Mi-am propus în ultima vreme să descopăr locuri noi din oraș, care să-mi aducă aminte de varietatea Bucureștiului și să nu uit că depinde de mine să-i trăiesc clipele frumoase. Explorarea orașului a căpătat, de curând, un nou obiectiv ce merită experimentat: Finnish Cocktail & Club.
Finnish Cocktail & Club
Spiritul nordic aduce un suflu nou locurilor cu care ne-am obișnuit. Finlandezii apreciază natura, design-ul minimalist și eclectismul. citeste mai departe →
În mod obișnuit citesc în jur de 10-20 articole pe zi, fie ele de pe bloguri, site-uri sau alte surse. De cele mai multe ori pun cele mai interesante link-uri pe Twitter sau pe grupul de comunicare, însă am citit câteva articole atât de bine scrise și interesante săptămâna aceasta, încât nu pot să nu vi le împărtășesc.
Să le savurați cu un ceai alături, fiindcă eu tocmai mi-am completat colecția și fiecare aromă mă îndeamnă la un alt tip de lectură. citeste mai departe →
E o noapte ca oricare alta, dintr-o zi ca oricare alta, dintr-o lună la fel de banală. Cu toate acestea, ceva e diferit, fiindcă din convențiile cronologice ale societății în care trăim rezultă că astăzi împlinesc 25 de ani. Teoretic, asta n-ar trebui să însemne mare lucru, dar pentru o minte ca a mea, care rareori ia pauze de la despicat firul în patru, înseamnă foarte mult.
The bad
Două zeci și cinci de ani înseamnă un sfert de veac și când privești lucrurile din această perspectivă, simți un pic cum îți fuge preșul de sub picioare. De ce? Fiindcă simți că cei mai frumoși ani au trecut, că vremea în care puteai să experimentezi cu profesia ta fără să pierzi nimic s-a cam dus și ea, iar așteptările pe care ceilalți le au de la tine cresc tot mai mult. Și, inevitabil, începi să te compari cu absolvenți de Harvard, cu minți strălucite care conduc deja companii. Și începi să simți presiunea…
La 25 de ani îți faci bilanțul și vezi unde dă cu plus și unde cu minus. Te întrebi ce ai făcut cu viața ta până acum și încerci să vezi dacă ai luat cele mai bune decizii. Te întrebi de lucrurile nu se întâmplă mai repede, de ce nu poți munci mai mult, de ce? de ce?
The good
Dar nu e totul negru și în ceață, fiindcă la 25 de ani te bucuri de prieteni minunați aproape. Tot la vârsta asta ai și o idee mai clară despre care îți sunt punctele forte în profesia ta și ce poți dezvolta mai departe. Ai curajul să faci planuri îndrăznețe și să-ți pui la punct un plan de dezvoltare personală care să te ajute să-ți explorezi potențialul.
La 25 de ani ești pregătit să te obiectivezi, să te privești în propriii ochi fără să te minți și să faci pași mărunți în afara zonei tale de confort. De asemenea, te bucuri că ai cunoscut oameni care te-au inspirat și ai adunat mulți giga de amintiri frumoase, puși la adăpost acolo unde nu există downtime: în mintea și în sufletul tău.
Acum știi să cerni ce e bine de ce e rău, să le spui oamenilor cu sinceritate și diplomație că viziunea lor nu corespunde cu a ta. Te bucuri de idealismul care s-a temperat de-a lungul vremii și care acum se manifestă mai practic, dar fără a-și pierde zelul. Și aproape că ai învățat să-ți gestionezi mai bine timpul.
The ever changing
Abia acum realizezi că lucrurile nu sunt definitive, că te așteaptă multe încercări și că nu poți nicicum controla viața așa cum ai vrea. Pentru o clipă te simți eliberat de sub presiunea vârstei gândindu-te că ai abia câțiva ani de când ai înfruntat cu adevărat viața. Încerci să înveți cum să ai răbdare, cu tine, cu ceilalți și cu viața.
După sfertul de veac vine clipa în care ai curaj să recunoști că ești vulnerabil, perfectibil, emotiv, pasionat și încă visător. E perioada în care îți dorești să pleci în lume, să o vezi, fiindcă ai energia necesară și ai independență financiară. E vârsta la care își dorești să iubești din toată inima și să te bucuri de o dragoste sinceră, stabilă, care te împlinește. Încă vrei să înveți, să descoperi, să simți, să-ți hrănești sufletul și mintea.
Ai doar 25 de ani.
Am observat, atât în propria familie, cât și la prietenii buni, modul în care schimbările importante din viață se reflectă asupra spațiilor în care locuim. Conștient sau nu, când o mică metamorfoză se petrece în interiorul nostru, este urmată de dorința de a ne înconjura de frumos, de lucruri confortabile, care ne fac să ne simțim în largul nostru.
Casa – oglinda sufletului
În ciuda aparenței de consumerism, eu cred că a redecora un apartament sau a construi o casă nouă are la bază motivații psihologice și emoționale mult mai importante. A construi o casă alături de omul pe care îl iubești este un lucru minunat, care proiectează visele în realitate. A decora un spațiu nou pentru o nouă etapă a vieții este, de asemenea, un semn al evoluției, al dorinței de mai mult, de mai frumos.
Fiindcă am trecut prin multe asemenea etape, am reușit să văd dincolo de oboseala unui astfel de proiect și am reușit să înțeleg acest proces prin care trecem cu toții la un moment dat în viață. Chiar dacă spațiul în care locuim nu ne aparține, întotdeauna vrem să îl facem ”al nostru” prin decorarea cu obiecte dragi, care adună apoi amintiri frumoase și devin parte din sufletul casei.
Pasiunea dă naștere lucrurilor de calitate
Fiindcă tocmai mă aflu în plin proces de amenajare a unei case noi, alături de familie, știu cât de important este să lucrezi cu oameni care sunt la fel de interesați ca și tine ca lucrurile să iasă bine. De la constructori, la instalatori și furnizori de materiale, cu toții joacă un rol important în realizarea unui vis (și la păstrarea echilibrului interior pe durata unui asemenea efort).
De aceea m-am bucurat să aflu săptămâna trecută că există un grup de oameni extrem de pasionați, dedicați muncii lor și gata să-și susțină clienții pentru realizarea proiectelor personale. E vorba despre compania grecească Neoset, care, din întâmplare, este unul dintre primele branduri pe care le știu de când eram în școala generală. Pe atunci era mare lucru ca una sau mai multe dintre clasele din școală să aibă mobilier Neoset și știu că toată lumea ar fi vrut să aibă ore în laboratorul de istorie, care era cel mai modern din școală datorită acestui mobilier. 🙂
Săptămâna trecută am făcut o vizită la noul showroom Neoset din Șoseaua București Nord nr. 7, unde am găsit un spațiu care m-a inspirat pentru noi planuri de decorare a noii case. Fiindcă am văzut aproape toate showroom-urile de mobilă și decorații interioare din București (redecorând 2 spații în ultimii 4 ani), am un termen foarte bun de comparație și pot spune cu sinceritate că transpare calitatea și grija prin fiecare detaliu. Am observat și comparat multe tipuri de mobilier și pot aprecia calitatea unui produs care nu doar că va arăta bine în colțul potrivit, ci va și dura pentru o perioadă îndelungată de timp. Într-o lume în care schimbările se înlănțuiesc constant, eu am nevoie de continuitate, de lucruri care să dureze și care să mă ancoreze într-o lume a mea.
Ce m-am bucurat să văd, dincolo de mobilierul frumos și de nenumăratele opțiuni de culori, materiale și forme, a fost pasiunea sinceră din vocea domnilor Antonis Lourezos (Operation Manager Neoset România) și Serafim Palikaras (General Manager Neoset Group). Au vorbit cu atât de mult devotament și implicare despre investiția lor în noile showroom-uri, dar mai ales în serviciile pe care le oferă, încât nu pot să nu le doresc succes în acest nou început.
Echipa Neoset a înțeles un lucru important: că relația cu clientul nu se termină la achiziția unui produs. Această mentalitate și grija pentru client vor duce compania acolo unde își doresc, sunt convinsă. Iată câteva exemple pentru a ilustra noua orientare Neoset:
– compania oferă mobilier modular, care poate fi ajustat după dorințele și nevoile clientului, inclusiv în materie de culori și materiale
– oferă consultață de specialitate prin programul Neo Design, iar momentan acest serviciu este gratis, așa că, dacă aveți în plan o redecorare, acum este momentul să apelați la specialiști (din experiență vă spun că pot veni cu idei la care nici nu v-ați fi gândit)
– oferă garanții pentru toate produsele din portofoliu, un alt aspect esențial care se regăsește prea rar la alți retaileri de mobilă
– au un After Sales Service, care constă în faptul că poți găsi piese de schimb sau alt tip de asistență pentru produsele cumpărate de la Neoset cu vechime de până la 5 ani, ceea ce mi se pare admirabil și nu am mai auzit vreo altă companie care să ofere acest beneficiu. Spre exemplu, dacă s-a stricat o piesă de la o mobilă, în maxim 24 de ore piesa îți va fi trimisă acasă (gratis dacă produsul e în garanție și contra cost dacă nu mai este).
Designul produselor este splendid și am aflat că cei mici sunt norocoși, fiindcă Neoset deține o linie specială de mobilier pentru copii creată de Karim Rashid, a cărui filozofie de design o admir. Iată și câteva exemple de creativitate și vitalitate în design-ul propus de Neoset:
“Produsele Neoset se diferențiază prin durata lor mare de viață și prin versatilitate, datorită materialelor premium din care sunt fabricate și tehnologiei folosite în timpul procesului de producție, o combinație unică pe piața din România. Ne place să spunem că, dacă îți cumperi o canapea acum, va fi ca nouă și peste zece ani, în sensul că își va păstra toate caracteristicile inițiale. Punem foarte mare preț pe calitatea ridicată și vom continua să investim timp și energie în lansarea unor produse de mobilier inovatoare care durează în timp și sporesc confortul în fiecare casă, și care respectă și standardele de siguranță”
a povestit Antonis Lourezos, Operation Manager Neoset România. Și pot spune că acestea nu sunt doar cuvinte dintr-o declarație, ci convingeri care transpar prin dedicarea pentru a oferi produse și servicii de calitate.
Personal, am găsit idei pe care abia aștept să le discut cu mama mea, și ea pasionată de lucruri frumoase și de a construi un cămin cât mai armonios.
Pentru bucătărie
Pentru dormitor
Pentru cina perfectă
Pentru măsuța din living
Pentru masa din bucătărie
Parcă aș vrea să mai schimb câte ceva și cuibul meu din București și deja am primit și un cadou de ”casă nouă”, un bean bag imens, din care vă scriu acum (cel din stânga) și care a devenit locul meu preferat de exersat mușchiul minții.
Vă recomand cu drag Neoset, nu doar pentru produsele de calitate și pentru materialul minune (care se șterge după orice pată, chiar dacă scrii cu markerul pe el – e pe încercate), ci mai ales pentru oamenii care sunt acolo să te ajute să alegi ce e mai bine pentru tine, ceea ce e mare lucru.
Voi cum vă descurcați cu redecorările?
După ultimele două luni, în care mi-am folosit aproape toate rezervele de energie, răbdare și efort mental, am realizat un lucru aparent banal, însă care e cât se poate de adevărat: mai mult decât orice, contează lucrurile mărunte pe care le faci în fiecare zi pentru tine.
În teorie știm cu toții acest lucru, însă rareori îl conștientizăm. Eu una m-am lovit de el când am rămas fără energie fiindcă am crezut că pot face totul și am crezut că pot da randament 150% în fiecare zi, fără să-mi las loc de pauză sau măcar să respir liniștită. Perioadele cu o mare încărcătură emoțională negativă și mult stres ne readuc aminte că avem un corp și o minte pe care le neglijăm adesea. De cele mai multe ori mâncăm în grabă și luăm vitamine când vedem că nu mai facem față. Mergem la doctor doar când avem urgențe și facem sport doar fiindcă vrem să slăbim. Nu neg că și eu aș fi vrut să găsesc o cale mai ușoară pentru a-mi reface rezerva de energie, însă organismul nu are un buton de reset.
A vrea mai mult, dar pentru sine
Văzând problemele de sănătate cu care se confruntă oamenii din jurul meu, am realizat că este esențial să faci acele câteva lucruri care vor conta pentru tine, în fiecare zi. ”În fiecare zi” este expresia cheie aici, fiindcă aceasta e partea cea mai grea. Din proprie experiență știu cât este de dificil să-ți faci un obicei din a trăi sănătos și nu spun acest lucru fiindcă nu mi-ar plăcea o viață sănătoasă (fiindcă nu fumez, nu prea beau alcool, nu beau cafea, sucuri acidulate etc.), ci fiindcă întotdeauna pare să apară ceva mai important de rezolvat. M-am apucat de sală de nenumărate ori și apoi am renunțat din lipsă de timp, fiindcă voiam să muncesc mai mult, mai bine, să fac mai multe lucruri, să mă implic în mai multe proiecte. Mi-am făcut un obicei, încă de mică, din a-mi asuma mai mult decât pot duce. Deși acest lucru m-a ajutat să-mi depășesc multe limite și să învăț foarte mult, m-a și suprasolicitat până la epuizare.
Acum nu vreau decât să fac mai mult pentru mine. De multe ori nu realizăm, în tinerețea noastră, cât de mult influențează ce facem acum modul în care ne vom simți peste 10, 20 sau 30 de ani. Prinși în problemele zilnice, nici nu apucăm să ridicăm privirea și să ne gândim cum ne va fi peste o perioadă mai lungă de timp. ”Tragem tare” fiindcă avem energie, fiindcă avem impresia că avem resurse nelimitate. Din păcate, acest lucru este fals. Eu l-am aflat pe pielea mea și acum încerc să-mi schimb obiceiurile până nu e prea târziu.
Un exercițiu de 21 de zile
Cercetările spun că unei persoane îi trebuie 21 de zile ca să-și construiască un nou obicei sau să renunțe la unul. Fie că vrei să mergi la sală, să mănânci mai sănătos sau să te lași de fumat, creierului și corpului îi trebuiesc 21 de zile pentru a face din acest lucru o necesitate. Așa că vreau să experimentez să văd dacă e adevărat. Încerc să-mi adaug rutinei zilnice timp pentru 3 lucruri importante:
– să fac 30 de minute de sport în fiecare zi (mai ales pentru coloana solicitată de statul la calculator și mai apoi pentru slăbit)
– să îmi iau doza zilnică de calciu (care ajută la slăbit, la o stare mai bună a organismului și previne osteoropoza și alte boli asociate lipsei de calciu)
– să citesc 30 de minute pe zi (de obicei citesc mult, însă când sunt obosită tind să mă uit la seriale, iar eu vreau să încerc să nu mai stau cu ochii în laptop înainte să adorm, ca să pot dormi mai bine).
Știu că nu va fi ușor, că e posibil să intervină multe alte lucruri în programul meu, dar vreau să văd că se poate, vreau să-mi demonstrez mie că funcționează și că pot să-mi fac un obicei din a face lucruri bune pentru mine. Pentru a-mi îndeplini aceste task-uri, am găsit o resursă foarte bună pentru exerciții fizice – blogul lui Valentin și o rețea socială axată pe sport, Fitocracy, am și un infografic care să mă ajute să nu uit câte lactate trebuie să consum și am un teanc de cărți începute pe care vreau să le termin.
Tu ce obicei ai vrea să-ți construiești în 21 de zile? Sau poate ai un obicei de care vrei să scapi. Poate putem găsi o cale să ne susținem de-a lungul acestei perioade.
photo credit: visualpanic via photopin cc
photo credit: Amio Cajander. via photopin cc
Poate nu v-ați mai gândit de multă vreme la școală, la vremea studenției și poate verbul ”a învăța” nu este preferatul vostru din tot dicționarul, nu fiindcă ați ales să vă opriți din perfecționare, ci fiindcă îl asociați cu examene și alte lucruri privite în general cu o formă superficială de repulsie. Pentru mine, însă, ”a învăța” e un verb pe care îl iubesc. Primele mele amintiri se leagă de timpul petrecut la grădiniță, repetând primele cuvinte în limba engleză alături de profesorul înalt, care părea că e un uriaș. Mi-au plăcut și școala și liceul și universitatea. Mi-am respectat profesorii și mi-au rămas aproape cei care au avut o influență asupra mea, cei pe care i-am admirat și i-am ascultat mereu cu sete de cunoaștere. Ei sunt marii profesori din viața mea.
Doamna învățătoare
Acum nu mai mult de 2 săptămîni am întâlnit-o pe stradă în orașul natal pe doamna învățătoare Olaru. Am descoperit aceeași ochi blânzi și voce caldă care mi-au format primele obiceiuri de organizare a ideilor și cea de la care am deprins primele forme de disciplină. Am fost surprinsă însă să aflu că în primele clase eram o copilă destul de încăpățânată și că a trebuit să fie ceva mai strictă cu mine decât cu restul, fiindcă aparent aveam idei destul de clare despre cum funcționează lucrurile. Eu nu îmi aduc aminte deloc, însă știu că am apreciat standardele impuse de doamna învățătoare și nu m-am plâns niciodată de ele. 🙂
Doamna profesoară de engleză
Doamna profesoară Cecilia Istrate a fost cea care mi-a insuflat dragostea față de limba engleză și cea care a făcut din mine o anglofilă declarată. Cu dumneaei am luat ore de engleză la ”pregătire”, nu în școală, fiindcă îmi doream tare mult să învăț această limbă, însă ce făceam la școală era prea puțin. În doar 4 ani am învățat toată gramatica și am ajuns să fac exerciții de limbă speficice liceului pe când era doar clasa a 7-a. Datorită ei am citit zeci de romane în engleză, mi-am format vocabularul și mi-am însușit un nou univers lingvistic, lucru pentru care îi voi fi mereu recunoscătoare.
Scoala nr. 9 ”Stefan cel Mare” din Focsani
Domnul digirinte Nae Nicolae
În gimnaziu l-am avut drept diriginte pe domnul profesor de istorie Nae Nicolae, care a fost mereu protectiv și împăciuitor cu o clasă dificilă, în care se adunaseră caractere extrem de diferite și extrem de rebele. Am fost ultima sa generație de elevi cărora le-a fost diriginte, însă părea că răbdarea sa ar mai ține o mie de ani. Sufletul său bun și modul său de a ști să fie ”de partea noastră” au contat enorm pentru o mână de adolescenți cu mintea pe coclauri.
Domnul diriginte Vasile Lefter
La liceu am avut parte tot de o figură masculină drept diriginte, un domn profesor de limba română și spaniolă, cultivat și deosebit, care ne-a fost alături în cei patru ani critici din perioada liceului. Vă puteți imagina că o clasă cu 26 de fete (și 3 băieți) nu e nici ea ușor de gestionat, având în vedere confictele constante și diversitatea mediilor din care proveneam. În ciuda acestora, am reușit însă să devenim cea mai bună clasă din liceu, iar eu m-am simțit impulsionată să fac tot ce pot pentru a-mi dezvolta pasiunile pentru limba engleză, pentru limba și literatura română, dar și pentru alte materii precum limba franceză sau filozofia. Am rămas cu o afecțiune profundă pentru domnul diriginte și cu un respect deosebit pentru dumnealui, la fel ca în zilele în care ni-l manifestam cu ocazia aniversării dumnealui, chiar pe 15 ianuarie (la fel ca Mihai Eminescu). Și mare mi-a fost mirarea însă să aflu astăzi că domnul diriginte are BLOG!
Domnul diriginte Vasile Lefter
Domnul profesor Tâlvăr a fost un alt profesor care mi-a rămas adânc întipărit în memorie, deși l-am avut timp de doar 2 ani în liceu la catedră. Dumnealui preda tot limba engleză, însă era exact tipul de profesor pe care mi-aș fi dorit să-l am în perioada liceului: sarcastic, bine pregătit, niciodată plictisitor, mereu aruncându-ne provocări. Am suferit când a părăsit mediul academic, dar mă bucur că am avut ocazia să-i fiu elevă.
Domnul profesor Mihai Dinu
Facultatea a adus și ea profesori remarcabili în viața mea, motiv pentru care cred că am luat cea mai bună decizie când am ales să studiez Comunicare și Relații Publice la Litere, la Universitatea din București. Despre domnul profesor Mihai Dinu am mai scris și eu și mulți alții. Ba chiar i-a fost dedicată și o pagină de Facebook. Însă nimic din aceste gesturi mărunte nu pot exprima pe deplin fascinația pe care o am pentru cursurile dumnealui și pentru personalitatea sa remarcabilă. E ca și cum l-aș fi ascultat pe Da Vinci în fiecare zi, ca și cum lumea toată s-ar fi perindat prin fața ochilor mei, dezvăluind noi minuni. A fost o bucurie să-l am ca profesor.
Doamna profesoară Cristina Bogdan a fost încă o oportunitate pentru mine de a descoperi o profesoară cu un dar didactic extraordinar, cu soluții pentru orice situație și un mod așezat și organizat de a prezenta informația. Cu modul său blând de a ne aborda și cu respectul pe care știa să-l impună, doamna profesoară ne-a fost mereu aproape și niciodată nu a existat o distanță între noi și dumneaei, în afară de cea impusă de respectul cuvenit.
Doamna profesoară Ana Maria Teodorescu a fost una dintre preferatele mele, fiindcă îi împărtășeam anglofilia, pasiunea pentru studiile media și pentru disecarea produselor din ”popular culture”. Pentru cursul dumneaei am petrecut 8 ore neîntrerupte în biblioteca facultății de Litere, citind ”Theories of mass communication” de Melvin Defleur. Mi-a plăcut fiecare proiect dat ca temă, am citit cu nesaț toate cărțile indicate în bibliografia cursului și am apreciat ajutorul dumneaei pentru fiecare problemă administrativă pe care am avut-o. Ce n-aș da să o mai pot asculta din nou în fiecare săptămână.
Doamna profesoară Adela Rogojinaru este cea care a jucat un rol extrem de important în dezvoltarea mea ca practician de relații publice. Datorită dumneaei am știut sigur că am ales drumul potrivit în carieră, iar tot dumneaei mi-a oferit structura profund etică în baza căreia practic acum această profesie. Cursurile sale solicitante, provocarea pe care o lansa cu fiecare examen, impulsul de a ne depăși limitele – toate au jucat un rol seminificativ în formarea a generației de specialiști în relații publice, care acum fac cinste profesiei.
Doamna profesoară Adela Rodojinaru este eroina specializării de comunicare din cadrul Facultății de Litere. Alături de echipa sa fantastică de profesori făcea tot posibilul pentru a ne oferi cât mai mult, cu resursele limitate pe care le avea. Datorită dumneaei și eforturilor de a prezenta cât mai bine Universitatea din București, acum aceasta are un cont de Twitter și comunică printr-un blog. Tot datorită strădaniilor sale și muncii sale neîntrerupte, masteratul de Modele de Comunicare și Relații Publice este singurul care are contract cu CIPR UK, un parteneriat prin care studenții din cadrul masteratului își pot lua certificare CIPR cu bani mai puțini. Standardele sale ridicate pentru ce înseamnă educația de relații publice ne-au crescut și nouă așteptările de la noi și de la colegii de breaslă.
Pentru că eu cred cu tărie că profesorii joacă un rol vital în viața noastră, de a ne îndruma, de a ne oferi deschidere către posibilități neanticipate, de a ne ajuta să depășim momentele dificile înzestrându-ne cu mecanisme de supraviețuire, altele decât cele învățate în familie, vă cer ajutor și susținerea în strângerea de fonduri pentru doamna profesoară Adela Rogojinaru, care se află cum într-un moment de cumpănă în viața sa. Deviza campaniei sub care se derulează campania de strângere de fonduri – ”Salvăm un profesor, salvăm generații” – nu a fost nicicând mai reală.
Și dacă nu mă credeți încă pe cuvânt sau dacă nu ați fost atât de legați, cum am fost eu, de viața academică, vă invit să vedeți un film care vă va readuce aminte de importanța profesorilor minunați în construirea, supraviețuirea și evoluția unei societăți. Vă invit să vedeți ”Detachment”, o realizare cinematografică de excepție, răscolitoare, dură, profundă, reală.