Facebook bate filmul

Îmi plac filmele și videoclipurile. Always have, always will. Și nu o dată aș fi vrut să am și eu o coloană sonoră potrivită pentru momentele acelea în care îți bate vântul prin păr și te simți on top of the world.

Desigur, tehnologia face toate aceste lucruri posibile. Ca să nu vă mai plângeți, voi, neiubitori de timeline, de neajunsurile noului display, iată cum poate arăta o poveste simpatică, a relației mele cu Facebook și a ultimilor 6 ani, de când am cont pe această platformă (click pe fotografie pentru a vedea videoclipul).

Aici vă puteți face clipuri cu timeline-ul vostru și chiar mi-ar plăcea să primiți această leapșă, să vedem cine are cel mai amuzant timeline (Auraș, accepți provocarea?), cel mai feminin timeline (Claudia, leapșa vine și spre tine) sau cel mai “călător” timeline (Doru, abia aștept să văd ce iese!).

Asocierile pe care le fac brandurile cu alte entități și contextualizarea

Aș vrea câteodată să înțeleg cum ajung anumite decizii să vadă lumina zilei și să fie puse în practică, în ciuda faptului că se poate vedea cu ochiul liber că sunt greșite. Mi s-a întâmplat acest lucru recent, când am văzut ultima reclamă pentru Fiat 500 Abarth (care mi-e mașina cea mai dragă pe care am condus-o vreodată) și m-a frapat discrepanța uriasă între spiritul acestui brand și asocierea cu Charlie Sheen, care e un personaj de toată jena.

Nu sunt împotriva depășirii unor limite, ba chiar încurajez orice pas curajos din partea unui brand, însă aici nu mi se pare că a fost vorba de curaj, ci de o alegere greșită. Fiat 500 Abarth este mașina din reclama de la Super Bowl, cea în care apare Catrinel Menghia, dar nicidecum mașina pe care ar conduce-o Sheen.

Grija pentru contextualizare și asociere

Personal, cred că brandurile ar trebui să aleagă cu grijă mediul în care se expun și persoanele publice cu care se asociază, fie că e vorba de un actor cunoscut pe plan internațional sau un blogger local. Fiecare dintre elementele din mediul în care brandul activează influențează personalitatea acestuia, influență pe care o percep și consumatorii mai puțin avizați în dedesubturile profesiei de comunicator.

Important e ca esența unui brand, a unui produs sau serviciu să aibă câteva puncte comune cu endorser-ul sau cu emisiunea în care apare. Contextualizarea unui mesaj îi dă acestuia autenticitate și îl ancorează într-o realitate diversă, cu care avem contact constant. De aceea sunt complet de acord cu ce a scris Zvoner despre publicitatea ca responsabilitate socială. Nu mai e de ajuns să cumpărăm spații de emisie, să facem bannere și parteneriate, fiindcă toate campaniile, toate eforturile punctuale de a modela imaginea unui brand ar trebui să fie integrate într-un mod unitar și coerent.

Așadar, dragi branduri, fiți curajoase și nu vă dați înapoi de la campanii îndrăznețe, însă încercați să aveți mereu în vedere care sunt valorile cheie ale personalității voastre. Nu fugiți doar după popularitate și buzz, fiindcă acestea sunt sclipiri de moment care nu construiesc relații de lungă durată. Nu uitați de subtilitate, rafinament și autenticitate.

Voi ce credeți despre asocierea brandului Fiat cu Charlie Sheen pentru acest spot?

Sursa foto.

Portret de bărbat

În continuarea articolului anterior, despre marele meu secret, vine și dezvăluirea motivului pentru care am îmbrăcat o cămașă bărbătească și am împrumutat o cască de muncitor.

Portret de bărbat” a fost o inițiativă a lui Răzvan Baciu și Alex Conu, care au vrut să pună în lumină masculinitatea într-un mod ludic și haios. Dincolo de aspectele mai puțin plăcute care ies la iveală în situații care ar trebui tratate cu lejeritate, eu consider că a fost un exercițiu amuzant și creativ de sondare a propriei opinii cu privire la masculinitate.

Ipostazele în care se află bloggerii din fotografii sunt motiv de amuzament copios, iar eu m-am bucurat să văd atâta dezinvoltură și deschidere din partea bloggerilor noștri. Feminitatea și masculinitatea ar trebui să-și dea o întâlnire plină de farmec având cele două proiecte ca bază (Portret de femeie și Portret de bărbat). E un mod frumos de a compara expresii, chipuri, abordări și mentalitățile care se reflectă în toate aceste detalii. Eu văd acest lucru ca pe un exercițiu antropologic, iar micul moment de expansiune a laturii mele masculine m-a relaxat teribil.

Vă invit să vedeți fotografiile făcute de Alex și să vă destindeți, gândindu-vă, așa cum fac și eu, la câte lucruri bune putem împrumuta unii de la alții (bărbați de la femei, colegi de braslă între ei etc.).

Un secret

Să vă spun un secret. De când eram mică mi-am dorit să fiu bărbat. Mă rog, la vârsta aceea voiam, de fapt, să fiu băiat, fiindcă lucrurile par mai simple din perspectivă masculină. Da, știu, și băieții plâng câteodată și au și ei dilemele lor, provocările și problemele lor. Dar mie-mi plăcea să mă cațăr prin copaci la țară, sî mă plimb cu bicicleta și eram foarte competitivă în jocurile din copilărie.

Vremea a trecut, am crescut și apoi au început să-mi placă mașinile, să mă joc Need For Speed și Football Manager, să mă uit cu tati la meciuri – toate astea în timp ce mama mea se întreba de ce. Să nu credeți acum că purtam haine largi și aveam părul scurt, fiindcă eram majoretă la vremea aceea și participasem chiar și la Miss. Îmi doream să pot sta până mai târziu afară și să am mai multă libertate de mișcare (adică să nu se îngrijoreze atât de mult ai mei când plecam undeva). Știți voi, probleme de adolescenți.

Nu am avut niciodată probleme de identitate, doar că uneori mi-aș fi dorit să văd lucrurile cu mai multă detașare și dintr-o perspectivă mai simplă, așa cum fac bărbații. Apreciez capacitatea bărbaților de a simplifica lucrurile și de a rămâne calmi în fața situațiilor mărunte, care pe femei le neliniștesc. Încerc să învăț și eu câte ceva din această atitudine, fiindcă e important să ne împrumutăm lucrurile bune unii altora. Și nu doar cămășile noi și cravatele nedesfăcute încă. 🙂

Când Răzvan Baciu și Alex Conu m-au invitat să scot la iveală latura mea masculină printr-o abordare foarte fun, am spus ”da” fără să clipesc. Povestea nu se rezumă la această fotografie, ci ea reprezintă doar un teasing pentru ceva ce va fi dezvăluit mâine.

A fost un exercițiu de imaginație foarte bun și extrem de distractiv, având în vedere că expresia facială din poză a fost muncită, fiindcă nu mă puteam opri din râs. Câteodată e tare interesant să te pui în pielea celuilalt, așa că încercați să faceți asta mai des, fetelor, fiindcă s-ar putea să-i înțelegeți mai bine pe bărbații din viața voastră.

Alături de mine au pozat Corina, Carmen și Pyuric, trei fete îndrăznețe, dezinvolte și care știu cum să dea culoare oricărui loc și moment.

John Carter – mai mult decât te-ai aștepta

Nu poți vedea John Carter fără să nu ieși de la film cu o senzație acută de familiaritate și cu un puternic sentiment de deja-vu. Nu că acest lucru ar fi neapărat negativ, dar fii sigur că acest film îți va pune la încercare cultura de cinefil și îți va răscoli unghere minții după asocieri mai mult sau mai puțin potrivite.

Am intrat la John Carter cu o doză mare de curiozitate și cu un pic de scepticism, însă am ieșit de acolo facinată de amestecul incredibil de elemente, care, contrar așteptărilor, nu e kitschios (deși numele de familie al actorului din rolul principal e Taylor Kitsch). Îmi pare rău că, la fel cum s-a întâmplat și cu Avatar, am mers la film fără o documentare prealabilă despre universul pe care este bazat filmul. După ce am studiat subiectul, am mai văzut Avatar încă o dată, dar acum am senzația că voi continua să citesc SF-uri, cum fac chiar acum.

Dacă vă întrebați de ce, este fiindcă am aflat că filmul ”John Carter” este bazat pe romanul ”A Princess of Mars”, scris de Edgar Rice Burroughs în 1912, acum 100 de ani. Considerat un exponent al genului pulp fiction al secolului XX, romanul îmbină, la fel ca și filmul, elemente din SF și western, îmbinându-le cu nelipsitele intrigi politice și drame amoroase.

Planeta Marte este cea pe care se desfășoară acțiunea, o alegere extrem de potrivită având în vedere concentrarea lumii științifice asupra ei din ultimii ani. Universul în care ești introdus te atrage, te amuză și te uimește prin anatomia Thark-ilor, extratereștrii de pe Marte, prin culturile separate în bine și rău, și te poartă printr-o recapitulare a filmelor tematice care au făcut istorie: Star Wars, Avatar, Gladiatorul, filmele western etc.

Ce mă intrigă este că filmul este bazat pe prima dintre cele 11 cărți din seria ”Barsoom” scrise de Burroughs, ultima purtând titlul de ”John Carter of Mars” (1964). Sunt curioasă dacă se vor mai face și alte filme bazate pe această serie de romane. Eu voi încerca să văd unde pot găsi cărțile și voi începe să le citesc, mai ales că recent mi s-a redeschis apetitul pentru SF.

Filmul e foarte entertaining și m-am găsit chiar stând pe marginea scaunului la un moment dat, cu inima la gât. 🙂 Printre extratereștri înfricoșători și prințese independente, veți vedea efecte incredibile, peisaje marțiene impecabil construite și animale de companie complet neașteptate. Neapărat să-l vedeți la IMAX, fiindcă niciun alt cinematograf nu se compară ca experiență (da, sunt genul de fan IMAX care și-ar tatua numele pe antebraț dacă nu mi-ar fi frică de ace).

Enjoy!

Sursa foto.

There’s a new venue in town – Turbohalle

Am suferit mai mereu că Bucureştiul, faţă de alte capitale europene, e oarecum sărac în locuri, săli şi alte asemenea amplasamente unde se pot organiza evenimente, expoziţii, concerte şi alte reuniuni. Probabil moşternire a comunismului, încă luptăm cu spaţiul capitalei pentru a-l transforma într-un loc primitor, ofertant şi care te invită să-l experimentezi.

Însă încă ne lipsesc locuri în care să ne desfăşurăm, locuri în care să mergem să dansăm la concerte alături de mii de oameni, spaţii în care sonorizarea să se audă impecabil. Cum sunt o mare fană a concertelor, la care merg mai des decât merg în club (pentru atmosfera diferită, pentru muzică, pentru feeling etc.), mă bucur că uşor, uşor, însă, mai apar astfel de locuri. Astăzi vă prezint unul dintre ele.

Noul venue (mi se pare cea mai potrivită expresie care să definească un astfel de loc, deşi nu aparţine limbii române) se numeşte Turbohalle şi este definit drept un spaţiu cultural şi de evenimente, proiect realizat în comun cu Silver Church / Kulturhaus / Festivalul de film Anonimul / HappyFish / Delta Music Fest. Acest loc a luat naştere prin reinventarea unei relicve comuniste, şi anume prin conversia halelor fostei uzine comuniste Turbomecanica, iar acum oferă un spaţiu polivalent de aproximativ 5000 mp constituit din 5 hale alăturate, unde pot încăpea până la 6000 de oameni.

Mă bucur că acest venue are acces la metrou, fiind situat în cartierul Militari, pe B-dul Iuliu Maniu nr. 220B, exact la staţia de metrou Păcii.

Locul acesta se anunţă a fi unul nepretenţios, tocmai bun pentru relaxare şi concerte mai low key sau over the top, depinde de preferinţele fiecăruia. Deja îmi pot imagina tipurile de public care îl vor frecventa şi sunt sigură să aici se vor aduna oameni interesanţi, diferiţi şi care îmi vor stârni curiozitatea.

Ei bine, deşi romanii (nu, nu am mâncat un â) sigur nu au inaugurat Arenele Romane din Bucureşti cu o toga party, Turbohalle face o lansare ca la carte. Marea deschidere va avea loc pe data de 17 martie 2012, începând cu ora 22.00. Spaţiul va fi inaugurant cu un mix de cultură şi muzică, creat astfel încât să trezească apetitul pentru descoperire. Concerte pe scena 1 şi 2, o expoziţie de artă contemporană (sculptură, instalaţii, grafică şi gravură) şi un târg de fashion cu vânzare vor asigura entertainment-ul urban peste 10 zile. Nu vă faceţi griji că veţi suferi ca în deşert, fiindcă veţi avea la dispoziţie 3 baruri, VIP Area (cu bar propriu şi zonă de mese cu canapele), garderobă gratuită şi Chill-Out Zone.

Line-up-ul este unul interesant, eclectic, aşa cum este şi conceptul Turbohalle.

Intrarea la eveniment este de 30 lei în avans şi 50 lei la intrare.

Fiindcă sunt întotdeauna deschisă către a experimenta lucruri noi, mai ales când vine vorba de muzică şi de evenimente urbane, sper să vă deschid şi vouă apetitul pentru această inaugurare. Spuneţi-mi care ar fi cel mai interesant loc în care aţi vrea să mergeţi la un concert şi primii 15 comentatori vor primi câte o invitaţie dublă la festivităţile de inaugurare Turbohalle. Out with the old and in with the new. Cine face primul pas?

Invitaţiile sunt oferite de Oraşul Meu. Ghidul tău mobil în oraş.

Concursul se va desfăşura până la data de 13 martie, ora 00:00. Vă rog să-mi lăsaţi o adresă de email validă când comentaţi, ca să vă pot contacta pentru restul detaliilor.

LE: Câștigătorii au fost anunțați prin email, așa că nu uitați să vă verificați adresele (și în spam, în caz că filtrul vostru nu mă place). 🙂