“Life is a daring adventure or nothing. Security is a superstition. It does not exist in nature.”
— Helen Keller
Contemplu ideea asta de vreo 48 de ore. Ba chiar un pic peste. Așa e când vine decembrie și începi să-ți faci socotelile, să scotocești prin sentimente, emoții, experiențe, doruri și dureri să vezi ce învățăminte ți-au rămas prin buzunare și ce merită să treacă pragul către o altă etapă.
Deși 31 decembrie e doar o altă zi în calendar, pentru fiecare dintre noi e o șansă să schimbe foaia, să facă lucrurile restante din anul trecut, să o ia de la capăt. Sigur, promisiunile din noaptea de Revelion se rezumă deseori doar la iterarea unor dorințe, însă unele se pot materializa, dacă esti suficient de motivat.
Ce-mi doresc eu de la mine anul viitor este să învăț să risc mai mult. Cred că de acest factor depinde cât de multe vreau să fac în viață, atât pe plan profesional, cât și personal. Refuzul mediocrității trebuie să fie mai mult decât un punct de vedere, iar experiențele marcante nu se întâmplă în zona de confort.
Am avut parte de o educație foarte bună, în care am fost învățată să fiu corectă, să muncesc mult, să-i respect pe ceilalți etc., valori puternice și stabile. Încep să simt însă nevoia de a avea mai mult curaj, de a face mai des lucruri pe care mi le doresc și poate ceilalți nu le consideră potrivite pentru mine și traiectoria mea. Nu vorbesc de rebeliune, ci de un pas înainte care se poate să nu-i mulțumească pe toți. Parcă mi-aș fi dorit ca ai mei să mă învețe să fiu mai ”înfiptă”, mai fără frică, să tind mai puțin spre a-mi imagina tot ce poate da greș într-o situație. Dar asta nu e doar responsabilitatea lor, ci și a mea. Încă mai am timp să schimb lucruri, să modelez aspecte în felul meu de a fi.
Știu, niciodată nu va fi toată lumea mulțumită de un lucru anume (situația ideală poate include maxim două persoane, în opinia mea). Riscul e mai mult decât răzvrătire, riscul necesită o doză de raționalitate, un mecanism de detașare emoțională (cea mai grea parte, în ceea ce mă priveștete) și un vis de atins.
Iată ce m-a inspirat să scriu acest articol:
Risk is nothing more than the calculated action of giving up a need to know and be aware of end result. Almost any action worth performing was or is in one way or another a risk. Life is a risk. Love is a risk. But that which is given up, that which is thrown to the wind not without care but rather without inhibition is that which will stand, inspire, and create life anew.
Risk is necessary to live. Risk allows the human to sacrifice his all-knowing tendencies and the need to know all that is occurring around him because when he does not need to know, he will know. When he does not need to do, he will do. Life comes unexpectedly because of action, recognition of beauty, and a certainty that the way things are meant to be will be, and nothing more.
Avem o societate foarte rezistentă la schimbare, cu un apetit extrem de scăzut pentru risc și simt că asta s-a reflectat și asupra mea. Dar vreau să schimb asta. Dacă până la 30 de ani nu îți asumi niște riscuri (calculate), nu cred că poți reuși să fii împlinit și să ajungi acolo unde îți dorești. Ajungi să te ancorezi prea mult în realitatea măruntă, care te înlănțuiește și te așază într-un tipar, marcându-te drept ”default”. Nu vreau să ajung în acea situație.
Cred că am atins acel prag în care trebuie să iau decizii care nu vor mulțumi pe toată lumea. E un prag al maturității care nu e deloc ușor de trecut și care te face să te îndoiești de multe aspecte din experiența și educația pe care le-ai acumulat. Dar nimeni nu știe cum e mai bine, nici măcar eu, așa că prefer o viață presărată cu ”am încercat și n-a ieșit”, decât una încărcată de regrete ale lucrurilor pe care nu le-am trăit.
Certitudini nu există, oricât de mult am vrea să stăm cu picioarele pe o bucată de pământ stabil, doar a noastră. Mi-e greu să trec de stadiul acesta, dar știu că, dacă o fac, mă voi simți mult mai bine cu mine însămi. Un risc asumat ar însemna o îngăduință față de mine însămi (posibilitatea să dau greș) și o victorie asupra necunoscutului (m-am avântat și-s teafără).
Până la urmă, rețete nu există, iar sfaturile sunt bune doar de ascultat și băgat la cap, dar măcar avem îndemnuri ca acesta:
“Risk more than others think is safe. Care more than others think is wise. Dream more than others think is practical. Expect more than others think is possible.”
— Claude Bissell
Iar în final, o întrebare:
