Dr. Tr. Severin – Orsova – Portile de Fier

Am revenit din unul dintre cele mai frumoase weekend-uri pe care le-am avut vreodata. Deplasarea s-a facut pe traseul Bucuresti – Pitesti – Craiova – Dr. Tr. Severin – Orsova – Portile de FierDubova cu iubitul meu si prietenii lui, Electronicii.

Drumul pana acolo a fost…intens…cu un Seat Leon Cupra cu 250 de cai la bord. Masinuta aia e fenomenala, dar recunosc ca m-a bagat in scaun binisor. Am ajuns pe seara la Orsova, de unde am mai facut niste cumparaturi din cel mai neaglomerat supermarket pe care l-am vazut, iar apoi am mers catre locul de cazare. Orsova e un oras curatel, linistit, in care viata pare ca se scurge alene, asemenea Dunarii. Nu am apucat sa-l vedem chiar tot, dar, din ce am vazut, mi-a placut.

Am stat la casute, pe malul Dunarii, la capatul unui drum cu un singur sens, langa salbaticie. Era liniste si verdeata, dar in curand am ramas doar cu verdeata, fiindca linistea a cam avut de suferit. Am avut noroc de proprietarii casutelor, fiindca ne-au facut gratar si toate cele, iar noi ne-am putut bucura in liniste de peisaj si de facut poze. Fiindca am tot facut poze. Vreo 600. Deocamdata nu le am, fiindca nu le-am facut cu aparatul meu, dar o sa le postez imediat ce pun mana pe ele. Deocamdata iata una facuta in Orsova.

Orsova_faleza

Am avut si ponton la Dunare, care, la inceput, nu mi s-a parut prea stabil, dar cu care m-am obisnuit apoi. Serile ni le-am petrecut pe ponton, cantand si vorbind cu sarbii, care petreceau si ei pe malul celalalt.

M-a distrat faptul ca dura cam un sfert de ora pana ajungeau la mal valurile stranite de vreun vapor cu turisti, ca era plin de licurici seara si ca nimeni n-a reusit sa cada de pe ponton, desi ocaziile nu au lipsit. Nimeni nu a fost aruncat in Dunare pe durata deplasarii.

Stroh80Duminica am fost sa ne pozam cu statuia lui Decebal si apoi am mers la Baile Herculane, unde am facut un pic de plaja si ne-am imbaiat in ape termale. Seara am mancat un peste crocant delicios si ne-am delectat cu o bautura incredibil de buna: Stroh cu suc de mere. Va recomand oricand, doar sa aveti grija la proportii, fiindca Stroh-ul are 80 de grade.

Luni am fost la plimbare cu barca cu motor pe Dunare, experienta care a meritat toti banii. Pur si simplu ne-a plimbat prin mijlocul Dunarii, prin golful Mraconia (unde e si o manastire), iar pe la statuia lui Decebal (la care au lucrat 11 alpinisti, timp de 9 ani), pana la Cazanele Mari si in fata pesterii Ponicova. Am vazut si Tabula Traiana de pe malul sarbesc si ne-am adus aminte de istoria noastra. Este uimitor sa fii in mijlocul Dunarii si sa privesti stancile care marginesc fluviul… Privelistile sunt de nedescris, iar plimbatul cu barca e modul perfect de a trai aceasta experienta. Romania e frumoasa, e splendida, insa nu stim sa avem grija de ea si sa ne bucuram de peisajele ei. Timp de o ora si jumatate, cat a durat plimbarea, micul chinez din mine a iesit la iveala si am facut poze cat pentru intregul an, pe care abia astept sa le vad si sa le postez.

Ar fi fost frumos daca ar mai fi existat si Insula Ada Kaleh, insa despre ea au ramas doar povestile.

A fost un weekend memorabil, in care am ras si m-am relaxat asa cum nu am mai facut-o de foarte mult timp. Tocmai potrivit ca sa ma pregateasca pentru efortul intelectual de saptamana asta.

Va recomand cu toata caldura sa mergeti la Cazane, fiindca e absolut superba zona si nici nu e departe de Bucuresti, doar la vreo 365 de km. Soseaua e buna, iar condusul e cu atat mai placut. Daca vrei detalii despre posibilitatile turistice, puteti gasi pe cazaneledunarii.com.

Graduation day…:)

Ieri am avut festivitatea de absolvire in Aula Magna de la Facultatea de Drept. Desi imi pare rau ca n-am putut face asta la noi la facultate, e de inteles, fiindca nu avem nici un amfiteatru suficient de incapator pentru 140 de studenti si parintii lor. 🙂 Mai ales ca au venit familii numeroase, de la parinti si bunici la unchi, surori si verisori.

Festivitatea de absolvire a Facultatii de Litere, sectia Comunicare si Relatii Publice, promotia 2006-2009. A fost o zi frumoasa si plina de emotii de tot felul. Abia am reusit sa dorm cu o noapte inainte si toata dimineata am avut un nod in gat. Trebuia sa tin un discurs in fata colegilor mei, in fata profesorilor si in fata parintilor si aveam impresia ca nimic din ce-as putea scrie nu va fi suficient de bun.

Am ajuns acolo, ne-am luat robele in primire, ne-am chinuit sa nu ne iasa urechile de sub toca si ne-am asteptat cu emotie parintii si rudele. Au venit si profesorii si ne-am luat locurile in amfiteatru, sperand ca ceremonia sa tina cat mai mult, ca acesti ani frumosi sa nu se incheie atat de brusc.

Domnii profesori ne-au vorbit frumos, induiosator, unii chiar ne-au cantat (domnul profesor Dinu :X), iar altii si-au jucat perfect rolul de “acuzat de exces de bunavointa”. Pe chipurile noastre sau intiparit zambete, apoi lacrimi si nostalgie. A fost o ceremonie peste masura de emotionanta. Apoi mi-a venit randul sa vorbesc. Emotiile mi-au sugrumat vocea la inceput, dar pana la sfarsit am reusit sa-mi fac audienta sa zambeasca. 🙂 Am fost tare fericita sa-i vad pe toti impreuna: parinti, profesori, colegi si prieteni, in una dintre rarele ocazii pe care le avem pentru astfel de intalniri extraordinare.

S-au facut multe poze, s-a zambit, s-au impartit pupaturi, imbratisari si felicitari. A fost o zi pe care n-o vom uita niciodata, cand ne-am simtit mai uniti decat am fost in 3 ani si mai maturi si intelepti decat am crezut ca suntem.

Multumirile nu pot fi niciodata suficiente, de aceea as vrea sa aduc aminte ca nu as fi reusit nimic fara sustinerea, dragostea si ambitia de a reusi data de parintii mei. Ei sunt mereu cea mai puternica parte din mine, fara de care nu as fi reusit. Apoi trebuie sa le multumesc domnilor profesori,care au stiut sa scoata la iveala tot ce e mai bun din noi, care ne-au oferit provocari si mijloacele pentru a le face fata. Si multumesc, dragele mele colege si prietene, pentru zambete, pentru incurajari si pentru zilele frumoase in care lucram la proiecte pana tarziu in noapte.

In cele din urma, trebuie ceva care sa inspire, iar acest citat mi-a facut cu ochiul:

“Do not go where the path may lead. Go, instead, where there is no path and leave a trail.” – Ralph Waldo Emerson

absolvire_1P6050049absolvire_3

Mda…imi pare rau pentru aranjarea pozelor, dar WordPress ma chinuie maxim cu chestia asta. O sa-i dau eu de capat la un moment dat!

Gata licenta!

Am uitat sa impartasesc o mare implinire din viata mea, si anume faptul ca am terminat de redactat licenta. Toata lucrarea are 170 de pagini si sunt foarte multumita de ea. A meritat tot stresul si efortul. Pentru cei curiosi, tema a fost “Comunicarea riscului in evenimentele politice internationale”, iar studiul de caz a constat in analiza summit-urilor NATO 2008 si 2009.

Acum o iau de la capat cu examenul de licenta, pentru care am de citit vreo 1000 si ceva de pagini, dar ma descurc.

Maine am festivitatea de absolvire si trebuie sa tin un discurs, in calitate de sefa de promotie. Promit sa revin cu poze si povesti! 🙂 Sper sa am suficienta inspiratie incat sa termin de scris discursul in seara asta.

Informarea publica

Iata ca Ministerul Sanatatii a binevoit sa ne umple cutiile postale cu instructiuni in caz de gripa porcina. Daca le-ati primit si voi atunci va veti distra la fel de bine, mai ales la partea in care spune ca s-au luat toata masurile si sunt pregatiti sa faca fata oricaror solicitari. Pfff…astia oare chiar cred ce spun? Nu de alta, dar de fiecare data cand vine iarna autoritatile afirma acelasi lucru si mereu ii iau “pe nepregatite”.

Din cate am vazut, a existat si o suspiciune de un caz de gripa porcina, insa nu s-a concretizat. Mai bine, fiindca, la cat de constienti sunt romanii de sine si de binele aproapelui, cred ca la noi ar face ravagii virusul asta. Macar la nivel psihologic. :))

Alta chestie generatoare de ras isteric a fost fragmentul unui articol din Cotidianul: “”Pacientul se află momentan la domiciliu, nu a dorit să fie internat. Simptomele pe care le-a prezentat atât băiatul, cât ÅŸi mama acestuia sunt simptome uÅŸoare de răceală. Va pleca, totuÅŸi, o ambulanţă către BucureÅŸti cu probele de sânge ale suspectului(…)”. Suspectului? Parca vorbim de un individ urmarit general si e in discutie e implicat un biet copil. Nefericita formulare.

Anyway…

Have a nice, swine flu free day!

Baluri si alte petreceri asemenea

Iata  ca, desi nu ma asteptam, o sa avem parte de bal de sfarsit de facultate, si asta datorita catorva colege care s-au implicat sa organizeze ceva, fiindca, intre 100 si ceva de fete nu se manifesta o prea mare solidaritate. Eu am zis “pas”, fiindca m-am convins (inca o data) ca e mai bine sa stai deoparte, mai ales cand n-ai cu cine.

Nu mi-a venit sa cred cand am auzit ca petrecerea va fi chiar la Palatul Snagov, care, din ce se vede, arata foarte bine.

palatul snagov 1palatul snagov 2

La aflarea vestii s-a aprins beculetul si bineinteles ca m-am gandit ca trebuie sa-mi iau rochie si pantofi. Nu sunt o fashion victim, dar nu se putea sa nu vreau sa arat cat mai bine pentru pozele de sfarsit de facultate, ca sa ma uit la ele peste ani si sa spun, sper eu, ca nu m-am schimbat prea mult. 😀 Dupa indelungi cautari, am gasit rochia perfecta la Tina R si pantorii ideali la Leonardo. Am avut o bafta maxima, fiindca atat rochia, cat si pantofii erau la reducere. Masiva. Si toate s-au incheiat cu bine. Acum mai ramane doar sa astept sa vina balul…fiindca de aproapierea examenului de licenta nu sunt foarte entuziasmata.

Romania e o femeie

daca romania ar fi femeieDa, desigur ca afirmatia ne gadila la ureche. 😀 Desi suntem o cultura intre masculin si feminin (inca o dovada a identitatii incerte a culturii romanesti), asa cum am analizat in mai multe randuri alaturi de profesorii nostri, o mana ne oameni ne propune sa tratam Romania ca pe o femeie. De ce? Pentru ca nici acum nu stim ce reprezinta exact tara asta si inca nu ne-am decis ce vrem sa promovam. O alta dovada a acesti incertitudini totale in care traim e imnul turistic al Romaniei…”The land of choice”, huh? Adica puteti sa alegeti: feminin/masculin, mizerie/natura etc.

Proiectul se numeste “Creeaza Romania” si, ca sa incepem de undeva, oamenii astia ne propun sa facem portretul Romaniei, asa cum ne inchipuim ca ar fi ea daca ar fi femeie. Puteti face asta aici. Dati drumul imaginatiei si sa vedem ce iese. Mie mi se pare o initiativa binevenita, din moment de tentativele de branding initiate de institutiile publice au esuat mai mult decat lamentabil.

PS: Meritul descoperirii linkului nu e al meu, ci al unei colege de facultate. Mersi Teo!