Incepand de vineri seara, am avut parte de niste portii zdravene de ras. Girls’ night out in Maxx, unde, pe una dintre boxele destinate celor care vor sa-si etaleze talentul la dans (Cu conditia sa aiba!) un tip dansa cu atata patima (si cand spun dansa, ma refer la un exces de zel si scheme hilare) incat credeam ca o sa lesine in orice clipa! Spectacolul era formidabil! Dar nici pe departe de la fel de interesant precum un grup de cocalari care “se trageau in poza”. Cu tehnica si minutiozitate isi pasau unul catre celalalt ochelarii de soare de jmekeri si luau pozitii de hausari. In restul timpului salivau cu ochii la animatoarele proaspat scoase din rotisorul numit solar si unse cu ulei, sa nu se arda dom’le! Din nou, distractie pe masura.
Sambata, trecand pe bulevardul Unirii, un tip in vitrina unui magazin dezbraca un manechin, tot de sex masculin. Ceva trebuie sa-i fi atras atentia, pentru ca tocmai ce dadea jos pantalonii manechinului cand a arborat o privire confuza, demna de tot rasul. :)) Imi pare rau ca n-am apucat sa imortalizez momentul.
Duminica m-am delectat (cu amaraciune, trebuie sa recunosc) cu coada imensa de oameni ce asteptau, in fata unui sediu PNG, pomana electorala constand dintr-o galeata inscpritionata si…cam atat. Nu mai spun de “tinerii promitatori” care promovau respectabilul partid. Viitorul suna prost…
Duminica dupa-amiaza am facut o vizita la Muzeul National de Arta Contemporana si am constatat cu dezamagire ca spatiul din jurul Casei Poporului (in afara de partea din fata) e un fel de camp plin de buruieni si gunoaiele de pe alei stau bine mersi presarate prin gropile din pavaj. Atmosfera era dezolanta. Noroc cu muzeul, ca reuseste sa anime zona. Mi-a placut amenajarea spatiului si chiar merita vizitat. Terasa de la etajul 4 face toti banii!:) Insa s-ar putea face mai mult si sper sa se faca. Mi-am facut si pile la intrare…Enotii stiu de ce! 😉
All in all, a fost un weekend animat. 🙂
Nu, nu e vorba de faptul ca mi-am pierdut speranta sau ceva asemanator, ci doar faptul ca m-am saturat sa visez noaptea. Vreau nopti linistite si somn normal. Cel mai rau e ca visez aproape in fiecare noapte, tin minte fiecare detaliu – iar visele mele nu sunt nici pe departe cele mai frumoase – si ma trezesc dimineata extrem de obosita. In visele mele se amesteca tot felul oameni pe care ii cunosc, rude si prieteni, locuri bizare si intamplari din cele mai ciudate. Chiar cand adorm linistita, incep sa ma invadeze lumi necunoscute, pe care nu le vreau. Am incercat o perioada sa le gasesc un sens, o oarecare logica, insa fara succes. Aceleasi intamplari bizare se nasc din inconstientul meu, trezindu-mi temeri pe care nu stiam ca le am, intrebandu-ma daca nu cumva exista vreo vaga legatura cu realitatea. Cartile de vise nu ajuta, caci ele se bazeaza pe o semiotica generala, iar subiectivitatea profunda a fiecarui vis ramane subiect de analiza al psihologiei. Insa ce te faci cand nu ai langa tine, in fiecare dimineata, un psiholog gata sa te asculte si sa te linisteasca? Eu stiu ce fac: ma chinui toata ziua sa-mi dau seama ce cauze ar fi putut avea acel vis, ce ar putea insemna si ma regasesc, de fiecare data, luand totul prea in serios. Dar totul pare atat de real si pertinent. Exceptand decorurile ciudate si scenariile si mai bizare, oamenii si sentimentele pe care le am cand visez imi par la fel de intense si veridice precum cele pe care le am cand sunt treaza. Ufff…Am obosit. Asta se intampla de ani buni. Si acum imi aduc aminte de unele vise ce m-au marcat. Si mai e momentul cand, printr-o stranie intorsatura a sortii, se intampla ceva in viata reala ce semana mult cu ceva din vis. Atunci confuzia e deplina, iar sirul intrebarilor – fara sfarsit.