Trecut-a perioada zbuciumata din ultimele doua saptamani. Am revenit la un ritm normal de viata si la o stare de calm pe care promit sa incerc sa o mentin. 🙂 A fost cea mai grea sesiune din toata facultatea, iar vagoanele de informatie acumulate au cam dus la suprasaturatie, insa acum a scazut presiunea.

N-as fi reusit insa fara oamenii care imi sunt aproape si care ma trag de mana atunci cand mai calc pe alaturi. N-as fi reusit fara parintii mei, care m-au ajutat sa-mi gasesc un coltisor al meu in Bucurestiul asta nebun (cateodata) si fara iubitul meu, care m-a suportat cu stoicism. Dupa toate astea raman doar cu regretul ca se duce studentia, ca n-o sa-mi mai vad profesorii preferati si ca n-o sa ma mai bucur de timp si de colegele de facultate (acum ca ne-am apropiat si noi). Sper totusi sa reusesc sa-mi fac timp pentru toate lucrurile importante din viata mea si sa fac in asa fel incat sa nu-mi mai neglijez prietenii, fiindca si asa sunt putini.

Va scriu din noul meu canapat (canapea/pat), verde si vesel si foaaaaaaarte confortabil. 😀

Intre timp mi-am mai descarcat frustrarile legate de companiile publice din Romania pe apPRentice. Read on!

Next stop: festivitatea si balul de absolvire. Voi reveni cu detalii! 😀

Am fost aseara in Laptarie si am reusit, dupa 3 ani de vrut, sa vad piesa “Dragostea dureaza 3 ani”. Era o zapuseala infioratoare si am zis ca nu cred ca rezist 2 ore si o sa ma sufoc. Am sperat ca o sa merite si nu m-am inselat!

Daca vreti sa va clatiti mintea si sa va distrati pe cinste, mergeti si voi la petrecerea de divort a lui Marc Marronier. Nu uitati sa va luati bilete din timp, fiindca se epuizeaza foarte repede (costa 25 ron) si uitati-va pe la Universitate dupa afise, fiindca spectacolele nu se joaca regulat. Nu va spun nimic, fiindca as strica farmecul, dar tot ce va pot spune e ca e criminala piesa, in cel mai bun sens posibil. Dupa un examen greu si stresant, mi-a mers la suflet. E drept ca abia asteptam sa-mi oxigenez creierul cand am iesit de acolo, dar chiar si asa, nimic nu m-a impiedicat sa ma bucur de piesa.

Un Cristi Iacob fenomenal si o Adriana Trandafir senzationala si feminina. Si da, o sa va regasiti in multe faze ale piesei.

Piesa e scrisa dupa cartea cu acelasi nume a autorului Frederic Beigbeder, pe care o puteti cumpara de aici. Eu planuiesc sa-i fac loc in biblioteca in curand.

Cum stateam eu azi linistita si ma jucam Mafia Wars pe Facebook, iata ca pe Twitter trimite Nihasa un link cu “10 divorce stories you won’t believe”. Asa ca m-am gandit ca n-ar fi rau sa ma amuz nitel. Citind, am ajuns la urmatoarea poveste:

A Romanian woman demanded a divorce in 2005 because she couldn’t stand having lunch with her mother-in-law every day. The 22-year-old woman had been married for only 10 months when she claimed her life turned into a nightmare because of her mother-in-law.

Elena T. from Focsani, in Vrancea county, said to a judge that the presence of her mother-in-law at the most important meal of the day with her teasing remarks had ruined her marriage. The court asked Mrs. Elena to reconsider her demand, advising her to find a better reason if she wants to separate from her husband.”

Am ramas afis. Iata ca Focsaniul nu e chiar asa mic si neinsemnat, iar “dramele” din micul oras linistit ies la suprafata pe marele internet. Si mai si dau peste ele. :)) Mersi Nihasa, m-am amuzat teribil.

Am terminat si cu mutarea. Am mai trecut un hop. Dar au fost cateva zile foarte tensionate, din care cred ca o sa-mi aduc aminte mereu ca nu mai terminam cu praful si cu mutatul lucrurilor. Am fost surprinsa de cata munca a intrat in garsoniera asta, dar asa e cand vrei sa faci lucrurile cum trebuie. Le sunt recunoscatoare alor mei, care m-au sustinut si m-au ajutat constant, iar acum am locul meu. Inca nu-l simt al meu de tot, fiindca trebuie sa fac dintr-o casa acasa, dar, usor-usor, voi ajunge si acolo.

E liniste si e bine, am un stol de pasari care canta cu drag si spor in fiecare dimineata, e frumos. Mai lipseste sa-mi iau un apt mai confortabil si cateva maruntisuri. Am fost absolut uimita sa vad cate lucruri au putut sa incapa in camera aia de camin, dar asta dovedeste ca mi-am perfectionat, in timp, abilitatile de a aseza lucrurile. :)) Cea mai draga mi-e masina de spalat si baia, de care am dus lipsa la camin. Nu sunt eu prea fericita sa stau singura, dar probabil ca ma voi obisnui.

Am si floricele in geam si zilele astea am fost gospodina, terminand de asezat si inaugurand aragazul. 😀 Si promit ca n-o sa mai neglijez blogul atata timp ever again! 😀

PS: Am avut si primul curcubeu de anul asta. 🙂

Stiu ca am neglijat blogul asta in ultima vreme si chiar simt nevoia sa mai scriu, insa programul aglomerat de la facultate, cu proiecte si alte minuni, nu mi-a permis. Mai mult, zilele astea trebuie sa ma mut, sa impachetez, sa despachetez, sa sterg, sa asez…you get the picture. Si am de invatat si pentru examene in acelasi timp. Sper sa reusesc sa le pun toate in ordine, sa ma linistesc la “casa mea”, cum se spune, si sa revin cu povesti frumoase si stiri interesante.

Intre timp, aruncati un ochi peste apprentice.ro, unde scriu sambata. Avem multe subiecte absolut delicioase de PR. Enjoy! 🙂