Daca as putea cuprinde Bucovina in brate astazi, as face-o cu drag. Atatea frumuseti cate are si oameni cu zambete sincere, incat iti face pofta de de toate: aer, soare, apa, bunatati, voie buna.

Dupa ce ne-am impartit pe doua echipaje a cate trei masini fiecare, am inceput dimineata de astazi intr-o stare ecumenica, asa cum ar spune Auras. Am vizitat Manastirile Agapia si Varatec, care ne-au facut sa ne oprim pentru cateva minunte din zburdalnicia aferenta, desi Augustin a pacatuit cu o incercare de drift in curtea Varatecului. Nu stim daca maicutelor le-a placut, dar nu s-a plans nimeni. Am aflat insa ca Dusterul nu vrea sa fie deloc induplecat sa alunece si ca sta bine infipt, astfel incat pasagerii sa fie in siguranta. Am luat insa de la manastire o groaza de bunatati: serbet de visine si de zmeura si miere de tei si de salcam.

Printre opriri la benzinariile Petrom (fara de care am fi murit de sete si alte nevoi), am purces catre Rezervatia de Zimbri “Dragos Voda” din judetul Neamt. Aici am cunoscut cel mai prietenos cerb pe care l-am vazut vreodata si am admirat o ceata de zimbri masivi, care ne infiorau cat ii priveam de departe. Lupul insa ar fi putut sta in conditii mai bune. Una peste alta, e un loc frumos de vazut, mai ales daca muflonul este agitat. 🙂

Nu se putea sa avem cale prin zona fara sa ajungem la Casa Memoriala Ion Creanga, locul unde s-au nascut povestile copilariei noastre. De la poarta si pana in odaile in care a trait candva povestitorul, totul ne-a aruncat cu mai multi sau mai putini ani in urma, cand lucrurile erau simple, mancarea avea gust, cand umblam desculti pe la bunici si ne bucuram de fiecare maruntis.

Chiar mai mult insa de casa memoriala ne-am bucurat de micul parc tematic de langa aceasta, care s-a nascut din ideea ingenioasa a unui satean din Humulesti. Acolo s-au materializat cele mai cunoscute dintre povestile lui Creanga: “Ursul pacalit de vulpe”, “Punguta cu doi bani”, “Capra cu trei iezi”, pisica cu ciucurii etc. Ne-am bucurat de fiecare coltisor, imbiati de parfumul florilor de corcodus care se scuturau deasupra noastra. A fost chiar o bucata desprinsa dintr-un basm, care ne-a aratat inca o data ca niciodata nu trebuie sa uitam sa fim copii.

De acolo am tinut-o tot catre Cetatea Neamtului, pe care nu reusisem s-o vedem in prima zi. De data aceasta am gasit-o deschisa, iar eu am fost surprinsa in cel mai bun mod posibil sa vad cat de bine arata acum, dupa ce a fost renovata. Ultima oara fusesem la Cetate in clasa a 4-a si nu se compara deloc cu ce e acum. Toate camerele sunt renovate, cu scenete recreate dupa momente din istoria cetatii, cu povesti si privelisti superbe. Acolo unde nu eu nu pot recreea frumusetile, pozele pot vorbi de la sine. In mod cert, Cetatea Neamtului e in top 3 cetati de vazut in Romania, in opinia mea, asa ca nici sa nu va ganditi sa o ocoliti daca aveti drum prin regiune.

Dupa ce va intoarceti de la cetate sa va luati macar un borcanel de miez de nuca in sirop de catina si niste ghebe la saramura. Eu deja mi-am facut provizii pe care sunt sigura ca le voi gusta cu inghitituri mici de nostalgie dupa ce voi pleca de aici.

Mai departe, am apucat-o pe drumuri bucovinene, insorite si line. In dreapta aveam dealuri inverzite, iar in stanga peisaje care te lasau fara grai. Fiecare privire aruncata era ca un cadru perfect si nu cred ca m-as satura vreodata sa privesc frumusetile de aici.

Am ajuns in satul Paltin pentru a trai pe pielea noastra obiceiul incondeiatului oualor. O familie bucovineana autentica ne-a primit cu bratele deschise si ne-a aratat cu cata indemanare picteaza ouale de Pasti. Am ramas cu totii uimiti de gradul de detaliu al decoratiilor si ne-am incercat si noi mana. N-au iesit chiar rele, doar… postmoderne. Nu cred ca Muzeul Taranului Roman le-ar expune insa. :)) Am plecat cu inima plina de acolo, unde am zis cu totii ca ne-am refugia o saptamana de lume, sa incarcam de liniste si odihna.

Am remarcat ca zona asta e plina de oameni gospodari, de case mari si ingrijite, de pomi varuiti si iarba verde si proaspata, dar mai ales de zambete care ti se ofera la fiecare fluturare de mana in semn de prietenie.

Desigur, ziua n-ar fi fost completa daca Doru Panaitescu n-ar fi dat tonul unei mini sesiuni de offroad prin vadul unui rau. Augustin si Bobby i-au urmat exemplul, facand spectacol cu noi in masina printre pietre, apa si denivelari. Desigur, Dusterele au rezistat eroic si au demonstrat ca tractiunea integrala nu e doar o poveste frumoasa.

Ziua asta a fost tare, tare frumoasa si abia astept sa vad ce ne asteapta maine, dupa ce vom trece muntii dincolo, catre Maramuresul cel oaches.

Pentru poze frumoaaaase, click aici.

Redescopera Romania este un proiect Petrom, susţinut de BCR, Dacia, Romtelecom, Paralela 45 şi Muzeul National al Taranului Roman.