Cel mai tare ne sperie momentul in care ne dam seama cat de neputinciosi suntem fata de ce se intampla in jurul nostru. Si cand nu putem fi alaturi de cei dragi, ca sa-i ajutam sa treaca peste momentele grele. Miss you, mom and dad! 🙁
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=5GheSGVJ7x0&hl=en]
Ador ploile cu soare, iar ieri a fost cea mai frumoasa ploaie pe care am vazut-o vreodata. Picuri aurii biciuiau pamantul, scurgandu-se printre frunzele de smarald. Era o ploaie nevinovata, care nu supara si care stie doar sa te faca sa te bucuri de natura. Si apoi…s-a agatat de cer un curcubeu minunat, facut din vise tinere si zambetele oamenilor care au uitat, chiar pentru putina vreme, de griji si s-au lasat topiti de ploaia purificatoare. Nimeni nu fugea pe strada. Nimeni nu se grabea sa se ascunda. Priviri senine, ca si cerul, se rasfrangeau in picaturile sclipitoare. Toti voiau sa se simta curati si noi, sa se joace cu apa si soarele in acelasi timp, cum faceau cu mult timp in urma. O bucurie de copil ne-a incalzit tuturor inimile. Si aerul curat, acel miros limpede de iarba si culoare…nimic mai imbietor. As fi vrut ies si sa las ploaia sa ma invete cum sa fiu libera, cum sa uit de mine si sa o iau de la capat. Voiam sa fac parte din ceva mai mare decat mine. Ceva ciudat, dar atat de frumos! Am fugit de multe ploi, dar acum am inteles ca trebuie sa te bucuri de ele, sa pasesti linistit, fara teama de balti, si sa lasi picaturile sa ti se strecoare pe sub invelisul searbad al hainelor. Doar asa poti invata sa te bucuri de viata cu adevarat!
Seara, parfumul umed de tei mi-a dat vise placute…
Ma suna constiinta de pe un telefon fix. Numar ciudat…pare sa fie un telefon public. Zarva in jus. O intreb unde e si-mi raspunde ca se plimba prin Londra. Imi spune ca ar trebui sa-i urmez exemplul si sa ma relaxez. Intr-adevar, nu mi-ar strica o plimbare pe Tamisa… Insa nu mji-ar strica nici sa ma pregatesc de examene. Grabita, ca intotdeauna, inchid telefonul si merg mai repede sa ajung. Da, sa ajung. Cum unde? Tot timpul trebuie sa fie o destinatie clara? There’s always something… Obosesc. Picioarele incordate la maxim nu mai fac fata. “Parcarea interzisa, cu exceptia riveranilor”. Acum nu mai pot nici sa-mi odihnesc gandurile. 
Fiecare bucatica e teritoriul cuiva. SI daca am chef sa-mi asez gandurile pe o alee si sa le las acolo? Pe o alee cu tei infloriti si miros linistit de ploaie. N-o sa-mi simta lipsa…cel putin pana se vor scutura florile de tei. Si apoi? Daca o sa-mi fie dor de ele si cand le voi cauta nu vor mai fi acolo pentru ca o rafala de vant le-a zburat sub pasi nemilosi? NU pot. De fiecare data ne certam, le spun ca nu le mai vreau, ca mi-as dori sa dispara. Iar apoi ne impacam. Cum as putea trai fara gandurile mele dragi?
Damn it! Urasc nenorocitele de caravane electorale. Toata ziua colinda strazile, pe
rforandu-ne timpanele cu “melodii” sinistre, cu versuri comuniste, facand sa treaca de la abia suportabil la complet insuportabil nivelul de zgomot. Oamenii astia chiar cred ca mai functioneaza “cantecele” de doi lei cu versuri ce “propovaduiesc” tampeniile lor de doi bani? (Da, stiu ca sunt unii la care inca mai functioneaza chestia asta, but still…come on!!?!?!) De parca n-ar fi de-ajuns sirenele care urla de la primele orele ale diminetii, de parca n-ar fi de-ajuns retardatii care claxoneaza inutil, in ciuda faptului ca vad ca intersectia e blocata iar cei din fata nu pot sa zboare peste…Offff….intr-o lume plina de atatea sunete interesante, de ce trebuie sa fim asaltati cu cele mai nesuferite dintre ele?
A trecut ceva timp de cand n-am mai postat nimic, desi mi-au venit in minte o multime de lucruri despre care voiam sa scriu, cel mai adesea cand eram in 601. Lipsa de timp si necesitatea de a recupera materia de la facultate nu prea mi-au lasat timp de gandire pentru altceva. A fost foarte tumultoasa ultima perioada si inca incerc sa-mi pastrez calmul si sa iau lucrurile one step at a time. Not really working, but hey…
Demisia de la job a fost unul dintre cele mai bune lucruri pe care le-am facut! 😀 Nenorocul meu a fost ca am intrat intr-o companie care nu stie sa creeze un mediu relaxat de munca, cu niste “colegi” (cu exceptia a cateva persoane) mai bine lipsa si un sef…ahhh….And yes, as I knew, FRENCH SUCK! Bigtime!!! Detest infumurarea lor si modul de a trata oamenii. Incerc sa nu generalizez, pentru ca e incorect din punct de vedere cultural, insa…compania la care am lucrat i-a adunat pe cei mai enervanti dintre ei. Inca un motiv pentru a detesta corporatiile. Back to the roots!
Asa am redescoperit placerea de a merge la facultate , de a sta in biblioteca cu orele si de a incerca sa invat cat mai multe. It’s amazing how much can change in just 2 months! Ma simt la fel de fascinata ca in primul an sa descopar lucruri noi despre domeniul comunicarii si despre mine si e minunat! Desi toata ziua alerg de-mi sfaraie picioarele (acum, de cand cu caldura, la propriu!), inca mai am energie. Un alt fel de vitalitate se naste in mine si se pare ca mi-am regasit linistea. Desi ma pierd printre teancuri de cursuri si carti de citit, am invatat sa-mi placa sa fiu singura din nou, sa fac lucrurile in ritmul meu si sami canalizez atentia asupra a altceva. Pot sa vad din nou cate lucruri minunate mai am de descoperit si sa-mi astern iar un drum doar al meu. Sunt mult mai linistita cand pot controla ce mi se intampla. Stiu ca ar trebui sa fiu mai relaxata si mai destinsa, insa acum asta mi se pare foarte greu de facut. I’ve become a little…stiff…lately… E nevoie de ceva/cineva care sa ma faca sa let go completely…but until then, there’s Armin! 😀 Mi-am luat bilet si abia astept sa dansez 8 ore si sa ma bucur de muzica si de un show exceptional! In the meanwhile, o sa trec si de sesiune si apoi….Greece awaits! 😀
Am dat o tura si pe la Noaptea Muzeelor, iar Muzeul National de Arta a fost feeric! Pacat ca n-a fost o noapte propriu-zisa, ci mai degraba o seara, dar ..a fost bine si asa. It’s good to be back to my senses.:D
Thing worked out after all…
Cars passing across at blinding speeds…Lights across my face, 
painting a strange and sad picture. I stand in the middle of traffic. I cannot move. I cannot speak. Everything around me revolves so fast that I can barely catch on to a glimpse of sense. There’s no one to save me now. I get carried away by the deafening shriek of rabid time. They forgot to tell me how to step ahead. This is the start line. This is the finish line. It all comes down to this. And it’s just like in a dream, when you can’t speak, where it’s impossible to move. Impossible to move on. Stuck in this… I don’t know what. So what now? Where does the line take me? Where are all the answers? Where is the place where I belong? Seems to me that I don’t fit in this picture anymore. The colors have faded. The edges are ripped off. Someone’s face has vanished and now there’s no sense in this. It’s funny how I never felt the cold all winter long and now I’m cold all the time. No one has the time to try to figure out what could make the picture smile again. There was sun in the background, there were dreams, there was hope and smiles. I can’t let go of the picture. I keep staring at it endlessly. And the worst is that…I don’t want to take another one…