersectii dubioase, dar curat si frumusel. Ne-au intampinat prietenii nostri de familie, am facut cunostinta cu pisicile lor (cu care m-am jucat de zor in zilele ce au urmat), iar seara am picat intr-un somn profund, dupa atata drum.

Pozele lipsesc din aceasta zi, fiindca, la plecarea din Sighisoara, am constatat cu stupoare ca aparatul nostru digital a cedat. Si nu din cauza ca l-as fi traumatizat cu ceva, ci, pur si simplu a cedat. I-or fi de-ajuns 6 ani sau poate avea nevoie de odihna si el si n-a mai vrut sa-si deschida diafragma. Acum e la doctor, fiindca nu eram pregatiti de investitia intr-o noua camera digitala, dar si cand vom fi…:D (mu ha ha!) Am facut niste poze cu telefonul, pe care, spre rusinea mea, inca nu le-am descarcat. Daca va fi vreuna demna de interes, o sa completez postul. No worries, poze din urmatoarele zile am, fiindca dragii nostri prieteni ne-au imprumutat aparatul lor. 😀

Am fost si noi la Drive In, ca eram tare curioasa cum e, mai ales ca aceasta curiozitate fusese indelung cultivata de filmele americane. Am nimerit o seara frumoasa, nu foarte calduroasa si senina, care garanta ca nu o sa ne uitam printre stergatoare la film. Bineinteles, am fost la Ice Age 3, fiindca abia asteptam sa vad mult discutatul film. Am ajuns cam cu jumatate de ora inainte sa inceapa filmul si am gasit un loc pe langa chioscul cu sucuri/floricele. Am luat bilete (eu inca profit, cat mai am timp, de carnetul de student) si mi s-a parut destul de ieftin in comparatie cu alte cinematografe (din mall-uri adica): 10 lei cu reducer esi 15 lei fara.

Fiind grabiti, n-am avut timp sa ne procuram floricele si bauturi din alta parte, asa ca am luat de acolo. Preturile sunt, insa, la fel de nesimtite ca cele din mall-uri, in conditiile in care floricelele aveau gust de cauciuc dat cu sare. Macar sucurile erau la sticla, ca sa nu mai bem sirop diluat cu muuulta apa, ca la mall. Data viitoare clar venim cu chestii “de acasa”. 😛

Ce mi-a placut:

– jeep-urile si alte hardughii de masini stau in spate. Mi-a placut teribil de mult faza asta, fiindca am o mare boala pe masinile de tipul BMW X5. Nu le sufar, nu le inghit, le consider inutile, consumatoare de combustibil la modul nesimtit, generatoare de poluare la maxim si, din nou, inutile. Daca adaugam la asta si soferii acestor masini (nu, nu toti, doar 99,8 %), veti intelege si mai bine ce vreau sa spun.

– e loc destul pe langa masina ca sa te simti in largul tau si ca sa-ti pozitionezi masina sa poti vedea mai bine

– se vede chiar ok, desi cand am ajuns am crezut ca o sa ne chioram la film

– sunetul din boxele masinii e f tare, fiindca il poti ajusta cat de tare vrei tu.

Ce nu mi-a placut:

– ca a inceput filmul cu intarziere, fiindca tot mai lasau sa intre masini (lacomia, frate!)

– ca se tot plimbau aia care iti arata unde sa te duci cu ATV-ul pe acolo

– ca unii uita sa-si inchida farurile si motorul, fiind prea preocupati cu giuguleala (pana a venit un tip si le-a batut in geam; la jumatatea filmului au plecat acasa)

– ca se mai auzea, din cand in cand, zgomotul infernal al avioanelor care decolau de pe aeroport. Totusi, in mod ciudat, nu a mai decolat niciun avion pe durata filmului.

– floricelele proaste.

Per total, a fost o experienta ok, pe care as vrea s-o repet, dar cu floricele de acasa. 🙂 Recomandat!

PS: Ice Age 3 e suuuper caterinca!

Am tot promis ca o sa scriu despre excursia din Maramures, asa ca, iata ca ma tin de promisiune (cu o miiica intarziere ce-i drept, fie iertata).

Ziua 1 a inceput foooaaarte de dimineata, in conditiile in care ajunsesem la 12 noaptea in Focsani si la 6:30 m-am trezit. M-am deplasat pana la masina, am pus toate bagajele (parca ne mutam, dar, deh, o saptamana) si am plecat la drum impreuna cu familia. Traseul de inceput a fost: Focsani – Adjud – Targu Secuiesc – Rupea – Sighisoara.

Drumul a fost frumos, usor, eu am dormit vreo 2 ore contorsionata pe bancheta din spate, printre bagaje si m-am trezit foarte buimaca, dar sa trecem peste. Peisaje frumoase, sosea buna, toate cele. Am ajuns in Sighisoara, am mers la cetate, dar Turnul cu Ceas era inchis, fiindca era luni. Nu-i mare bai, ca il vazusem in februarie. Am urcat scarile, am vazut nu stiu ce liceu si biserica aia frumoasa din varful dealului si am coborat treptele acoperite din nou. Nu ne-am ales insa un moment foarte potrivit al zilei pentru vizitat, fiindca era imposibil de cald, dar am supravietuit.

Ne-am mai plimbat nitel prin oras si apoi am mers sa cautam cazare, fiindca sufeream cu totii de somn. Am urcat pe Dealul Garii, care nu parea ca ascunde cine stie ce minunatii, dar am zis sa-i dam o sansa, fiindca ne recomandase cineva o vila acolo. Ei bine, vila nu era ceea ce ne asteptam, mai ales ca am o mama destul de pretentioasa (ceea ce e bine, de cele mai multe ori), asa ca am plecat relativ dezamagiti de acolo. Dar, la vreo cativa metri de ea am gasit o alta vila, care era perfecta. Bella Vista se numea si e cea mai frumoasa pensiune pe care am vazut-o vreodata! Totul facut cu foarte mult bun gust, camera era imensa, patul la fel, conditii excelente si o pozitie superba: se vedea toata Sighisoara. Mai mult, era langa padure, pe un drum care nu e prea circulat, intr-o liniste deplina. 😀 Ce e drept, la 135 ron/noapte nu era tocmai ieftin, insa  merita toti banii, fiindca ofera un confort extraordinar. Are si o bucatarie complet utilata pentru turisti si gratar afara cu tot ce trebuie (bine, sa nu uitati, totusi, de carne). Daca treceti prin Sighisoara, va recomand cu caldura sa stati acolo, mai ales ca administratorii vilei sunt niste oameni foarte de treaba, care te fac sa te simti ca acasa.

Ne-am odihnit, fiindca a doua zi mai aveam de mers…destul. Dar episodul urmator, maine. 🙂