Riscul

“Life is a daring adventure or nothing. Security is a superstition. It does not exist in nature.”

— Helen Keller

Contemplu ideea asta de vreo 48 de ore. Ba chiar un pic peste. Așa e când vine decembrie și începi să-ți faci socotelile, să scotocești prin sentimente, emoții, experiențe, doruri și dureri să vezi ce învățăminte ți-au rămas prin buzunare și ce merită să treacă pragul către o altă etapă.

Deși 31 decembrie e doar o altă zi în calendar, pentru fiecare dintre noi e o șansă să schimbe foaia, să facă lucrurile restante din anul trecut, să o ia de la capăt. Sigur, promisiunile din noaptea de Revelion se rezumă deseori doar la iterarea unor dorințe, însă unele se pot materializa, dacă esti suficient de motivat.

Ce-mi doresc eu de la mine anul viitor este să învăț să risc mai mult. Cred că de acest factor depinde cât de multe vreau să fac în viață, atât pe plan profesional, cât și personal. Refuzul mediocrității trebuie să fie mai mult decât un punct de vedere, iar experiențele marcante nu se întâmplă în zona de confort.

Am avut parte de o educație foarte bună, în care am fost învățată să fiu corectă, să muncesc mult, să-i respect pe ceilalți etc., valori puternice și stabile. Încep să simt însă nevoia de a avea mai mult curaj, de a face mai des lucruri pe care mi le doresc și poate ceilalți nu le consideră potrivite pentru mine și traiectoria mea. Nu vorbesc de rebeliune, ci de un pas înainte care se poate să nu-i mulțumească pe toți. Parcă mi-aș fi dorit ca ai mei să mă învețe să fiu mai ”înfiptă”, mai fără frică, să tind mai puțin spre a-mi imagina tot ce poate da greș într-o situație. Dar asta nu e doar responsabilitatea lor, ci și a mea. Încă mai am timp să schimb lucruri, să modelez aspecte în felul meu de a fi.

Știu, niciodată nu va fi toată lumea mulțumită de un lucru anume (situația ideală poate include maxim două persoane, în opinia mea). Riscul e mai mult decât răzvrătire, riscul necesită o doză de raționalitate, un mecanism de detașare emoțională (cea mai grea parte, în ceea ce mă priveștete) și un vis de atins.

Iată ce m-a inspirat să scriu acest articol:

Risk is nothing more than the calculated action of giving up a need to know and be aware of end result. Almost any action worth performing was or is in one way or another a risk. Life is a risk. Love is a risk. But that which is given up, that which is thrown to the wind not without care but rather without inhibition is that which will stand, inspire, and create life anew.

Risk is necessary to live. Risk allows the human to sacrifice his all-knowing tendencies and the need to know all that is occurring around him because when he does not need to know, he will know. When he does not need to do, he will do. Life comes unexpectedly because of action, recognition of beauty, and a certainty that the way things are meant to be will be, and nothing more.

Avem o societate foarte rezistentă la schimbare, cu un apetit extrem de scăzut pentru risc și simt că asta s-a reflectat și asupra mea. Dar vreau să schimb asta. Dacă până la 30 de ani nu îți asumi niște riscuri (calculate), nu cred că poți reuși să fii împlinit și să ajungi acolo unde îți dorești. Ajungi să te ancorezi prea mult în realitatea măruntă, care te înlănțuiește și te așază într-un tipar, marcându-te drept ”default”. Nu vreau să ajung în acea situație.

Cred că am atins acel prag în care trebuie să iau decizii care nu vor mulțumi pe toată lumea. E un prag al maturității care nu e deloc ușor de trecut și care te face să te îndoiești de multe aspecte din experiența și educația pe care le-ai acumulat. Dar nimeni nu știe cum e mai bine, nici măcar eu, așa că prefer o viață presărată cu ”am încercat și n-a ieșit”, decât una încărcată de regrete ale lucrurilor pe care nu le-am trăit.

Certitudini nu există, oricât de mult am vrea să stăm cu picioarele pe o bucată de pământ stabil, doar a noastră. Mi-e greu să trec de stadiul acesta, dar știu că, dacă o fac, mă voi simți mult mai bine cu mine însămi. Un risc asumat ar însemna o îngăduință față de mine însămi (posibilitatea să dau greș) și o victorie asupra necunoscutului (m-am avântat și-s teafără).

Până la urmă, rețete nu există, iar sfaturile sunt bune doar de ascultat și băgat la cap, dar măcar avem îndemnuri ca acesta:

“Risk more than others think is safe. Care more than others think is wise. Dream more than others think is practical. Expect more than others think is possible.”

— Claude Bissell

Iar în final, o întrebare:

8 Responses

  1. Lexa
    Dec 13, 2011 - 02:45 PM

    Eu as face de toate :))

    I am always doing that which I cannot do, in order that I may learn how to do it.
    ~Pablo Picasso

    Reply
    • Andra Zaharia
      Dec 13, 2011 - 02:47 PM

      Well, cred ca si eu la fel. Dar ceva anume, un lucru de care ti-e teama ca ar putea iesi prost nu ai pe lista?

      Reply
      • Lexa
        Dec 13, 2011 - 04:02 PM

        Da, imi e teama de large public speaking si ca intr-o zi as putea rata sustinerea/expunerea corespunzatoare a unui proiect important din cauza fastacelii mele stupide. 😛

        Reply
        • Andra Zaharia
          Dec 13, 2011 - 04:21 PM

          Teama asta o avem cu totii. Dar cu exercitiu cred ca putem trece peste. Eu vreau sa merg la cursurile de aici: http://ps.pregateste-te.ro/. Poate te ajuta.

          Reply
          • Lexa
            Dec 13, 2011 - 05:25 PM

            Interesant, sper sa fiu pe faza la urmatorul.

            Si uite, mi-am amintit ca mai demult as fi plecat in Africa voluntar de una singura, un fel de luat de la zero total, alta lume, alta poveste, asta ar fi cred ca cel mai mare risc pe care as putea sa mi-l asum in momentul de fata. Sa nu stiu nici ce ma asteapta, nici daca ma intorc, nici ce voi gasi daca ma intorc…

          • Andra Zaharia
            Dec 14, 2011 - 09:05 AM

            Si mie mi se pare ca a petrecere o perioada mai lunga intr-o societate complet diferita de a noastra, fie ca e Africa sau Bali, Indonezia sau Noua Zeelanda, ne poate ajuta sa fim mai puternici, sa ne vedem cu mai multa obiectivitate si sa reusim sa facem lucruri care conteaza. Iti tin pumnii cu visul tau si sper ca intr-o zi nu prea indepartata sa ti-l atingi!

  2. aHUIBANa
    Dec 14, 2011 - 07:55 AM

    1. Cand pleci in US? 🙂

    2. Legat de subiect – tot ceea ce tu ai spus, emotiile si simtirile in ceea ce priveste luna decembrie si cum ea “te afecteaza” din punct de vedere emotional – are un corespondent in studiile medicale/psihiatrice.

    Luna decembrie este considerata a fi perioada in care mult mai multe persoane au trairi, emotii, comportamente asemanatoare starilor de depresie.

    E adevarat ca luna decembrie coincide cu sfarsitul de an, cu o sarbatoare mare etc., unde ajungi sa faci o introspectie sau sa realizezi anumite insuccese, ca nu ai destui prieteni, ca nu ai cea mai ok relatie/casnicie … dar motivul adevarat pentru starile pseudo-depresive nu e acesta, ci o serie de efecte pe care le are mediul inconjurator asupra sistemului nervos central.

    Perioada de slabiciune ar fi din septembrie pana in aprilie dar apogeul este in decembrie.

    Starea se datoreaza unui dezechilibru chimic al hipotalamusului ca urmare a faptului ca ziua este mai scurta (lipsa luminii naturale) + lipsa interactiunii cu soarele. Unii, care in restul anului functioneaza perfect normal din acest punct de vedere, ajung sa necesite tratament medicamentos cu antidepresive, psihoterapie si tratament cu lumina.

    Este chiar si un diagnostic – se numeste Seasonal Affective Disorder, iar cei diagnosticati au probleme cu somnul, scaderea libidoului, sunt anxiosi, schimbari in temperament, mananca in exces, au stari letargice etc.

    Ma scuzi daca am vorbit … prea dintr-un unghi 😉

    Reply
    • Andra Zaharia
      Dec 14, 2011 - 09:04 AM

      1. Martea viitoare. 🙂
      2. Am citit si eu zilele trecute despre SAD si e drept ca e o afectiune reala, insa anul asta ma bucur ca nu prea sufar de ea (in afara de dezgustul pentru oras, care mi se pare mai sumbru ca niciodata). Am scris despre dorinta asta de a-mi asuma mai multe riscuri pentru ca asta imi doresc sa fac anul viitor si asta cred ca ma va ajuta sa trec la urmatoarea etapa in dezvoltarea mea. Dar ma bucur ca ai scris asa in amanunt despre SAD, pentru ca sigur ne atinge pe toti intr-un fel sau altul, iar constientizarea starilor prin care trecem ne ajuta sa le depasim, daca sunt negative, sau sa ne bucuram de ele, daca sunt pozitive.

      Reply

Leave a Comment

 

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.