Înfrângerea normelor sociale

Unul dintre puținele bloguri la care sunt abonată la newsletter (pe care chiar îl citesc) este In over your head. Dacă mă urmăriți pe Twitter, se poate să fi văzut că promovez acest blog deseori, ca o resursă excelentă de subiecte de reflecție și provocări sociale.

În ultima vreme, Julien a început să dea teme cititorilor săi, teme menite nu doar să-i pună pe gânduri, ci care să-i determine să acționeze într-un fel sau altul. Cea de-a doua temă propusă a fost legată de încălcarea normelor sociale. Nimic vulgar sau dăunător la mijloc, ci doar un exercițiu care să ne facă să pășim un pic în afara limitărilor pe care ni le impunem de obicei singuri, din cauza societății complexe și guvernate de tot felul de norme nescrise.

Provocarea este să negociezi ceva care nu poate fi negociat. Poate fi un preț, o ofertă sau orice altceva, însă Julien afirmă că scopul este acela de a ne obișnui să punem la îndoială norma, să o combatem spre beneficiul nostru. Și acest lucru a atins o coardă personală, fiindcă eu sunt genul de persoană căreia îi este rușine să negocieze. De fiecare dată când observ asta în comportamentul meu mă înfurii, dar tot nu știu cum să încep să învăț să negociez mai bine. Voi încerca exercițiul propus de Julien, așa cum cred că poate veți vrea și voi după ce veți citi textul de mai jos, text conținut de emailul primit de la el.

”There are lots of social norms that go unbroken in Western society. These rules aren’t written anywhere, but everybody who belongs knows them. Sometimes some people break them, but there are social consequences.

One of the examples I’ve noticed recently is that it’s against the rules to close your eyes in public. As soon as you do it, you’re basically considered homeless. It doesn’t matter if you’re waiting for a six-course, $200-a-plate meal, because if you close your eyes, all of a sudden, it’s like WTF is he doing! 🙂
Here’s another rule that’s pretty much unbroken: in polite society, you don’t negotiate. It’s just wrong.

I was at a supper a few years ago with one other guy and four older women. It was a steakhouse, and we had a big meal, and joked around a lot. It was a good time. But then, at the end of the meal, when the waiter asks if everything was good and the other guy goes “no, it wasn’t.” He proceeds to complain a little about the steak, saying it wasn’t enough this and not enough that. At this point the whole table goes quiet. Everyone is obviously uncomfortable.

Negotiating is kind of like that. It just isn’t done. At least, not here.

I have another friend who was born in Eastern Europe, so he was taught to negotiate for everything. He has passed through the discomfort and come through the other side. He has negotiated with Best Buy, Future Shop, at the grocery store, and probably even at Starbucks. And he wins, because he cares less than the other guy.
The corollary to the previous paragraph is that part of what you pay for almost any service, you pay to prevent embarrassment. So this weekend, you’re going to negotiate.

This weekend’s homework is to negotiate for something you are not allowed to negotiate for.

You don’t need to win. You only need to try. It can be as simple as ordering a coffee and saying “oops, I only have $2″ instead of the $2.25 that’s needed. But if you’re going for a major purchase, try it there too.

Another way to do this is to bargain on side aspects of the purchase instead of the previous one. “Can I get it for $200, tax in?” or “Can you throw in a free USB cable?” are both good templates to use. Try either, or both.

Use whatever tactics you think are necessary. The point isn’t to pay less, though– it’s to push through the anxiety of breaking social norms.

Good luck with your assignment. Report back in the comments when you’re done.”

Voi obișnuiți să negociați pentru prețuri?

Sursa foto.

Twingo knows the urban lingo

Am vrut să pun un titlu în limba română acestui articol, însă în engleză a ieșit cu rimă și nu m-am mai putut desprinde de idee. 🙂 Așa că o să vă cer să-mi faceți o concesie și să-mi permiteți acest joc de cuvinte.

Feminină și zveltă

Plec de la ideea din titlu, fiindcă, după ce am petrecut o săptămână cu noul Renault Twingo mi-am dat seama că vorbește fluent limbajul orașului, oriunde s-ar afla. Se strecoară prin trafic ca o antilopă, încape și în cele mai claustrofobice locuri de parcare și, în tot timpul acesta, împarte zâmbete. De ce? Fiindcă e o mașină vie, cu suflet, colorată și veselă, într-un oraș aglomerat de griuri pestrițe. Lumea a întors capul după ea.

E drept că unui bărbat se poate să-i fie greu să conducă pe noul Twingo, dacă nu este suficient de sigur pe masculinitatea sa, însă atunci când o va face poate fi chiar un prilej de conversații cu alte domnișoare care ar tânji după o astfel de mașină. Dacă la început nu prea reușeam să-i dau de capăt, după 7 zile la volanul ”buburuzei”, cum l-am botezat pe Twingo, am priceput: e o mașină cochetă de oraș, cu personalitate, pentru un buget moderat. Spun asta fiindcă noul Renault Twingo costă doar 9.300,00 € cu TVA, doar luna aceasta, fiindcă acest preț include prima olimpică de 1.000,00 € (Preț tarif versiune + opțiuni: 10.960 euro cu TVA; Discount iunie 2012: 1.000 euro cu TVA; Preț client: 9.960 euro cu TVA). Nu e un preț deloc mare pentru o mașină nouă, cu opțiuni precum: aer condiționat cu reglaj automat, radio CD MP3, 4 boxe 20W, afișaj separat și comenzi la volan, oglinzi retrovizoarea și vârful baghetei laterale de protecție personalizate, jante de aluminiu 15”, trapa panoramică, volan și schimbător de viteze îmbrăcate în piele, tetiere față ”Noua Generație” (reglabile pe înălțime), scaun șofer cu reglare pe înălțime, vopsea metalizată. Toate aceste opțiuni costă 1080,00 €.

Mașina ca prelungire a personalității

Varianta pe care am avut-o eu a fost Renault Twingo Trend, cu un motor de 1,2 l și 75 CP, pe benzină. Deși nu v-ați aștepta poate, Twingo e foarte fâșneț prin oraș, tocmai când ai nevoie. Alura sportivă, în 2 uși, îl avantajează, iar interiorul asortat face să simți că mașina e chiar a ta, mai ales că poți personaliza o mulțime de elemente, atât din exterior, cât și din interior. Eu una aș opta pentru vedere, dacă ar fi în gama de culori, fiindcă e culoarea preferată, care mă reprezintă și mă relaxează. Twingo te poate face să simți că mașina e o prelungire a personalității tale, așa cum percem toți autoturismul pe care îl conducem, dar pe care rareori îl putem individualiza astfel.

Despre consum pot spune doar de bine. Nu mai condusesem de multă vreme un motor pe benzină, iar senzația e puțin diferită, însă la fel de plăcută. În oraș am ajuns la un consum de 7,8l/100 km, față de 6,7 consum urban recomandat. Cred însă că are mai mult de-a face cu stilul meu de condus, căruia îi mai trebuie ceva experiență pentru a se rafina și pentru a ajunge la un consum optim de combustibil.

Mi-a plăcut mult poziția de la volan și faptul că scaunele sunt ceva mai înălțate ca la o mașină normală, astfel că, dacă îmbraci o fustă și ieși din mașină, nu trebuie să-ți faci griji că ai putea comite vreo ireverență. Trapa e și ea un bun motiv să te bucuri de o zi însorită și de parfumul teilor. Trebuie însă să ai grijă la porumbei. 🙂 De asemena, avantajul e că, atunci când ești prin în mijlocul intersecției într-un ambuteiaj cauzat de semnafoare nefuncționale, nu te va claxona nimeni, ci va zâmbi și va privi cu ochi curioși mașinuța cea colorată care își face loc mai departe.

Eu m-am simțit excelent la volanul lui Twingo Trend cel fucsia și chiar cred că ar fi o investiție potrivită dacă aș alege-o ca primă mașină.

Care e cea mai frumoasă amintire a ta?

Când am auzit prima dată de proiectul ”50 people, one question”, eram la Digital Marketing Forum 2012și o ascultam pe Galvea Kelly, care și-a construit un brand personal în US prin francizarea acestui concept și punerea lui în practică în Chicago.

Am căutat clipul acasă și am descoperit o idee plină de emoție, însuflețită de oameni care își împărtășesc cele mai frumoase amintiri într-un context urban care capătă un farmec inegalabil. Ce consider că e absolut fantastic este că Galvea a făcut acest lucru din nou, de această dată în România, dezvăluind un oraș cosmopolit, complex, eclectic și fascinant, total diferit de cum vedem noi Bucureștiul zilnic.

Iată că modul în care Galvea s-a îndrăgostit de București a transformat imaginea acestui oraș în cadrul acestui clip, care este un instrument excelent de construire a brandului de oraș căruia atâția s-au străduit să-i dea de capăt.

Video via Victor Kapra.

Aștept, cu această ocazie, să-mi spuneți care este amintirea voastră cea mai frumoasă, ca un exercițiu de reamintire a ce avem mai frumos în viață. Pentru mine, cea mai frumoasă amintire sunt clipele petrecute alături de familie și jumătatea mai bună, cu zâmbete pe buze și liniște în suflet. Acea amintire este vie în mintea mea, fiindcă reflectă fericirea simplă și pură, care are nevoie doar de suflete calde pentru a se manifesta.

Pe cine te poți baza într-o aventură

“The best things in life are unexpected – because there were no expectations.”

Eli Khamarov

Cele mai provocatoare experiențe, care m-au pus în situații dincolo de ce resimțeam ca zona mea de confort, sunt cele din care am învățat cel mai mult. Vineri am avut o astfel de experiență, care m-a învățat multe despre mine și după care am ieșit un pic mai curajoasă și un pic mai dispusă să-mi asum riscuri (controlate). Dacă mi-ar fi spus cineva ce traseu urma să parcurg, când am deschis ochii la 7 am, aș fi pufnit în râs și mi-aș fi tratat interlocutorul cu o replică sinceră: ”siiiigur că da” în minte. Dar când nu știi la ce să te aștepți, ți se pot întâmpla cele mai frumoase lucruri.

Am pornit alături de o gașcă de bloggeri la fel de neinițiați ca și mine către o aventură off road, departe de calea bătută a așezărilor omenești, doar că nici unul dintre noi nu cred că se aștepta să fie chiar atât de reală întreaga poveste.

Ajunși la Fundata, în județul Brașov, am intrat direct în subiect, cum s-ar spune, ascultând ordinele șefului de trib și îmbrăcând salopete de camuflaj și costume impermeabile. ”Overkill”, mă gândeam eu. ”Cât de noroi poate fi dacă nu am văzut bălți nicăieri?”, insistam să gândesc. Însă vocea rațiunii nu avea datele problemei, dar nici nu am avut timp să mai pun întrebări, fiindcă am luat toți în primite ATV-uri, buggy-uri și mașini de off-road (multora dintre noi lipsindu-le cu desăvârșire experiența condusului a astfel de vehicule), am ascultați atenți instructajul și am pornit către ceea ce ne-a fost descris ca ”marginea pădurii”.

Recunosc că prima jumătate a drumului am fost ca o pisică speriată, care se agață cu ghearele de ce prinde, de frică să nu cadă. ”Marginea pădurii” s-a transformat într-un traseu de 25 km, parcurs în 4 ore, prin mijlocul pădurii, pe poteci înguste și înclinate, peste rădăcini groase de copac, crengi căzute, râuri, bălți, noroi, alte râuri și, în general, locuri care, în viziunea părinților noștri, ar fi categorisite drept nepracticabile. Dar iată că dacă ai vehiculul potrivit, poți ajunge oriunde. 🙂

Pe la jumătatea drumului deja pulsul mi se calmase și gândurile că voi vedea îndeaproape prăpastia din dreapta aproape că mă părăsiseră, dar distracția a început abia când am urcat în buggy. Minunăția asta de cart cu roll cage, roți micuțe și motoraș gălăgios este cea mai distractivă chestie pe care am condus-o vreodată!

Nu există termen de comparație cu o mașină, fiindcă să simți stropii de apă direct pe față, vântul, praful și viteza moderată în timp ce mergi prin mijlocul pădurii sau ieși dintr-un noroi de jumătate de metru este incomparabilă cu altceva. Best ride ever! Am urcat chiar de una singură un deal destul de abrupt și m-am distrat de minune trecând prin satul Fundățica, în timp ce sătenii ne priveau cu neîncredere. 🙂

Finalul a fost provocarea supremă: am condus pe un traseu delimitat, legată la ochi! Deja prinsesem curaj, așa că m-am încumetat și, chiar dacă nu am câștigat, am aflat că pot face asta, deși, desigur, nu o voi face niciodată cu o mașină reală, pe carosabil. 🙂

În timp ce eram în mijlocul pădurii, cocoțată pe ATV, mi-am reamintit cât este de important ca în orice aventură să ai alături pe cineva în care să ai încredere. Frica nu va dispărea, însă vei ști că cineva e acolo să-ți dea o mână de ajutor. Și fiindcă deseori, mai ales când pleci la drum prin țară și simți că, în unele orașe, ești mai pierdut decât în mijlocul pădurii, ai nevoie de un ajutor de nădejde în cazul în care ai putea păți ceva. Nu mă refer aici doar la accidente, ci și la o pana de combustibil, probleme cu mașina sau nevoi mai apropiate de ”first world problems” precum spălatul mașinii, parcări sau locuri în care poți face ITP-ul.

Toate aceste lucruri și multe altele le poți găsi în aplicația Auto.ro, care săptămâna trecută a lansat și versiunea pentru Android, după ce, în aprilie, a fost lansată aplicația Auto.ro pentru iPhone. Aplicația a fost gândită excelent și are o mulțime de opțiuni nu doar utile, dar mai ales necesare, cu atât mai mult cu cât România noastră cea de toate zilele deseori ne pune bețe în roate când vine vorba de semnalizarea locurilor importante pentru un șofer. Ca să înțelegi cât mai repede și bine ce face aplicația, te invit să treci repede prin prezentarea de mai jos și apoi să-ți downloadezi aplicația și să o încerci, fiindcă n-o să mai vrei să te desparți de ea.

 

Auto.ro App – Android

 

Iată care cred eu că sunt cele 5 puncte tari ale aplicației:

1. Este concepută special pentru România, iar Netbridge au încercat să facă cel mai bun mix în baza de date pentru a oferi o versiune cât mai complexă a informațiilor oferite, cu maximum posibil de acuratețe.
2. Aplicația pentru Android a fost dezvoltată și ținând cont de feedback-ul primit de la utilizatorii aplicației pentru iPhone, ordonând categoriile de maxim interes ca primele în home screen.
3. Include o gamă largă de tipuri de servicii auto, iar eu întotdeauna apreciez un serviciu integrat.
4. Are o mărime extrem de mică (1,3 M), fiindcă toată ”acțiunea” se întâmplă pe server.
5. E gratis! O aplicație ca aceasta, cu atât de multe informații de o utilitate concretă, disponibilă gratis mi se pare un avantaj excelent pentru orice șofer care știe să folosească tehnologia în avantajul său pentru a avea călătorii confortabile și fără griji.

Puteți downloada aplicația din Google Play, căutând ”auto.ro”. Dacă vă place, puteți să aflați mai multe, să puneți întrebări și să aflați despre features noi ce vor fi implementate de pe pagina de Facebook Auto.ro.

Au mai scris despre aplicație Andu, Constantin Codreanu, Dan Dragomir, Emil Dragota, Matilda, Mihai Baboi și Radu Dumitru.

Mulțumiri speciale Roxanei, care ne-a introdus în această experiență memorabilă și care a adus gașca de bloggeri ”newbies” teferi acasă după o sesiune de off-road care pentru noi a părut hard core. 🙂 E minunat să întâlnești pe cineva care își face treaba cu pasiune, grijă și suflet!

My Backyard Weekend

Peste fix două săptămâni am decis să-mi petrec weekend-ul în grădina din spate.

Știți tipul acela de petrecere relaxată, dar nu chiar atât de relaxată încât să îți intre fumul de grătar în sacoul alb și rochița de mătase? Știți tipul de party care ține multe ore consecutive, lângă o piscină, cu un cocktail delicios în mână, care se întinde până noaptea târziu sau chiar până dimineață?

Exact la asta mă refer.

Line-up-ul eclectic și divers se va construi din nume precum Patrice, Grandmaster Flash, Aquarius Heaven, Foals dj set, Goldie, Sofa Surfers dj set, Wareika, Deetron, Krystal Klear, Dauwd, Lapalux, Douglas Greed, Alex Deforece, Jazz Neverlseeps, Bogman, Khidja, Fouchat, Giuser.

Vestea că în weekend-ul 23-24 iunie petrecem la Backyard Weekend 2012 a venit chiar în momentul în care așteptam cu multă curiozitate un eveniment diferit, într-un loc neobișnuit, unde poți să ai și muzică, și liniște, și aer, dar și o companie excelentă. O petrecere relaxată, așa cum erau serile petrecute la prieteni în liceu, doar că la pupitru se vor afla DJ de calitate și muzică aleasă pe sprânceană. Dacă ne e prea cald, avem o piscină de încercat, cocktail-uri de degustat și apoi apă pură cu care să ne hidratăm (nu uitați că petrecerea va ține două zile!).

Și pentru că vreau să petrecem între prieteni, vă invit să veniți și voi. Am 3 invitații duble de oferit, dar mai întâi trebuie să-mi spuneți de ce e important să te hidratezi la o petrecere? Cele mai pertinente 3 răspunsuri vor primi invitațiile și eu voi aștepta cu nerăbdare să ne cunoaștem și să ciocnim în cinstea unui weekend frumos!

Îmi puteți lăsa comentariile voastre până pe 12 iunie (inclusiv), iar pe 13 iunie vă voi da vestea bună, în ciuda numărului de care se tem toți. Eu vreau să fie o zi cu noroc.

PS: Grădina din spate e, de fapt, Complexul Studentesc Tei, Strada Oltetului, nr. 30. See what I did there? 🙂

Sursa foto.

LE: Dragii mei, iată că am decis câștigătorii. Ei sunt Bacaoanu Mihai Andrei, Andrei B. și Anca. Mă bucur să văd că am cititori atât de informați și conștiincioși și am încredere că vom petrece cu spor la Backyard Weekend, eveniment care vă va mai aduce o surpriză pe blogul meu, așa că stați aproape!

Cum a fost la Linkin Park

Aseară ne-am întors puțin în timp, la acum câțiva ani, în perioada liceului. Toți cei pe care îi cunosc leagă piesele celor de la Linkin Park de perioada liceului și, ascultându-i aseară, mi-am dat seama că muzica lor se leagă perfect de schimbările și emoțiile prin care trece un adolescent.

I-am regăsit pe Linkin Park la mulți ani distanță de începuturile lor din California din 1996, ba chiar departe de primul lor album, Hybrid Theory, lansat în 2000 (vă dați seama că au trecut 12 ani de atunci?!?), însă aproape neschimbați. Chester Bennington poartă totuși urmele timpului pe față, însă Joe Hahn și Mike Shinoda sunt la fel ca atunci când aveam eu 14 ani.

Nici talentul nu i-a părăsit, fiindcă au făcut un show remarcabil, de-a lungul căruia m-am întrebat în repetate rânduri cum de Chester mai poate încă vorbi, după efortul vocal susținut de atâția ani. Pasiunea a fost prezentă, iar publicul (format, în majoritatea lui, de puști sub 18 ani) a rezonat la fiecare piesă, cântând versurile alături de trupă. Mă uitam la puștii din jur și înțelegeam foarte bine experiența lor, fiindcă aș fi dat și eu orice să-i văd pe Linkin Park acum câțiva ani, când mă regăseam atât de mult în muzica lor.

Trupa a cântat un mix foarte reușit de piese vechi și noi, precum:

  • Papercut
  • One Step Closer
  • With You
  • Points Of Authority
  • Runaway
  • By Myself
  • In The End
  • A Place For My Head
  • Forgotten
  • Somewhere I Belong
  • Easier To Run
  • Breaking The Habit
  • Numb
  • Leave Out All The Rest
  • What I’ve Done

”In the end” și ”Numb” au fost preferatele publicului, la care toți au cântat din tot sufletul, fiecare vers. În mod cert piesele de pe ”Hybrid Theory” sunt în continuare cele mai iubite, deși au trecut 12 ani de la crearea lor. Iată cum muzica acoperă ruptura dintre generații și declanșează aceleași emoții și la adolescenții de azi, dar și în rândul celor pentru care adolescența e o perioadă pe care o privesc cu nostalgie.

A fost o experiență muzicală frumoasă, pe care o privesc cu ochii celui care știe să se bucure de șansa de a-și asculta idolii, chiar dacă perioada lor de glorie poate să fi trecut. Întotdeauna vor fi fani pentru care muzica unei trupe va rămâne mereu actuală și e tare plăcut să împărtășești amintiri cu prieteni din vremea în care nu aveam griji și muzica pentru noi era un punct esențial de referință.

Mulțumesc Ciuc Premium pentru invitație și pentru faptul că fac eforturi să aducă în România concerte excelente de muzică live, precum Bon Jovi sau Shakira. Keep up the great work! Și nu uitați să gustați un Ciuc Radler.