Taximetristii si bacsisul

Experiente cu taximetristii avem cu totii. Unele amuzante, altele enervante si unele chiar inspaimantatoare. Eu am colectionat multe din seria enervante in ultimele saptamani, asa ca am decis sa ma plang public de treaba asta si sa incerc sa gasesc o solutie.

Dincolo de fumatul in masina fara sa-mi ceara acordul, de vorbitul mult, tare si ireverentios la telefon cu alti “birjari”, dincolo de muzica proasta (din ce in ce mai rar, din fericire), ceea ce mi se pare cu adevarat enervant este modul in care taximetristii privesc bacsisul.

Pentru taximetristi, bacsisul pare sa fie un drept dobandit prin nastere, poate chiar mai firesc decat dreptul la viata. Un taximetrist isi va opri bacsis pentru ca poate si pentru ca i se cuvine, indiferent de vointa celui “transportat”, care ar trebui probabil sa i se si incline celui care i-a facut marea favoare de a-l fi dus de colo colo.

Desigur, la asta se adauga si eterna problema a comerciantilor din Romania, de care s-au molipsit, sub forma grava, si taximetristii: lipsa maruntului. Se pare ca BNR nu a emis suficiente bancnote de 1 lei si nici pe departe suficiente monede, caci vei auzi, cel putin o data pe zi, invariabilul “n-am sa va dau rest”/”am ramas fara marunt”. Maruntul asta m-a facut pe mine sa ajung la limita. Nu stiu cum se face ca in orice alta tara ti se da rest pana la ultima subdiviziune monetara existenta, dar la noi nu e marunt. Si asa, profitand de faptul ca e miez de noapte si tu esti singura si nu ti se pare o idee buna sa te iei la harta cu birjarul, inghiti in sec, protestezi si-i trantesti usa.

La firma de taxiuri n-are sens sa suni, fiindca ma indoiesc ca ar reactiona, avand in vedere ca-ti raspund la telefon deindata ce suni si te pun on hold pentru 10-15 minute sau vorbesc pentru alte comenzi in timp ce tu astepti, iar cand iti vine randul nici macar nu stii daca ti se adreseaza tie sau nu.

Ei bine, eu m-am saturat de treaba asta foarte tare. Vorba lui Bobby, daca as strange tot restul pe care nu-l iau sau, din perspectiva mea, tot bacsisul nemeritat, cred ca mi-as scoate de cel putin inca 2-3 curse pana la acasa pe luna.

Eu am decis sa iau atitudine. O sa schim 100 ron in bancnote de 1 leu si nu o sa mai las nici macar 1 ban vreunui taximetrist vreodata. Nu generalizez si stiu ca sunt si oameni de treaba, insa majoritatea se incadreaza perfect in tiparul descris. Plus ca, eu nu sunt adepta bacsisului, mai ales in astfel de cazuri in care chiar nu-i vad sensul. Prestarea unui serviciu ar trebui sa se faca pentru salariu si nu pentru “beneficii neprevazute”. Eu nu primesc bacsis la serviciu, de ce ar trebui sa-i dau banii mei unui taximetrist?

Voi cum ati gestionat situatia asta, daca v-ati intalnit cu ea?

Sursa foto.

One Response

  1. Jteph
    Mar 18, 2011 - 07:01 PM

    Eu întotdeauna îmi pregătesc și de 1 Ron de fiecare dată când știu că e necesar să iau un taxi. E ca și cu magazinele care în loc să îți dea rest îți dau o pastilă orbit. Pentru ei am soluția pușculiță unde țin tot măruntul pe care îl primesc de la supermarket.

    Reply

Leave a Comment

 

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.