Aseara am fost la IMAX (the love of my movie life) sa vedem Thor. Stiti voi, Thor a baiatul ala cu ciocanul din mitologia norvegienilor care aducea tunetul si ploaia. Ei bine, se pare ca filmele in 3D, si in special cele facute pentru IMAX, devin un fel de taramul fanteziilor copilaresti transpuse in realitate cu sute de milioane de dolari in efecte si tehnologie.

Thor nu putea fi decat un arian perfect, cu ochi albastri si barba blonda (opera stilistilor, nu a naturii), inalt si musculos. Din pacate, efectul nu prea a fost cel scontat, fiindca n-am auzit cine stie ce oftaturi cand increzutul Thor a ramas fara tricou.

Punctul de atractie a fost mai mult Natalie Portman, care cred ca ar fi in stare sa joace bine orice. Absolut orice. Desigur, Anthony Hopkins trebuia sa apara si el intr-un final la IMAX, asa ca a jucat rolul lui Odin cu demnitate.

Un pic prea multa drama, un pic prea multa regie si un pic prea putina pasiune au facut din personajul principal un copil rasfatat si rautacios, care si-a invatat lectia cu greu. Ma bucur totusi ca finalul a fost decent. O sa vedeti de ce. 🙂

Scenariul e un fel de legendele nordice, amestecate cu cate ceva din Tron si cu un strop de western. Magie, fizica, universuri paralele, toate se amesteca in filmul asta care sfideaza canoanele legate de marime, timp, energie si miscare. Sheldon, din The Big Bang Theory, ar fi oripilat. :)) Desigur, e greu sa intri in detalii de finete in timp ce spectatorii se holbeaza de-a dreptul la podul curcubeu prin ochelarii de plastic, dar povestea nu e chiar rea. 🙂 Un pic mai multa coeziune n-ar fi stricat insa.

Efectele sunt destul de spectaculoase incat sa te tina ne-plictisit in scaun vreo 2 ore. Daca mergi cu ala micu’, sigur n-o sa se plictiseasca nici el cat dureaza filmul. Pana la urma filmul e facut in colaborare cu Marvel, asa ca e normal ca target-ul de varsta sa fie mai scazut.

Un film relaxant, care merita o plimbare pana la IMAX.

Trailer-ul:

[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=JOddp-nlNvQ[/youtube]